Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 515 din 12 decembrie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 65 din 27 ianuarie 2014
Augustin Zegrean - preşedinte
Valer Dorneanu - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, excepţie ridicată de Emilian Teodor Vasiliu în Dosarul nr. 577/42/2012 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 357D/2013.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, făcând trimitere la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, respectiv la deciziile nr. 311 din 13 iunie 2013 şi nr. 663 din 26 iunie 2012, şi arătând că nu au intervenit elemente noi, de natură a determina modificarea acestei jurisprudenţe.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 25 aprilie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 577/42/2012, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, excepţie ridicată de Emilian Teodor Vasiliu într-o cauză având ca obiect stabilirea existenţei unui conflict de interese între funcţia de ales local şi funcţia de asociat al unei societăţi comerciale, deţinute de autorul excepţiei, incompatibilitate constatată printr-un raport de evaluare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că Agenţia Naţională de Integritate, prin atribuţiile sale, constituie un veritabil organ administrativ cu atribuţii jurisdicţionale aflat în subordinea Parlamentului, că inspectorii de integritate sunt funcţionari publici, fiindu-le aplicabile dispoziţiile Legii nr. 188/1999, dar sunt în acelaşi timp controlaţi politic prin Consiliul Naţional de Integritate, şi că aceştia emit rapoarte de evaluare ce constituie adevărate rechizitorii, aspect ce contravine prevederilor art. 1 alin. (4) din Constituţie care exclude posibilitatea înfiinţării unor organisme hibride, cu natură administrativă şi jurisdicţională, care să fie, totodată, supuse controlului parlamentar. Se susţine că modalitatea de repartizare a cauzelor şi dispoziţiile referitoare la incompatibilitate, la conflicte de interese, la posibilitatea de recuzare şi de abţinere a inspectorilor de integritate sunt specifice organismelor jurisdicţionale, la fel ca şi procedura de verificare ce se desfăşoară în faţa Agenţiei, care este supusă principiilor legalităţii, celerităţii, imparţialităţii şi dreptului la apărare. Se arată, totodată, că inspectorii de integritate desfăşoară activităţi de cercetare şi de anchetă, în cadrul cărora evaluează şi administrează probe, efectuează expertize, solicită informaţii de la instituţii, autorităţi publice sau orice alte persoane fizice şi juridice, că acestea sunt urmate de întocmirea rapoartelor, care produc efecte juridice similare rechizitoriilor şi că procedeul de analiză şi decizie al inspectorilor de concurenţă este specific funcţiei de judecată. În acest sens, se subliniază faptul că Agenţia Naţională de Integritate are atribuţia de a constata situaţiile de incompatibilitate, dând verdicte (în sensul iuris dictio), activitate specifică şi permisă numai instanţelor judecătoreşti, şi de a sesiza organele de urmărire penală atunci când constată că există probe sau indicii temeinice referitoare la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. Pentru aceste motive, se susţine încălcarea prin textul criticat a prevederilor art. 1 alin. (4), art. 15 alin. (2), art. 21 alin. (4), art. 116 alin. (2), art. 126 alin. (1) şi art. 147 alin. (1) din Constituţie.
Curtea de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât activitatea Agenţiei Naţionale de Integritate nu este o activitate jurisdicţională, ci una administrativă, că aceasta nu pronunţă hotărâri cu autoritate de lucru judecat, că nu are competenţa de a soluţiona în mod irevocabil litigii şi nici de a sancţiona încălcări ale legii, ci doar de a aprecia situaţii şi, eventual, de a le încadra în sfera incompatibilităţilor sau a conflictelor de interese.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul susţine că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că Agenţia Naţională de Integritate nu desfăşoară o activitate de jurisdicţie, ci una administrativă, care se desfăşoară din oficiu, că procedura specifică activităţii acestei instituţii este lipsită de publicitate, oralitate şi contradictorialitate şi că în competenţa sa nu intră soluţionarea unor litigii sau încălcări ale legii. Se mai arată că Agenţia Naţională de Integritate nu pronunţă hotărâri învestite cu autoritate de lucru judecat şi că aceasta întocmeşte rapoarte concretizate în evaluări ale unor situaţii şi fapte cu semnificaţie juridică a căror finalitate conferă dreptul de a sesiza instanţele de judecată sau alte autorităţi sau instituţii publice competente să dispună măsurile prevăzute de lege.
Avocatul Poporului susţine că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că, prin Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010 şi Decizia nr. 1.018 din 19 iulie 2010, Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor referitoare la atribuţiile Agenţiei Naţionale de Integritate prevăzute în Legea nr. 144/2007 şi, respectiv, ale Legii nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor publice şi demnităţilor publice, privind modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, în ansamblul ei. Se arată, de asemenea, că, ulterior, prin Decizia nr. 663 din 26 iunie 2012, Curtea a declarat constituţionale prevederile Legii nr. 176/2010, din perspectiva unor critici similare, stabilind că Agenţia Naţională de Integritate desfăşoară o activitate ce nu constituie activitate de judecată în sensul celor constatate prin Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010. Se subliniază faptul că, prin Decizia nr. 663 din 26 iunie 2012, Curtea a statuat că Agenţia Naţională de Integritate desfăşoară activitate administrativă, în cadrul unei proceduri realizate din oficiu şi lipsite de publicitate, oralitate şi contradictorialitate, în competenţa sa neintrând sancţionarea încălcărilor de lege şi nici soluţionarea unor cazuri litigioase. Se arată că, prin aceeaşi decizie, s-a mai reţinut că Agenţia Naţională de Integritate nu pronunţă hotărâri învestite cu autoritate de lucru judecat, ci întocmeşte rapoarte prin care evaluează fapte şi situaţii cu semnificaţie juridică, care pot avea ca finalitate sesizarea instanţelor de judecată sau a altor autorităţi sau instituţii competente în vederea dispunerii măsurilor prevăzute de lege. Se susţine că, din perspectiva jurisprudenţei Curţii Constituţionale, nu poate fi reţinută încălcarea prin textele criticate a dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi art. 116 alin. (2). Se arată, totodată, că prevederile art. 1 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 nu retroactivează, fiind aplicabile de la data intrării în vigoare a acestei legi, şi că actele efectuate de către Agenţia Naţională de Integritate până la data publicării Deciziei nr. 415 din 14 aprilie 2010 rămân valabile, deciziile Curţii Constituţionale având putere numai pentru viitor, conform normei constituţionale de la art. 147 alin. (4).
