Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 518 din 20 iunie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 583 din 5 iulie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Mihaela Cîrstea - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. II din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Silviu Dinescu, Paul Dimitriu, Aneta Dimitriu, Elena Gâţã, Cãtãlin Gâţã, Rodica Dimancescu şi Virginia Munteanu în Dosarul nr. 28.816/2/2005 (3.170/civ/2005) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilã şi pentru cauze privind conflicte de muncã şi asigurãri sociale, de Codrat Adrian Zanã şi Doina Maria Chirvase în dosarele nr. 29.008/2/2005 (3.206/civ/2005) şi nr. 3.614/civ/2005 (31.086/2/2005) ale aceleiaşi instanţe, de Mihail Tãnãsescu şi Gabriela Georgeta Magdalena Chirculescu în Dosarul nr. 3.791/2005 (33.982/2/2005) al Curţii de Apel Bucureşti Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi familie, de Ionel Balica şi Emilia Flocea în Dosarul nr. 3.240/2005 al aceleiaşi instanţe, de Radu Portocalã şi Andre Esmeralda Portocalã în Dosarul nr. 14.525/1/2003 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã şi de Alexandru Chiş în Dosarul nr. 28.337/2/2005 al aceleiaşi instanţe.
La apelul nominal se prezintã, personal, partea Maria Niculescu şi partea Viorel Dragomir, personal şi asistatã de avocat Elena Calistru.
De asemenea, se prezintã partea Dorothea Christina Schally, reprezentatã de avocat Valeriu Stoica, partea Radu Dimitrie Dobrescu, reprezentatã de avocat Dan Gheorghe Crãciuneanu, precum şi pãrţile Mihaela Cristina Pãtraşcu şi Alexandra Dragomir, reprezentate de avocat Elena Calistru.
Lipsesc celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã asupra cererilor depuse la dosar, prin care autorii excepţiei, Silviu Dinescu şi Paul Dimitriu, au solicitat acordarea unui nou termen de judecatã în vederea angajãrii unui apãrãtor.
Avocatul Valeriu Stoica se opune acordãrii unui nou termen, considerând cã aceasta reprezintã un abuz procesual, întrucât dispoziţiile de lege criticate au mai fãcut obiect al controlului de constituţionalitate, prilejuri cu care Curtea a statuat cã acestea nu contravin prevederilor Legii fundamentale.
Celelalte pãrţi prezente lasã la aprecierea Curţii Constituţionale acordarea unui nou termen de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public nu este de acord cu acordarea unui nou termen.
Curtea respinge cererile formulate.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexãrii dosarelor nr. 418D/2006, nr. 419D/2006, nr. 421D/2006, nr. 434D/2006, nr. 496D/2006, nr. 542D/2006 şi nr. 661D/2006.
Pãrţile prezente şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea cauzelor.
Curtea, în temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 419D/2006, nr. 421D/2006, nr. 434D/2006, nr. 496D/2006, nr. 542D/2006 şi nr. 661D/2006 la Dosarul nr. 418D/2006, care este primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecatã.
Avocatul Valeriu Stoica, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate. Depune, în acest sens, note scrise la dosar.
Avocatul Dan Gheorghe Crãciuneanu, considerând cã reglementarea criticatã este constituţionalã, solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.
Invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, avocatul Elena Calistru solicitã, de asemenea, respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.
Partea Maria Niculescu apreciazã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, motiv pentru care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate formulate.
Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 15 februarie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 28.816/2/2005 (3.170/civ/2005) de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilã şi pentru cauze privind conflicte de muncã şi asigurãri sociale, Curtea Constituţionalã a fost sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. II din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã. Excepţia a fost ridicatã de Silviu Dinescu, Paul Dimitriu, Aneta Dimitriu, Elena Gâţã, Cãtãlin Gâţã, Rodica Dimancescu şi Virginia Munteanu cu ocazia soluţionãrii recursurilor formulate împotriva unei decizii civile pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie, având ca obiect constatarea nulitãţii unor contracte de vânzare-cumpãrare.
Prin Încheierea din 18 ianuarie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 29.008/2/2005 (3.206/civ/2005) şi Încheierea din 28 februarie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 3.614/civ/2005 (31.086/2/2005) de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilã şi pentru cauze privind conflicte de muncã şi asigurãri sociale, Curtea Constituţionalã a fost sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. II alin. (1), (3) şi (4) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã. Excepţia a fost ridicatã de Codrat Adrian Zanã şi Doina Maria Chirvase cu ocazia soluţionãrii recursurilor formulate împotriva unor decizii civile.
