Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 515 din 24 noiembrie 2004 asupra sesizarii de neconstitutionalitate a dispozitiilor cuprinse la articolul unic punctul 8 din Legea pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 24/2004 privind cresterea transparentei in exercitarea demnitatilor publice si a functiilor publice, precum si intensificarea masurilor de prevenire si combatere a coruptiei, partea referitoare la dispozitiile art. 28 alin. (5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/2002
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 1.195 din 14 decembrie 2004
În temeiul art. 146 lit. a) din Constituţie şi al <>art. 15 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Preşedintele României, la data de 11 noiembrie 2004, a sesizat Curtea Constituţionalã pentru a se pronunţa asupra constituţionalitãţii "dispoziţiilor art. 28 alin. (5) din Legea pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2004 privind creşterea transparenţei în exercitarea demnitãţilor publice şi a funcţiilor publice, precum şi intensificarea mãsurilor de prevenire şi combatere a corupţiei, aşa cum a fost modificat ca urmare a cererii de reexaminare din data de 14 iulie 2004".
Sesizarea de neconstituţionalitate a fost înregistratã la Curtea Constituţionalã sub nr. 6.180 din 11 noiembrie 2004 şi constituie obiectul Dosarului nr. 673A/2004.
În motivarea sesizãrii, se aratã cã majorarea indemnizaţiilor pentru procurorii care participã la judecarea infracţiunilor de corupţie în complete specializate, pentru preşedintele, vicepreşedinte, preşedinţii de secţii şi judecãtorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, adjuncţii sãi şi procurorii din Parchetul de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin aplicarea unui spor de 40% la indemnizaţia brutã lunarã a acestora, s-a realizat cu încãlcarea dispoziţiilor art. 111 alin. (1) şi celor ale art. 138 alin. (5) din Constituţie. Se aratã cã aceastã prevedere este neconstituţionalã, deoarece majorarea indemnizaţiilor "presupune cheltuieli bugetare despre care Guvernul nu a fost informat şi nu s-au precizat sursele de finanţare".
Preşedintele României susţine cã aceastã majorare a fost fãcutã cu ocazia reluãrii procesului legislativ, ca urmare a cererii de reexaminare a legii criticate, formulatã la data de 14 iulie 2004. Prin cererea de reexaminare s-a cerut "menţinerea valorii salariilor poliţiştilor din cadrul Parchetului Naţional Anticorupţie, astfel cum a fost stabilitã în cuprinsul <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2004 ", astfel încât modificãrile vizate prin sesizare au excedat "limitelor cererii de reexaminare şi au generat proteste vehemente ale judecãtorilor de la instanţele inferioare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, inclusiv ale membrilor Consiliului Superior al Magistraturii".
La sesizarea Preşedintelui României au fost anexate o scrisoare a Consiliului Superior al Magistraturii şi scrisori ale judecãtorilor de la Judecãtoria Zalãu, Judecãtoria Cluj, Tribunalul Cluj şi Curtea de Apel Cluj, precum şi ale procurorilor de la parchetele de pe lângã instanţele menţionate. Consiliul Superior al Magistraturii a semnalat, în esenţã, cã reglementãrile în discuţie sunt de naturã sã afecteze omogenitatea, echilibrul şi coerenţa activitãţii întregului sistem judiciar. Totodatã, adreseazã Preşedintelui rugãmintea ca, uzând de prerogativele prevãzute de Constituţie, sã analizeze "oportunitatea trimiterii spre reexaminare a legii Senatului", pentru a fi completatã cu art. 28 alin. (5) al Ordonanţei de urgenţã, "în sensul acordãrii sporului de 40% la indemnizaţia de încadrare brutã lunarã, la întregul corp de magistraţi, respectiv judecãtori şi procurori în funcţie".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a prezenta punctele lor de vedere cu privire la sesizarea de neconstituţionalitate.
