Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 518 din 15 mai 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 410 din 20 iunie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincã.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Daniel Drãgan în Dosarul nr. 21.166/299/2011 (3.468/2011) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penalã şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.386D/2011.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 17 noiembrie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 21.166/299/2011 (3.468/2011), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. XVIII pct. 53 din Legea nr. 202/2010 privind unele mãsuri pentru accelerarea soluţionãrii proceselor, excepţie ridicatã de Daniel Drãgan în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva unei sentinţe penale prin care s-a respins ca inadmisibilã în principiu o cerere de revizuire.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 11 referitor la dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1) şi (2) referitor la liberul acces la justiţie, precum şi dispoziţiile art. 10 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului referitor la accesul la un tribunal independent şi art. 14 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice referitor la egalitatea oamenilor în faţa tribunalelor şi a curţilor de justiţie, deoarece prin abrogarea normei de procedurã anterioare, respectiv soluţionarea cererii de revizuire în ce priveşte admisibilitatea în principiu în mod public, se încalcã flagrant dreptul la un proces echitabil, dreptul la apãrare, precum şi principiile nediscriminãrii aplicabile procedurilor penale şi civile cu referire la drepturile omului.
Faptul cã instanţa poate examina o cerere de revizuire, sub aspectul admisibilitãţii în principiu, în camera de consiliu, numai pe baza referatului întocmit de procuror, creeazã o discriminare flagrantã între apãrare şi acuzare, împiedicându-l pe revizuent sã îşi facã apãrãrile în faţa instanţei de judecatã în combaterea celor susţinute în referatul întocmit de procuror, în procedurã necontencioasã.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare, prevederile art. XVIII pct. 53 din Legea nr. 202/2010 privind unele mãsuri pentru accelerarea soluţionãrii proceselor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, prin care s-au modificat prevederile art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã penalã. Ca atare, având în vedere prevederile legale criticate raportate la normele de tehnicã legislativã consacrate de art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnicã legislativã pentru elaborarea actelor normative, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, Curtea constatã cã, în realitate, obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 403 alin. 1 - Admiterea în principiu a cererii de revizuire din Codul de procedurã penalã, aşa cum au fost modificate prin art. XVIII pct. 53 din Legea nr. 202/2010, care au urmãtorul conţinut:
"Admisibilitatea în principiu se examineazã de cãtre instanţã, în camera de consiliu, fãrã citarea pãrţilor şi fãrã participarea procurorului. Instanţa examineazã dacã cererea de revizuire este fãcutã în condiţiile prevãzute de lege şi dacã din probele strânse în cursul cercetãrii efectuate de procuror rezultã date suficiente pentru admiterea în principiu."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 11 referitor la dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1) şi (2) referitor la liberul acces la justiţie, precum şi dispoziţiile art. 10 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului referitor la accesul la un tribunal independent şi art. 14 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice referitor la egalitatea oamenilor în faţa tribunalelor şi a curţilor de justiţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã revizuirea este o cale extraordinarã de atac împotriva hotãrârilor penale definitive şi poate fi exercitatã numai în condiţiile reglementate în art. 393 şi urmãtoarele din Codul de procedurã penalã.
Anterior modificãrii dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã penalã prin art. XVIII pct. 53 din Legea nr. 202/2010, instanţa de judecatã examina cererea de revizuire ascultând concluziile procurorului şi ale pãrţile. În prezent, cererea se examineazã în camera de consiliu, fãrã citarea pãrţilor şi fãrã participarea procurorului.
Aşa fiind, Curtea constatã cã, în cadrul acestor din urmã reglementãri, partea interesatã se adreseazã procurorului cu o cerere prin care solicitã revizuirea unei hotãrâri penale definitive, iar acesta va fi obligat sã efectueze o seamã de acte de cercetare, care vor fi înaintate împreunã cu concluziile sale instanţei competente. Prin art. 403 din acelaşi cod a fost instituitã procedura prealabilã a admiterii în principiu, stabilindu-se în alin. 1 cã instanţa, pe baza materialului primit de la procuror, examineazã, în camera de consiliu, fãrã citarea pãrţilor şi fãrã participarea procurorului, dacã cererea de revizuire este fãcutã în condiţiile prevãzute de lege şi dacã din probele strânse în cursul cercetãrii efectuate de procuror rezultã date suficiente pentru admiterea în principiu.