Prin Încheierea din 16 februarie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 3.791/2005 (33.982/2/2005) de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi familie şi Încheierea din 17 martie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 3.240/2005 de aceeaşi instanţã, Curtea Constituţionalã a fost sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. II din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã. Excepţia a fost ridicatã de Mihail Tãnãsescu, Gabriela Georgeta Magdalena Chirculescu, Ionel Balica şi Emilia Flocea cu ocazia soluţionãrii recursurilor formulate împotriva unor decizii civile.
Prin Încheierea din 17 martie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 14.525/1/2003 de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã, Curtea Constituţionalã a fost sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. II alin. (3) şi (4) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã. Excepţia a fost ridicatã de Radu Portocalã şi Andre Esmeralda Portocalã cu ocazia soluţionãrii unui recurs civil având ca obiect o acţiune în revendicare.
Prin Încheierea din 22 martie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 28.337/2/2005 de Curtea de Apel Bucureşti Secţia a IV-a civilã, Curtea Constituţionalã a fost sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. II din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã. Excepţia a fost ridicatã de Alexandru Chiş cu ocazia soluţionãrii unui recurs formulat împotriva unei decizii civile.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã reglementarea criticatã contravine atât prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), ale art. 20, ale art. 21 alin. (1)-(3), ale art. 24, 53, ale art. 115 alin. (4), (5) şi (6), ale art. 124 alin. (2), ale art. 127 şi 129 din Constituţie, cât şi dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 şi art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. În acest sens aratã cã, potrivit <>art. II alin. (4) din Legea nr. 219/2005 , pentru procesele aflate în curs de derulare se aplicã noile dispoziţii procedurale referitoare la competenţa instanţelor de judecatã, ceea ce presupune nu numai tergiversarea judecãţii, ci şi încãlcarea principiului neretroactivitãţii legii. De asemenea, apreciazã cã este încãlcat principiul egalitãţii în faţa legii şi accesul liber la justiţie, de vreme ce pãrţile din cauzele care vor fi trimise pe cale administrativã la aceleaşi instanţe de judecatã ce au pronunţat hotãrârea supusã unei cãi de atac (în speţã, recursul), nu vor beneficia de un control judiciar real, exercitat de cãtre o instanţã de judecatã superioarã, în condiţiile în care imparţialitatea, parte esenţialã a unui adevãrat act de justiţie, este grav lezatã prin soluţionarea cãii de atac de cãtre aceeaşi instanţã de judecatã care a pronunţat hotãrârea supusã cãii de atac. Totodatã, apreciazã cã dispoziţiile de lege criticate îi lezeazã şi dreptul la apãrare, prin privarea sa de posibilitatea exercitãrii unui grad de jurisdicţie, ceea ce, în opinia autorului excepţiei, contravine art. 53 din Constituţie, întrucât dreptul de a exercita calea de atac a recursului este evident şi nejustificat restrâns.
În ceea ce priveşte susţinerea potrivit cãreia textele de lege criticate ar aduce atingere prevederilor constituţionale ale <>art. 115 alin. (4), (5) şi (6), aratã cã Legea nr. 219/2005 a fost adoptatã dupã mai bine de 4 ani de la adoptarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 , când presupusa situaţie extraordinarã de la data intrãrii în vigoare a ordonanţei a încetat sã mai existe. De altfel, apreciazã cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 nu conţine nici o motivare sau mãcar o indicare a situaţiei extraordinare care sã justifice adoptarea ei, fiind, prin urmare, ea însãşi neconstituţionalã, iar în ceea ce priveşte <>Legea nr. 219/2005 , aratã cã din cuprinsul acesteia nu rezultã dacã a fost adoptatã cu votul majoritãţii membrilor fiecãrei Camere, conform cerinţelor art. 115 alin. (5) teza finalã din Constituţie.
De asemenea, aratã cã prin <>art. II din Legea nr. 219/2005 se introduce un factor puternic de discriminare şi de parţialitate în actul de justiţie, prin schimbarea intempestivã a competenţei instanţelor de judecatã şi încãlcarea principiului judiciar ierarhic.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilã şi pentru cauze privind conflicte de muncã şi asigurãri sociale, în douã cauze, apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens aratã cã reglementarea criticatã nu contravine prevederilor constituţionale ale art. 21, întrucât soluţionarea recursului aparţine unor complete cu o compunere diferitã, iar pãrţile beneficiazã de toate drepturile şi garanţiile procesuale menite sã le asigure dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea acestuia într-un termen rezonabil.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilã şi pentru cauze privind conflicte de muncã şi asigurãri sociale considerã însã, într-o altã cauzã, cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã. În acest sens aratã cã dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) care consacrã neretroactivitatea legii, conducând totodatã şi la tergiversarea judecãţii cauzei. Instanţa apreciazã cã se încalcã, de asemenea, şi principiile egalitãţii în faţa legii şi accesului liber la justiţie, deoarece pãrţile nu beneficiazã de un control judiciar real exercitat de o instanţã de judecatã superioarã. Imparţialitatea, parte esenţialã a unui adevãrat act de justiţie, este grav lezatã prin soluţionarea cãii de atac de aceeaşi instanţã de judecatã care a pronunţat hotãrârea supusã cãii de atac, ceea ce contravine art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. De asemenea, considerã cã dispoziţiile de lege criticate lezeazã dreptul la apãrare prin privarea de posibilitatea exercitãrii unui grad de jurisdicţie, ceea ce contravine şi art. 53 alin. (2) din Constituţie, întrucât dreptul de a exercita calea de atac a recursului este evident şi nejustificat restrâns.
