Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 518 din 7 iulie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (5) şi (8) din Codul de procedură penală
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 718 din 24 septembrie 2015
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 341 alin. (5) şi (8) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Filofteia Ciobanu în Dosarul nr. 19.813/197/2014 al Judecătoriei Braşov - Secţia penală şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 118 D/2015.
2. La apelul nominal răspunde Filofteia Ciobanu, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Prim-magistratul-asistent referă faptul că autoarea excepţiei a depus la dosarul cauzei o cerere, prin care solicită Curţii Constituţionale să se adreseze Judecătoriei Braşov pentru comunicarea copiei "în format audio şi format text a înregistrării şedinţei de judecată din 22 iunie 2015 la Dosarul penal cu nr. 35.248/197/2014 - J 3 - Camera Preliminară - Camera de Consiliu - similar cu cel de faţă", în care aceasta este, de asemenea, parte vătămată.
4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a cererii formulate, având în vedere specificul procedurii în faţa Curţii Constituţionale.
5. Curtea respinge cererea formulată, întrucât documentele la care autoarea excepţiei face referire nu prezintă relevanţă pentru soluţionarea prezentei cauze.
6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autoarei excepţiei, care solicită mai întâi să se constate că la data formulării acesteia nu fusese pronunţată o decizie de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate a art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală. În continuare, referindu-se la neconstituţionalitatea alin. (8) al aceluiaşi articol, arată că sintagma "definitivă", pe care acesta o cuprinde, încalcă prevederile constituţionale ale art. 124 alin. (3), potrivit cărora judecătorii se supun numai legii, faţă de situaţia în care judecătorii nu vor să se supună, în sensul că fie aplică legea greşit, fie părtinitor. În acest mod, la adăpostul sintagmei menţionate, se permite judecătorilor să încalce legea. Se încalcă astfel şi principiul constituţional care consacră statul de drept, câtă vreme nu poate fi stat drept acela în care se încalcă legea. Se subliniază faptul că în cauzele precedente deferite Curţii Constituţionale nu au mai fost formulate astfel de critici în raport cu prevederile art. 124 alin. (3) din Constituţie. Autoarea excepţiei susţine încălcarea, prin aceleaşi dispoziţii procedural-penale, a prevederilor art. 129 din Constituţie, arătând că, chiar dacă intenţia legiuitorului constituant a fost aceea de a statua regula potrivit căreia căile de atac să fie stabilite prin legi, iar nu prin acte subsecvente legilor în ierarhia normativă, aceasta nu înseamnă că toate căile de atac prevăzute de lege sunt şi constituţionale. Analiza constituţionalităţii unei căi de atac nu trebuie realizată numai din perspectiva consacrării sale prin lege, ci în contextul tuturor drepturilor şi libertăţilor fundamentale pe care Constituţia le prevede. Astfel, pentru situaţia în care judecătorul nu se supune legii, ar trebui să existe un remediu, adică o cale de atac, astfel cum exista, de altfel, înainte de anul 2010. Pretinsa celeritate a procedurilor nu constituie un argument, pentru că acest principiu subzistă deopotrivă cu dreptatea şi celelalte valori, iar nu "nedreptate cu celeritate". În concluzie, se solicită Curţii să admită excepţia de neconstituţionalitate şi să constate că art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală este neconstituţional.
7. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală, faţă de Decizia Curţii Constituţionale nr. 599 din 21 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din 5 decembrie 2014. Cât priveşte dispoziţiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că neconstituţionalitatea textului este dedusă din modul de aplicare a legii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
8. Prin Încheierea din 29 septembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 19.813/197/2014, Judecătoria Braşov - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 341 alin. (5) şi (8) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Filofteia Ciobanu în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată dispuse de procuror.
9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că sintagma "fără participarea petentului, a procurorului şi a intimaţilor" cuprinsă în art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 referitor la Egalitatea în drepturi şi art. 21 referitor la Accesul liber la justiţie, deoarece suprimă dreptul persoanei vătămate de a-şi prezenta în contradictoriu cererile, excepţiile şi probele pe care înţelege să îşi fundamenteze apărarea în cadrul unui proces care ar trebui să fie echitabil. Dispoziţiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală încalcă prevederile constituţionale ale art. 124 alin. (3) referitor la independenţa judecătorilor care se supun numai legii, precum şi prevederile art. 6 referitor la Dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece suprimă posibilitatea oricărui remediu într-o cale de atac în cazul în care primul şi unicul judecător învestit să soluţioneze cauza a aplicat greşit legea.