Preşedintele Camerei Deputaţilor considerã cã sesizarea de neconstituţionalitate este întemeiatã. În acest sens, se aratã cã <>art. 28 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie, astfel cum a fost modificat prin Legea pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2004 , cuprinde dispoziţii care reglementeazã acordarea sporului de 40% şi judecãtorilor încadraţi la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi procurorilor din Parchetul de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ceea ce excede obiectului cererii de reexaminare formulate de Preşedintele României.
Conform punctului de vedere al Preşedintelui Camerei Deputaţilor, "procedura legislativã de reexaminare a legii, ca urmare a cererii formulate în acest sens de Preşedintele României sau ca urmare a deciziei Curţii Constituţionale, pronunţatã în cadrul controlului a priori, trebuie sã se desfãşoare în limitele sesizãrii", cu excepţia textelor "care trebuie corelate cu cele ce au format obiectul controlului", fapt ce "rezultã din interpretarea articolului 77 din Constituţie".
Se aratã, totodatã, cã Preşedintele României, cu ocazia promulgãrii legii, "realizeazã un control de constituţionalitate, de oportunitate, urmãreşte pãstrarea unei armonii a legislaţiei interne, a unor concordanţe, evitarea contradicţiilor şi a discriminãrilor şi se pronunţã asupra formei finale a legii, având dreptul sã restituie legea cãtre Parlament o singurã datã". În situaţia în care Parlamentul depãşeşte limitele sesizãrii, "Preşedintele României este pus în situaţia de a promulga o lege modificatã asupra cãreia nu mai poate sã desfãşoare un control de oportunitate real".
Cu privire la critica de neconstituţionalitate vizând încãlcarea dispoziţiilor art. 111 alin. (1) teza a doua din Constituţie, se aratã cã, "în cazul în care o iniţiativã legislativã implicã modificarea prevederilor cuprinse în bugetul de stat sau a bugetului asigurãrilor sociale de stat, solicitarea informãrii Guvernului este obligatorie". Aceastã obligaţie rezultã din prevederile art. 102 din Constituţie, potrivit cãrora "Guvernul asigurã realizarea politicii interne a ţãrii şi exercitã conducerea generalã a administraţiei publice", care "se poate realiza numai cu suportul material oferit de bugetul de stat administrat de cãtre Guvern".
Solicitarea informãrii Guvernului, considerã preşedintele Camerei Deputaţilor, este obligatorie şi cu privire la amendamentele cu implicaţii bugetare "depuse în cursul procesului legislativ", în conformitate cu prevederile regulamentelor celor douã Camere ale Parlamentului. În consecinţã, se apreciazã cã dispoziţiile art. 111 alin. (1) teza a doua din Constituţie au fost încãlcate, întrucât "Camera Parlamentului în care s-a efectuat modificarea nu a solicitat punctul de vedere al Guvernului asupra amendamentului introdus la articolul respectiv".
Se considerã, de asemenea, cã este întemeiatã şi critica de neconstituţionalitate referitoare la încãlcarea art. 138 alin. (5) din Constituţie, deoarece "Ministerul Finanţelor Publice nu a fost autorizat printr-o normã juridicã sã opereze în structura bugetului de stat, respectiv în cea a bugetelor ordonatorilor principali de credite implicaţi, modificãrile ce ar decurge din aplicarea textului legal contestat".
Preşedintele Senatului şi Guvernul nu au comunicat, pânã la data pronunţãrii deciziei, punctele lor de vedere.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 77 din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituţionalã a solicitat secretarilor generali ai Camerei Deputaţilor şi Senatului ca, în vederea soluţionãrii sesizãrii, sã trimitã atât cererea Preşedintelui României de reexaminare a legii criticate, care a fost adresatã Parlamentului la data de 14 iulie 2004, cât şi prima formã a legii de aprobare a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2004 , precum şi sã comunice dacã, în cursul procedurii parlamentare, reluatã ca urmare a cererii de reexaminare a legii, Comisiile sesizate în fond au cerut Guvernului informarea prevãzutã de art. 111 alin. (1) teza finalã din Constituţie.
