Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 514 din 8 mai 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 din Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale si art. 22 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 495 din 2 iulie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 8 din Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncã şi boli profesionale şi ale art. 22 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Sorin Virgil Boancã în Dosarul nr. 996/30/2007 al Curţii de Apel Timişoara -Secţia de litigii de muncã şi asigurãri sociale.
La apelul nominal se prezintã autorul excepţiei, prin avocatul Virgil Melnic, şi pãrţile Societatea Comercialã "Werzalit Lemn Tech" - S.C.S., Stephan Kilian Rambacher, Ion Boc, Alfred Johannes Klaus, Constantin Rapcea şi Paul Mânzur, prin consilierul juridic Voichiţa Ofelia Cotolan. Lipsesc celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul autorului excepţiei susţine cã, deşi Casa Naţionalã de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurãri Sociale ar trebui sã îndeplineascã rolul de asigurãtor în cazul accidentelor de muncã, aceasta, în realitate, nu acoperã pagubele rezultate în urma producerii unui astfel de accident. Astfel, aceastã instituţie se îndepãrteazã de noţiunea de asigurãtor pe care o dã <>Legea nr. 32/2000 . În ceea ce priveşte art. 22 din Codul de procedurã penalã, aratã cã nicio altã autoritate decât cele prevãzute prin lege pentru a constata un accident de muncã nu poate modifica datele cuprinse în procesul-verbal de constatare, întrucât s-ar încãlca principiul separaţiei puterilor în stat.
Reprezentantul pãrţilor Societatea Comercialã "Werzalit Lemn Tech" - S.C.S., Stephan Kilian Rambacher, Ion Boc, Alfred Johannes Klaus, Constantin Rapcea şi Paul Mânzur solicitã respingerea excepţiei ca neîntemeiatã. Astfel, în opinia sa, Casa Naţionalã de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurãri Sociale îndeplineşte rolul de asigurãtor potrivit art. 34 alin. (3) din Constituţie, iar acest lucru nu poate fi contestat prin paralela fãcutã între diferite legi.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilã, considerând cã cele invocate de autorul excepţiei au în vedere omisiuni legislative, probleme de aplicare a legii şi pornesc de la compararea conţinutului unor texte de lege între ele, aspecte pe care Curtea Constituţionalã, potrivit competenţei sale, nu le poate soluţiona.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 7 noiembrie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 996/30/2007, Curtea de Apel Timişoara - Secţia de litigii de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 8 din Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncã şi boli profesionale şi art. 22 din Codul de procedurã penalã. Excepţia a fost ridicatã de Sorin Virgil Boancã cu prilejul soluţionãrii recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 996 din 3 mai 2007, pronunţatã de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 996/30/2007.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul excepţiei aratã, în esenţã, cã <>art. 8 din Legea nr. 346/2002 contravine dispoziţiilor art. 16, 21, 22, 31, 41 şi 136 din Constituţie. Astfel, în opinia sa, Casa Naţionalã de Pensii şi alte Drepturi de Asigurãri Sociale nu este un asigurãtor potrivit definiţiei date acestei noţiuni prin <>Legea nr. 32/2000 , întrucât nu acoperã prejudiciile asiguraţilor aşa cum se întâmplã, spre exemplu, în cazul accidentelor de circulaţie. În ceea ce priveşte art. 22 din Codul de procedurã penalã, susţine cã acesta încalcã principiul separaţiei puterilor în stat, precum şi art. 124, 126 şi 131 din Constituţie. În legãturã cu aceasta, aratã cã, în situaţia în care procesul-verbal de constatare a unui accident de muncã nu a fost contestat, nici instanţa, nici procurorul nu are competenţa legalã sã constate altceva.
Curtea de Apel Timişoara - Secţia de litigii de muncã şi asigurãri sociale considerã cã textele de lege criticate nu aduc atingere dispoziţiilor constituţionale invocate.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul aratã cã, potrivit art. 34 alin. (3) din Constituţie, "organizarea asistenţei medicale şi a sistemului de asigurãri sociale pentru boalã, accidente, maternitate şi recuperare, controlul exercitãrii profesiilor medicale şi a activitãţilor paramedicale, precum şi alte mãsuri de protecţie a sãnãtãţii fizice şi mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii", iar, în aceste condiţii, Casa Naţionalã de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurãri Sociale îndeplineşte rolul de asigurãtor stabilit prin <>Legea nr. 346/2002 . Faptul cã legiuitorul a optat pentru o reglementare diferitã a sistemului de asigurãri în cazul accidentelor de muncã faţã de cel aplicabil în cazul accidentelor de circulaţie nu intrã în conflict cu normele constituţionale. De asemenea, considerã cã prevederile art. 22 din Codul de procedurã penalã nu intrã în conflict cu normele constituţionale invocate de autorul excepţiei.
Avocatul Poporului considerã cã textele de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 8 din Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncã şi boli profesionale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 454 din 27 iunie 2002, cu modificãrile aduse prin <>art. I pct. 5 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 107/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 747 din 26 octombrie 2003. De asemenea, sunt criticate şi dispoziţiile art. 22 din Codul de procedurã penalã.
Textele de lege criticate au urmãtoarea redactare:
- <>Art. 8 din Legea nr. 346/2002 : "(1) Are calitatea de asigurãtor, potrivit prezentei legi, Casa Naţionalã de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurãri Sociale, denumitã în continuare CNPAS.