10. Judecătoria Braşov - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că "legiuitorul, în virtutea rolului său constituţional consacrat de art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, poate stabili prin lege procedura de judecată şi modalitatea de exercitare a căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, fără ca această posibilitate să contravină dispoziţiilor Constituţiei şi Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale."
11. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autoarei excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 341 alin. (5) şi (8) cu denumirea marginală Soluţionarea plângerii de către judecătorul de cameră preliminară din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut: "(5) Judecătorul de cameră preliminară se pronunţă asupra plângerii prin încheiere motivată, în camera de consiliu, fără participarea petentului, a procurorului şi a intimaţilor.[...]
(8) Încheierea prin care s-a pronunţat una dintre soluţiile prevăzute la alin. (6) şi la alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) şi d) este definitivă."
15. În opinia autoarei excepţiei, dispoziţiile art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 referitor la Egalitatea în drepturi şi art. 21 referitor la Accesul liber la justiţie, iar cele ale art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală încalcă prevederile constituţionale ale art. 124 alin. (3) referitor la independenţa judecătorilor care se supun numai legii, precum şi prevederile art. 6 referitor la Dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (5) din perspectiva criticilor referitoare la soluţia legislativă potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunţă asupra plângerii "fără participarea petentului, a procurorului şi a intimaţilor", Curtea constată că, prin Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din 5 decembrie 2014, a statuat că aceasta este neconstituţională, deoarece contravine dreptului la un proces echitabil în componentele sale referitoare la contradictorialitate şi oralitate. Astfel, atât plângerea petentului, cât şi notele scrise ale procurorului şi ale intimaţilor sunt susceptibile de a influenţa soluţia privind litigiul ce face obiectul acelei proceduri, determinantă cu privire la confirmarea/infirmarea stingerii acţiunii penale. Drept urmare, procedura referitoare la soluţionare plângerii formulate împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată dispuse de procuror va fi guvernată de principiile oralităţii şi contradictorialităţii, sens în care toate persoanele interesate vor fi citate în vederea susţinerii apărărilor în faţa judecătorului de cameră preliminară. Astfel fiind, cu privire la acest text legal sunt incidente prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, care prevăd că "Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale", motiv pentru care excepţia de neconstituţionalitate va fi respinsă ca devenită inadmisibilă.
17. În ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, Curtea s-a mai pronunţat în raport de critici formulate din perspectiva aceloraşi texte constituţionale invocate şi în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, precitată, paragraful 25, Curtea Constituţională a statuat că stabilirea competenţei instanţelor judecătoreşti şi instituirea regulilor de desfăşurare a procesului, deci şi reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, atât art. 129, cât şi art. 126 alin. (2) din Constituţie fac referire la "condiţiile legii" atunci când reglementează exercitarea căilor de atac, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată urmând a fi prevăzute "numai prin lege". Dispoziţiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală nu aduc atingere accesului liber la justiţie consacrat de art. 21 din Constituţie, întrucât nu înlătură posibilitatea de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces judecat de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen rezonabil. Nicio prevedere a Legii fundamentale şi a actelor normative internaţionale invocate nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză. Art. 129 din Constituţie prevede că părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac numai în condiţiile legii. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele şi soluţia deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală. Aspectele de noutate pe care autoarea excepţiei susţine că lea adus în raport cu cauzele precedente şi criticile atunci examinate de Curte dau expresie unor suspiciuni ale acesteia cu privire la modul de înfăptuire a actului de justiţie, aspecte care vizează însă interpretarea şi aplicarea legii de către judecători şi, prin urmare, nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Filofteia Ciobanu în Dosarul nr. 19.813/197/2014 al Judecătoriei Braşov - Secţia penală.
2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate invocată de aceeaşi autoare,în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe, şi constată că dispoziţiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Braşov - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 7 iulie 2015.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Prim-magistrat-asistent,
Marieta Safta
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