Camera Deputaţilor, cu Adresa nr. 51/457/RG din 12 noiembrie 2004, înregistratã la Curtea Constituţionalã sub nr. 6.214 din 15 noiembrie 2004, a informat Curtea Constituţionalã cã nu s-a solicitat punctul de vedere al Guvernului de cãtre Comisia juridicã, de disciplinã şi imunitãţi, sesizatã în fond. S-a precizat cã informarea nu era necesarã, întrucât la Camera Deputaţilor a fost eliminat punctul 7 din proiectul legii, în forma care fãcea obiectul cererii de reexaminare. Totodatã, Camera Deputaţilor a comunicat şi urmãtoarele documente:
- Adresa Senatului nr. L317 din 2 septembrie 2004, însoţitã de cererea Preşedintelui României pentru reexaminarea dispoziţiilor pct. 7 din proiectul legii criticate, prin care se solicita "pãstrarea dispoziţiilor referitoare la salarizarea personalului din Parchetul Naţional Anticorupţie, astfel cum au fost stabilite în cuprinsul <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2004 ". În motivarea cererii de reexaminare adresatã Parlamentului se aratã cã "reducerea valorii de multiplicare care se ia în calcul pentru stabilirea salariului poliţiştilor detaşaţi la Parchetul Naţional Anticorupţie, de la 11, cât prevedea ordonanţa, la 6, este o mãsurã ce va afecta deosebit de negativ funcţionarea acestei instituţii";
- Raportul Comisiei juridice, de disciplinã şi imunitãţi a Camerei Deputaţilor asupra cererii de reexaminare a proiectului de lege criticat;
- Proiectul legii criticate, în forma adoptatã de Camera Deputaţilor, ca primã Camerã sesizatã, dupã reexaminare;
- Proiectul legii criticate, în forma adoptatã de Senat, în calitate de Camerã decizionalã, dupã reexaminare.
Secretarul general al Senatului, cu Adresa nr. VII/232 din 22 noiembrie 2004, înregistratã la Curtea Constituţionalã sub nr. 6.417 din 22 noiembrie 2004, a transmis urmãtoarele acte:
- Raportul Comisiei juridice, de numiri, disciplinã, imunitãţi şi validãri a Senatului, înregistrat sub nr. 317 din 4 octombrie 2004, referitor la cererea formulatã de Preşedintele României, de reexaminare a unor dispoziţii din Legea pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2004 privind creşterea transparenţei în exercitarea demnitãţilor publice şi a funcţiilor publice, precum şi intensificarea mãsurilor de prevenire şi combatere a corupţiei.
În raport se aratã urmãtoarele:
"Cererea de reexaminare a fost dezbãtutã şi adoptatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 14 septembrie 2004, în calitate de primã Camerã sesizatã.
În şedinţa din 28 septembrie 2004, Comisia juridicã a luat în dezbatere cererea de reexaminare şi, constatând cã cererea este întemeiatã, a hotãrât sã adopte raportul de admitere, cu amendamentele din anexã, care face parte integrantã din prezentul raport.
Analizând textele adoptate de Camera Deputaţilor, precum şi obiecţiile formulate în cererea de reexaminare, membrii Comisiei juridice, la adoptarea amendamentelor, au avut în vedere corelãrile necesare între textele din <>Legea nr. 303/2004 privind statutul magistraţilor şi <>Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã şi textele din Legea de aprobare a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2004 , care modificã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind organizarea şi funcţionarea Parchetului Naţional Anticorupţie, ca structurã autonomã, cu personalitate juridicã, şi care este independent în raporturile cu instanţele şi parchetele de pe lângã acestea.
La dezbateri au participat reprezentanţii Ministerului Justiţiei, ai Ministerului Administraţiei şi Internelor şi ai Parchetului Naţional Anticorupţie, care au fost de acord cu amendamentele adoptate de Comisie."
- Extrasul din stenograma şedinţei Senatului din ziua de 27 octombrie 2004, în care a fost adoptat raportul Comisiei juridice, de numiri, disciplinã, imunitãţi şi validãri, din care rezultã cã la dezbateri a fost prezent şi reprezentantul Guvernului, care şi-a exprimat acordul cu privire la raportul prezentat de Comisie asupra cererii de reexaminare a Legii pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2004 .