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010, care au următorul cuprins: "Activitatea de evaluare a declaraţiilor de avere, a datelor, a informaţiilor şi a modificărilor patrimoniale intervenite, a intereselor şi a incompatibilităţilor pentru persoanele prevăzute la alin. (1) şi (2) se desfăşoară în cadrul Agenţiei Naţionale de Integritate, înfiinţată prin Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, republicată, denumită în continuare Agenţia. Pentru preşedintele şi vicepreşedintele Agenţiei, precum şi pentru personalul acesteia, activitatea de evaluare a averii, a intereselor şi a incompatibilităţilor se desfăşoară în cadrul Consiliului Naţional de Integritate."
Se susţine că prevederile art. 1 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (4) referitor la statul român, art. 15 alin. (2) cu privire la neretroactivitatea legii, art. 21 alin. (4) privind jurisdicţiile speciale administrative, art. 116 alin. (2) referitor la structura administraţiei publice, art. 126 alin. (1) privind instanţele judecătoreşti şi art. 147 alin. (1) cu privire la deciziile Curţii Constituţionale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii textelor criticate, prin raportarea la critici de neconstituţionalitate similare, prin Decizia nr. 210 din 29 aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 363 din 18 iunie 2013, Decizia nr. 311 din 13 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 1 august 2013, şi Decizia nr. 316 din 18 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 20 august 2013.
Prin deciziile anterior arătate, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 şi a reţinut că Agenţia Naţională de Integritate desfăşoară doar o activitate de evaluare a declaraţiilor de avere, a datelor, a informaţiilor şi a modificărilor patrimoniale intervenite, a intereselor şi a incompatibilităţilor pentru persoanele prevăzute de lege, fără a desfăşura o activitate de judecată, în sensul celor constatate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 5 mai 2010, referitoare la dispoziţiile Legii nr. 144/2007.
Curtea a mai constatat că funcţia jurisdicţională se caracterizează prin instituirea puterii organului de jurisdicţie de a spune dreptul, de a soluţiona printr-o hotărâre învestită cu puterea lucrului judecat un conflict cu privire la întinderea unor drepturi subiective şi de a dispune, în condiţiile legii, măsuri restrictive. Această funcţie se circumscrie activităţii jurisdicţionale propriu-zise, care se exercită numai la cerere în cadrul unei proceduri formale caracterizate prin publicitate, contradictorialitate şi oralitate.
Prin urmare, având în vedere aceste elemente, Curtea a constatat că Agenţia Naţională de Integritate nu desfăşoară o activitate de jurisdicţie, ci una administrativă, întrucât aceasta se realizează şi din oficiu în cadrul unei proceduri lipsite de publicitate, oralitate şi contradictorialitate, şi deoarece în competenţa sa nu intră soluţionarea unor cazuri litigioase şi nici sancţionarea încălcărilor de lege. Totodată, Curtea a subliniat faptul că Agenţia Naţională de Integritate nu pronunţă hotărâri învestite cu autoritate de lucru judecat, ci întocmeşte rapoarte care se concretizează în evaluări ale unor fapte ori situaţii cu semnificaţie juridică a căror finalitate conferă dreptul de sesizare a instanţelor de judecată sau, după caz, a altor autorităţi şi instituţii competente în vederea dispunerii măsurilor prevăzute de lege.
De asemenea, Curtea a constatat că nu poate fi primită nici critica referitoare la compararea raportului de evaluare întocmit de inspectorul de integritate cu rechizitoriul, deoarece acest din urmă act produce efecte juridice faţă de un cetăţean învinuit/inculpat într-o cauză, legitimând luarea unui set de măsuri restrictive. În plus, Curtea a subliniat că, spre deosebire de actul emis de procuror, raportul inspectorului de integritate poate fi contestat în instanţă.
Pentru aceste motive, Curtea a constatat că nu poate fi reţinută încălcarea prin textul de lege criticat a dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (4), art. 116 alin. (2), art. 126 alin. (1) şi art. 147 alin. (1) cu privire la deciziile Curţii Constituţionale şi, prin urmare, nici cele ale art. 1 alin. (4) din Legea fundamentală.
Totodată, prin Decizia nr. 1.606 din 15 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 106 din 9 februarie 2012, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 nu retroactivează, ele aplicându-se doar începând cu data de 5 septembrie 2010, data intrării în vigoare a Legii nr. 176/2010, motiv pentru care nu poate fi reţinută nici pretinsa încălcare prin textul criticat a prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor invocate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Emilian Teodor Vasiliu în Dosarul nr. 577/42/2012 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Curţii de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al Românei, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 12 decembrie 2013.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop
___________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