În final, instanţa apreciazã cã sunt încãlcate şi prevederile art. 126 alin. (1) din Constituţie, care prevãd cã justiţia se realizeazã prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecãtoreşti stabilite de lege.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi familie apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, invocând şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, aratã cã legiuitorul este suveran în stabilirea şi adoptarea regulilor de procedurã. De altfel, reglementarea dedusã controlului are caracter tranzitoriu şi, ca atare, nu aduce niciun fel de atingere dreptului pãrţii la un recurs efectiv.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã apreciazã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, întrucât pãrţile beneficiazã de toate drepturile şi garanţiile procesuale.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Avocatul Poporului considerã cã reglementarea criticatã este constituţionalã, sens în care invocã <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 90/2006 .
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite în cauzã de judecãtorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. II din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, lege publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005.
Dispoziţiile de lege criticate au urmãtorul conţinut:
Art. II: "(1) Procesele în curs de judecatã în primã instanţã la data schimbãrii competenţei instanţelor legal învestite, precum şi cãile de atac se judecã de instanţele competente, potrivit legii.
(2) Apelurile aflate pe rolul curţilor de apel la data intrãrii în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa tribunalului se trimit la tribunale.
(3) Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data intrãrii în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa curţilor de apel se trimit la curţile de apel.
(4) În cazurile prevãzute la alin. (1)-(3), trimiterea dosarelor se va face, pe cale administrativã, instanţelor devenite competente sã le judece."
Autorii excepţiei susţin cã dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5), referitoare la statul de drept şi la supremaţia Constituţiei şi a legilor, ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, ale art. 16 alin. (1) care consacrã egalitatea cetãţenilor în faţa legii, ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3), referitoare la accesul liber la justiţie, ale art. 24 privind dreptul la apãrare, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, ale art. 115 alin. (4), (5) şi (6) privind delegarea legislativã, ale art. 124 alin. (2) referitoare la înfãptuirea justiţiei, ale art. 127 care consacrã caracterul public al dezbaterilor şi ale art. 129 privind folosirea cãilor de atac.
De asemenea, apreciazã cã reglementarea criticatã contravine şi dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 şi ale art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile <>art. II din Legea nr. 219/2005 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale ca şi în cauza de faţã. Astfel, prin <>Decizia nr. 90 din 7 februarie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 1 martie 2006, şi prin <>Decizia nr. 405 din 16 mai 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 7 iunie 2006, Curtea a statuat cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Deoarece nu au intervenit elemente noi, de naturã sã impunã schimbarea acestei jurisprudenţe, atât soluţiile, cât şi motivarea acestor decizii îşi pãstreazã valabilitatea.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. II din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Silviu Dinescu, Paul Dimitriu, Aneta Dimitriu, Elena Gâţã, Cãtãlin Gâţã, Rodica Dimancescu şi Virginia Munteanu în Dosarul nr. 28.816/2/2005 (3.170/civ/2005) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilã şi pentru cauze privind conflicte de muncã şi asigurãri sociale, de Codrat Adrian Zanã şi Doina Maria Chirvase în dosarele nr. 29.008/2/2005 (3.206/civ/2005) şi nr. 3.614/civ/2005 (31.086/2/2005) ale aceleiaşi instanţe, de Mihail Tãnãsescu şi Gabriela Georgeta Magdalena Chirculescu în Dosarul nr. 3.791/2005 (33.982/2/2005) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi familie, de Ionel Balica şi Emilia Flocea în Dosarul nr. 3.240/2005 al aceleiaşi instanţe, de Radu Portocalã şi Andre Esmeralda Portocalã în Dosarul nr. 14.525/1/2003 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã şi de Alexandru Chiş în Dosarul nr. 28.337/2/2005 al aceleiaşi instanţe.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 iunie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