CURTEA,
examinând sesizarea de neconstituţionalitate, cererea Preşedintelui României de reexaminare din 14 iulie 2004, punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor, piesele existente la dosar, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile din <>Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, reţine urmãtoarele:
Curtea a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie, precum şi celor ale <>art. 1, 10, 15 şi 18 din Legea nr. 47/1992 , sã se pronunţe asupra constituţionalitãţii prevederilor legale criticate.
În sesizarea de neconstituţionalitate se precizeazã cã aceasta are ca obiect art. 28 alin. (5) din Legea pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2004 privind creşterea transparenţei în exercitarea demnitãţilor publice şi a funcţiilor publice, precum şi intensificarea mãsurilor de prevenire şi combatere a corupţiei, aşa cum a fost modificat ca urmare a cererii de reexaminare din data de 14 iulie 2004.
Din examinarea conţinutului sesizãrii şi a legii supuse controlului, rezultã cã, în realitate, obiectul controlului de constituţionalitate îl constituie dispoziţiile cuprinse la articolul unic punctul 8 din Legea pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2004 privind creşterea transparenţei în exercitarea demnitãţilor publice şi a funcţiilor publice, precum şi intensificarea mãsurilor de prevenire şi combatere a corupţiei, partea referitoare la dispoziţiile <>art. 28 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie, cu modificãrile ulterioare, astfel cum a fost adoptatã de Parlament, ca urmare a cererii de reexaminare formulate de Preşedintele României. Aceste dispoziţii au urmãtorul cuprins:
"Articol unic. - Se aprobã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24 din 21 aprilie 2004 privind creşterea transparenţei în exercitarea demnitãţilor publice şi a funcţiilor publice, precum şi intensificarea mãsurilor de prevenire şi combatere a corupţiei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 27 aprilie 2004, cu urmãtoarele modificãri şi completãri: [...]
8. La titlul II, articolul IV punctul 15, articolul 28 va avea urmãtorul cuprins: [...]
(5) Personalul prevãzut la alin. (1), judecãtorii care compun completele de judecatã specializate în infracţiunile de corupţie - potrivit <>art. 29 din Legea nr. 78/2000 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare -, procurorii care participã la judecarea acestor cauze, preşedintele, vicepreşedintele, preşedinţii de secţii şi judecãtorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, adjuncţii sãi şi procurorii din Parchetul de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie beneficiazã de un spor de 40% la indemnizaţia de încadrare brutã lunarã. Personalul din Parchetul Naţional Anticorupţie prevãzut la alin. (2) şi (3) beneficiazã de un spor de 30% pentru activitatea specializatã de combatere a infracţiunilor de corupţie pe care o desfãşoarã."
Dispoziţiile constituţionale considerate ca fiind încãlcate prin textul de lege criticat sunt art. 111 alin. (1) şi art. 138 alin. (5), care au urmãtorul cuprins:
- Art. 111 alin. (1): "Guvernul şi celelalte organe ale administraţiei publice, în cadrul controlului parlamentar al activitãţii lor, sunt obligate sã prezinte informaţiile şi documentele cerute de Camera Deputaţilor, de Senat sau de comisiile parlamentare, prin intermediul preşedinţilor acestora. În cazul în care o iniţiativã legislativã implicã modificarea prevederilor bugetului de stat sau a bugetului asigurãrilor sociale de stat, solicitarea informãrii este obligatorie.";
- Art. 138 alin. (5): "Nici o cheltuialã bugetarã nu poate fi aprobatã fãrã stabilirea sursei de finanţare."
În critica de neconstituţionalitate referitoare la depãşirea, de cãtre Parlament, a limitelor cererii de reexaminare nu se precizeazã, în mod expres, dispoziţia constituţionalã încãlcatã, însã din conţinutul motivãrii rezultã cã sunt vizate dispoziţiile art. 77 alin. (2), potrivit cãrora, "Înainte de promulgare, Preşedintele poate cere Parlamentului, o singurã datã, reexaminarea legii."