Or, prin natura şi conţinutul ei specific, o astfel de procedurã prealabilã, de examinare a revizuirii sub aspectul admisibilitãţii în principiu, nu vizeazã însãşi soluţionarea cãii extraordinare de atac, ci doar verificarea întrunirii condiţiilor de exercitare a acesteia referitoare la încadrarea cererii în termenul legal, la întemeierea ei pe cazurile prevãzute de lege şi depunerea ori invocarea mijloacelor de probã în dovedirea cazului de revizuire. Altfel spus, instanţa se pronunţã asupra unei probleme care priveşte exclusiv buna administrare a justiţiei, ca şi în cazul judecãrii recuzãrii sau al strãmutãrii pricinilor. Or, aşa cum a stabilit în repetate rânduri instanţa de contencios european a drepturilor omului, cea mai mare parte a drepturilor procedurale, prin natura lor, nu constituie, în sensul Convenţiei, "drepturi civile" şi, deci, nu intrã în câmpul de aplicare al art. 6 al Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. În acest sens, sunt citate ca exemple: refuzul autorizãrii introducerii apelului pronunţat de o curte supremã - Decizia din 9 mai 1989, pronunţatã de Comisia Europeanã a Drepturilor Omului în Cauza Helmers împotriva Suediei, (cererea nr. 11.826/85); examinarea cererii de revizuire a unui proces civil - Decizia din 8 octombrie 1976, pronunţatã de Comisia Europeanã a Drepturilor Omului în Cauza X, Y şi Z împotriva Elveţiei (cererea nr. 6.916/75).
Aşadar, cât timp procedura admiterii în principiu nu priveşte însãşi judecarea pe fond a cererii de revizuire - o atare procedurã fiind reglementatã cu caracter exclusiv în art. 405 din acelaşi cod -, Curtea constatã cã dispoziţiile criticate nu înfrâng prevederile referitoare la dreptul la un proces echitabil, întrucât procedura specialã vizatã nu se ocupã de fondul cauzelor, de drepturile civile, cum cere art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, ci numai de aspectele de ordin pur legal, a cãror examinare nu face cu nimic necesarã o dezbatere, cu citarea pãrţilor.
În astfel de condiţii de reglementare, faţã de limitele şi efectele restrânse ale derulãrii procedurii în cadrul examinãrii admiterii în principiu a revizuirii, nu s-ar putea considera cã desfãşurarea acestei etape prealabile ar fi susceptibilã de înfrângerea dreptului la apãrare, întrucât acesta presupune posibilitatea neîngrãditã a oricãrei persoane interesate de a se apãra ori de a-şi angaja un apãrãtor atunci când o autoritate se pronunţã asupra unei probleme ce ţine de fondul unui litigiu, şi nu asupra unor probleme procedurale luate în vederea unei mai bune administrãri a actului de înfãptuire a justiţiei şi în scop preventiv în vederea înlãturãrii unor obstacole ce pot fi de naturã sã ducã la o tergiversare nejustificatã a soluţionãrii.
De altfel, mijloacele procedurale prin care se înfãptuieşte justiţia presupun şi instituirea regulilor de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti, deci şi reglementarea cãilor ordinare şi a celor extraordinare de atac, legiuitorul, în virtutea rolului sãu constituţional consacrat de art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Legea fundamentalã, putând stabili prin lege procedura de judecatã şi modalitatea de exercitare a cãilor de atac. Aceste prevederi constituţionale dau expresie principiului consacrat şi de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, care, de exemplu, prin Hotãrârea din 16 decembrie 1992, pronunţatã în Cauza Hadjianastassiou împotriva Greciei, paragraful 33, a stabilit cã "statele contractante se bucurã de o mare libertate în alegerea mijloacelor proprii care sã permitã sistemului judiciar sã respecte imperativele articolului 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale".
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Daniel Drãgan în Dosarul nr. 21.166/299/2011 (3.468/2011) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 mai 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