(2) Atribuţiile specifice de asigurare pentru accidente de muncã şi boli profesionale se exercitã de casele teritoriale de pensii.
(3) Atribuţiile specifice de asigurare pentru accidente de muncã şi boli profesionale, în calitate de prestatori de servicii, pot fi realizate, în condiţiile prezentei legi, şi de asociaţii profesionale de asigurare, constituite în acest scop pe sectoare de activitate ale economiei naţionale.
(4) Asociaţiile profesionale de asigurare funcţioneazã pe bazã de statut propriu, cu respectarea prevederilor prezentei legi şi ale <>Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.";
- Art. 22 din Codul de procedurã penalã: "Hotãrârea definitivã a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile care judecã acţiunea civilã, cu privire la existenţa faptei, a persoanei care a sãvârşit-o şi a vinovãţiei acesteia.
Hotãrârea definitivã a instanţei civile prin care a fost soluţionatã acţiunea civilã nu are autoritate de lucru judecat în faţa organului de urmãrire penalã şi a instanţei penale, cu privire la existenţa faptei penale, a persoanei care a sãvârşit-o şi a vinovãţiei acesteia."
Autorul excepţiei considerã cã textele de lege criticate sunt contrare urmãtoarelor prevederi constituţionale: art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei şi echilibrul puterilor în cadrul democraţiei constituţionale, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 22 privind dreptul la viaţã şi la integritate fizicã şi psihicã, art. 31 privind dreptul la informaţie, art. 34 privind dreptul la ocrotirea sãnãtãţii, art. 41 privind munca şi protecţia socialã a muncii, art. 124 referitor la înfãptuirea justiţiei, art. 126 privind instanţele judecãtoreşti, art. 131 referitor la rolul Ministerului Public şi art. 136 referitor la proprietate.
Examinând critica autorului excepţiei în ceea ce priveşte art. 22 din Codul de procedurã penalã, Curtea constatã cã, în realitate, autorul excepţiei este nemulţumit de faptul cã instanţa de judecatã a dat o hotãrâre care nu a ţinut cont de cele menţionate în procesul-verbal prin care s-a constat accidentul de muncã în care a fost implicat, proces-verbal ce nu a fost contestat, iar hotãrârea instanţei a rãmas definitivã, astfel cã se bucurã de autoritatea de lucru judecat. Astfel, autorul excepţiei apreciazã cã a fost încãlcat principiul separaţiei puterilor în stat, instanţa de judecatã şi procurorul dând o decizie contrarã celor constatate de autoritãţile în drept sã constate accidentul de muncã.
Faţã de aceastã motivare, Curtea reţine cã toate aceste împrejurãri invocate de autorul excepţiei nu sunt generate de conţinutul textului de lege criticat, ci reprezintã în exclusivitate probleme de aplicare a legii, de competenţa instanţei de judecatã, iar nu a instanţei de contencios constituţional.
Analizând în continuare critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 8 din Legea nr. 346/2002 , Curtea constatã cã aceasta se referã la faptul cã asiguratul nu este despãgubit pentru pagubele suferite ca urmare a producerii unui accident de muncã în mod asemãnãtor accidentelor de circulaţie. Astfel, în opinia autorului excepţiei, Casa Naţionalã de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurãri Sociale nu îndeplineşte în realitate rolul de asigurãtor.
Faţã de aceste susţineri, Curtea reţine cã asigurarea pentru accidente de muncã şi boli profesionale în cadrul sistemului public de asigurãri sociale este caracterizatã de o serie de particularitãţi determinate de contextul raporturilor juridice în care se naşte dreptul de a obţine asigurarea, respectiv raporturi de muncã, de modalitãţile specifice necesare pentru a diminua şi compensa consecinţele accidentelor de muncã şi ale bolilor profesionale, cât şi de statutul pe care îl are CNPAS în calitate de asigurãtor, respectiv de instituţie publicã autonomã de interes naţional, supusã unor reglementãri speciale, deosebite de cele aplicabile societãţilor comerciale de asigurare, de asigurare-reasigurare şi de reasigurare ori societãţilor mutuale supuse <>Legii nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurãrilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 10 aprilie 2000. Aşa fiind, nu se poate reţine cã este vorba de o încãlcare a principiului constituţional al egalitãţii în drepturi a cetãţenilor de vreme ce situaţiile avute în vedere sunt diferite, justificând, în consecinţã, instituirea unui tratament juridic diferenţiat. În plus, trebuie reţinut cã, aşa cum reiese din conţinutul art. 34 alin. (3) din Constituţie, legiuitorul este liber sã stabileascã modul de organizare a sistemului de asigurãri sociale pentru boalã, accidente, maternitate şi recuperare, controlul exercitãrii profesiilor medicale şi a activitãţilor paramedicale, precum şi alte mãsuri de protecţie a sãnãtãţii fizice şi mentale a persoanei.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Sorin Virgil Boancã în Dosarul nr. 996/30/2007 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia de litigii de muncã şi asigurãri sociale.
2. Respinge, ca fiind neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 8 din Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncã şi boli profesionale, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar al Curţii de Apel Timişoara - Secţia de litigii de muncã şi asigurãri sociale.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 8 mai 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