Prin sesizare se susţine, în esenţã, cã dispoziţiile cuprinse la articolul unic pct. 8 din Legea pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2004 , partea referitoare la dispoziţiile art. 28 alin. (5) din ordonanţã au fost adoptate cu încãlcarea unor norme constituţionale privind procedura de legiferare.
Prima criticã de neconstituţionalitate formulatã de Preşedintele României constã în susţinerea cã dispoziţiile legale care fac obiectul sesizãrii încalcã prevederile art. 111 alin. (1) şi ale art. 138 alin. (5) din Constituţie, deoarece implicã cheltuieli bugetare cu privire la care nu s-a solicitat informarea Guvernului şi nu s-au precizat sursele de finanţare.
În legãturã cu aceastã criticã, Curtea reţine cã, într-adevãr, potrivit dispoziţiilor art. 111 alin. (1) teza finalã din Constituţie, în cazul în care o iniţiativã legislativã implicã modificãri bugetare, solicitarea informãrii din partea Guvernului este obligatorie. Textul constituţional cuprinde, de asemenea, şi dispoziţii prin care se stabilesc obligaţii în sarcina Guvernului. Astfel, teza întâi a art. 111 alin. (1) prevede: "Guvernul şi celelalte organe ale administraţiei publice, în cadrul controlului parlamentar al activitãţilor, sunt obligate sã prezinte informaţiile şi documentele cerute de Camera Deputaţilor, de Senat sau de comisiile parlamentare, prin intermediul preşedinţilor acestora. [...]". De asemenea, alineatul (2) al art. 111 stabileşte cã "Membrii Guvernului au acces la lucrãrile Parlamentului. Dacã li se solicitã prezenţa, participarea lor este obligatorie".
Din aceste dispoziţii rezultã cã legiuitorul constituant a dorit sã consacre garanţia constituţionalã a colaborãrii dintre Parlament şi Guvern în procesul de legiferare, instituind obligaţii reciproce în sarcina celor douã autoritãţi publice.
Analizând atât raportul Comisiei juridice, de numiri, disciplinã, imunitãţi şi validãri din cadrul Senatului, cât şi stenograma şedinţei Senatului din data de 27 octombrie 2004, Curtea reţine cã, la dezbaterile asupra cererii de reexaminare formulate de Preşedintele României, în cadrul Comisiei juridice, au participat reprezentanţii Ministerului Justiţiei, ai Ministerului Administraţiei şi Internelor, precum şi ai Parchetului Naţional Anticorupţie, iar la dezbaterile din plenul Senatului a participat reprezentantul Guvernului, care a fost de acord cu amendamentele adoptate.
Din interpretarea sistematicã a dispoziţiilor art. 111 din Constituţie, Curtea reţine cã participarea reprezentantului Guvernului la dezbateri şi acordul exprimat, fãrã echivoc, faţã de amendamentele adoptate sunt de naturã sã angajeze Guvernul şi sã acopere cerinţa prevãzutã de art. 111 alin. (1) teza finalã din Constituţie.
Cu privire la critica referitoare la stabilirea unor cheltuieli bugetare fãrã precizarea sursei de finanţare, Curtea constatã cã în motivarea sesizãrii de neconstituţionalitate nu se precizeazã cã aplicarea noii legi ar implica modificarea cheltuielilor bugetare, respectiv cã nivelul cheltuielilor necesare pentru aplicarea acestei legi nu s-ar încadra în sumele alocate prin buget. Cât timp fondurile pentru salarizare prevãzute în buget nu au fost modificate, acordarea unor sporuri de salarii nu se poate face decât în limitele aprobate prin buget pentru salarii, potrivit clasificaţiei bugetare. Alocaţiile bugetare prevãzute în buget la nivelul diferitelor autoritãţi publice pot fi modificate în sensul suplimentãrii acestor alocaţii, fie din fondul de rezervã bugetarã la dispoziţia Guvernului, fie, dupã caz, prin rectificare bugetarã. Aceasta este consecinţa faptului cã nu orice modificare a salarizãrii implicã, în mod necesar, modificarea alocaţiei bugetare pentru salarii, astfel încât, în afara unei dovezi contrare, sursa de finanţare o constituie alocaţia bugetarã.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate prin care se susţine cã modificãrile aduse de Parlament prin dispoziţiile legale criticate au depãşit limitele cererii de reexaminare, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 77 alin. (2) din Constituţie nu conţin reglementãri explicite pe baza cãrora sã se poatã stabili cã, în cauzã, Parlamentul a încãlcat legea fundamentalã.
