Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 515 din 27 aprilie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 140^3 alin. 1 din Codul de procedura penala  Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 515 din 27 aprilie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 140^3 alin. 1 din Codul de procedura penala

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 324 din 18 mai 2010

Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 140^3 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Florea Stãnescu în Dosarul nr. 976/57/2009 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia penalã.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 10 august 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 976/57/2009, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 140^3 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Florea Stãnescu în dosarul de mai sus.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prin procedura reglementatã de teza finalã a art. 140^3 din Codul de procedurã penalã, potrivit cãreia, în timpul urmãririi penale, nu este supusã niciunei cãi de atac încheierea prin care judecãtorul respinge revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a mãsurii preventive, inculpatul este privat de dreptul la un proces echitabil, prin aceea cã nu beneficiazã de acelaşi tratament ca şi procurorul. Totodatã, îi este afectat dreptul la apãrare prin restrângerea exerciţiului acestuia.
Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penalã aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este nefondatã, sens în care face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 140^3 alin. 1, cu denumirea marginalã Calea de atac împotriva încheierii pronunţate de judecãtor în cursul urmãririi penale privind mãsurile preventive, din Codul de procedurã penalã.
Textele criticate au urmãtorul cuprins:
"Împotriva încheierii prin care judecãtorul dispune, în timpul urmãririi penale, luarea unei mãsuri preventive, revocarea, înlocuirea, încetarea de drept sau prelungirea mãsurii preventive, precum şi împotriva încheierii de respingere a propunerii de arestare preventivã, învinuitul sau inculpatul şi procurorul pot face recurs la instanţa superioarã în termen de 24 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsã. Încheierea prin care judecãtorul respinge, în timpul urmãririi penale, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a mãsurii preventive nu este supusã niciunei cãi de atac."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 21 referitoare la Accesul liber la justiţie, art. 24 referitoare la Dreptul la apãrare şi art. 53 referitoare la Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi. De asemenea, se invocã şi încãlcarea prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la Dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 140^3 alin. 1 din Codul de procedurã penalã s-a pronunţat în repetate rânduri. De exemplu prin <>Decizia nr. 156 din 27 februarie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 19 martie 2007, Curtea a constatat cã, potrivit dispoziţiilor art. 126 şi 129 din Constituţie, legiuitorul este unica autoritate competentã sã reglementeze cãile de atac împotriva hotãrârilor judecãtoreşti în cadrul procedurii de judecatã, precum şi modul de exercitare a acestora. În virtutea acestei competenţe, legiuitorul stabileşte hotãrârile judecãtoreşti împotriva cãrora pot fi exercitate cãile de atac şi condiţiile în care pot fi folosite aceste cãi.
În ceea ce priveşte încheierile, ca specie de hotãrâri judecãtoreşti pronunţate în cursul procesului, dar prin care nu se soluţioneazã fondul cauzei, acestea nu pot fi atacate, de regulã, decât odatã cu hotãrârile judecãtoreşti care soluţioneazã fondul cauzei, care sunt, potrivit dreptului procesual penal, sentinţele şi deciziile. Stabilind, prin art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, cã încheierile pot fi atacate cu recurs numai odatã cu sentinţa sau cu decizia atacatã, legiuitorul a acţionat în limitele competenţei sale prevãzute prin dispoziţiile constituţionale evocate mai sus. Regula exercitãrii cãilor de atac împotriva încheierilor numai odatã cu hotãrârea prin care s-a soluţionat fondul cauzei se impune pentru asigurarea desfãşurãrii procesului cu celeritate, într-un termen rezonabil, exigenţã recunoscutã cu valoare de principiu atât în sistemul nostru constituţional, cât şi în Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care consacrã la art. 6 paragraful 1 dreptul oricãrei persoane "la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale". Sub acest aspect, prin posibilitatea exercitãrii cãilor de atac împotriva hotãrârilor judecãtoreşti prin care se soluţioneazã fondul cauzei, este asigurat accesul liber la justiţie.
Faptul cã încheierea prin care se respinge cererea de revocare a mãsurii arestãrii preventive nu este supusã niciunei cãi de atac se explicã, pe de o parte, prin necesitatea de a evita o prelungire abuzivã a procesului, iar pe de altã parte, prin aceea cã ea poate fi atacatã cu recurs odatã cu hotãrârea prin care s-a soluţionat fondul cauzei.
Pe de altã parte, nu se poate susţine nici cã prevederile art. 140^3 alin. 1 teza a doua din Codul de procedurã penalã ar fi contrare art. 53 din Constituţie, nefiind vorba de limitarea unui drept constituţional. Astfel, nicio prevedere a Legii fundamentale nu dã o consacrare expresã dreptului la exercitarea cãilor de atac în orice cauzã, oricând şi de cãtre oricine; dimpotrivã, art. 129 din Constituţie prevede cã pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac numai în condiţiile stabilite de lege.
Întrucât nu au apãrut împrejurãri noi care sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în aceastã materie, soluţia adoptatã în precedent, precum şi considerentele pe care aceasta se întemeiazã îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 140^3 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Florea Stãnescu în Dosarul nr. 976/57/2009 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 27 aprilie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
------------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016