Din analiza sistematicã a dispoziţiilor constituţionale referitoare la exercitarea unor competenţe ale autoritãţilor publice, Curtea reţine cã limitele exercitãrii lor sunt prevãzute în mod expres în Legea fundamentalã. Examinând concepţia legiuitorului constituant cu privire la exercitarea de cãtre Parlament a atribuţiilor sale de legiferare prevãzute de dispoziţiile art. 61 alin. (1) din Constituţie, se constatã cã, în cazul procedurii legislative de reexaminare a legii, acolo unde acesta a dorit, a stabilit în mod expres limitele reexaminãrii. Astfel, Constituţia reglementeazã procedura legislativã de reexaminare a legii prin dispoziţiile cuprinse la art. 77 alin. (2) şi la cele ale art. 147 alin. (2). Aceste din urmã dispoziţii se referã la reexaminarea unei legi sau a unor dispoziţii legale a cãror neconstituţionalitate a fost constatatã printr-o decizie a Curţii Constituţionale, pronunţatã cu ocazia controlului de constituţionalitate a priori, al cãrei cuprins este urmãtorul: "În cazurile de neconstituţionalitate care privesc legile, înainte de promulgarea acestora, Parlamentul este obligat sã reexamineze dispoziţiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curţii Constituţionale".
Acest text limiteazã reluarea procesului legislativ de reexaminare numai cu privire la dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale de cãtre Curtea Constituţionalã. Rezultã, aşadar, cã restricţiile referitoare la exercitarea competenţei de sorginte constituţionalã trebuie sã fie expres prevãzute de Constituţie. Or, dispoziţiile art. 77 alin. (2) din Constituţie nu stabilesc, în mod expres, o limitã de naturã sã aducã vreo restrângere a competenţei Parlamentului cu privire la reluarea procesului legislativ, ca urmare a cererii de reexaminare formulatã de Preşedintele României. O interpretare contrarã a dispoziţiilor constituţionale anterior menţionate ar avea semnificaţia adãugãrii la normele Constituţiei, ceea ce este inadmisibil, întrucât s-ar realiza, pe aceastã cale, un act de revizuire a Legii fundamentale.
Faţã de cele de mai sus, Curtea Constituţionalã constatã cã sesizarea de neconstituţionalitate nu este fondatã.
Având în vedere considerentele expuse în prezenta decizie, dispoziţiile art. 74 alin. (1), art. 77 alin. (2), art. 111 alin. (1), art. 138 alin. (5), art. 146 lit. a) din Constituţie, precum şi prevederile art. 11 alin. (1) lit. A.a), <>art. 15 şi 18 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Constatã cã dispoziţiile cuprinse la articolul unic punctul 8 din Legea pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2004 privind creşterea transparenţei în exercitarea demnitãţilor publice şi a funcţiilor publice, precum şi intensificarea mãsurilor de prevenire şi combatere a corupţiei, partea referitoare la dispoziţiile art. 28 alin. (5) din ordonanţã, sunt constituţionale.
Definitivã şi general obligatorie.
Decizia se comunicã Preşedintelui României şi se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Dezbaterea a avut loc la 24 noiembrie 2004 şi la ea au participat: Ioan Vida, preşedinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia Cojocaru, Constantin Doldur, Acsinte Gaspar, Kozsokar Gabor, Petre Ninosu, Ion Predescu şi Şerban Viorel Stãnoiu, judecãtori.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Prim-magistrat-asistent,
Claudia Miu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
