Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 514 din 20 iunie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 din Legea nr. 137/2002 privind unele masuri pentru accelerarea privatizarii si ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 13 iulie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Mihaela Cîrstea - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 12 din Legea nr. 137/2002 privind unele mãsuri pentru accelerarea privatizãrii şi ale <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicatã de Abel Ionescu în Dosarul nr. 1.005/2005 al Tribunalului Comercial Argeş.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind cã actele consiliului de administraţie pot fi atacate în justiţie, pãrţile beneficiind de toate garanţiile procesuale în cadrul unui asemenea litigiu. Totodatã, se aratã cã prevederile <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 sunt constituţionale, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 20 martie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 1.005/2005, Tribunalul Comercial Argeş a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 12 din Legea nr. 137/2002 privind unele mãsuri pentru accelerarea privatizãrii şi ale <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicatã de Abel Ionescu într-un litigiu având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a hotãrârii consiliului de administraţie de majorare a capitalului social al unei societãţi comerciale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã <>art. 12 din Legea nr. 137/2002 încalcã prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Totodatã, se apreciazã cã dispoziţiile <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 contravin prevederilor art. 16, 21, 24 şi art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, întrucât dau posibilitatea instanţei în faţa cãreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate sã hotãrascã asupra admisibilitãţii acesteia, pe când unica instanţã care ar trebui sã constate dacã dispoziţiile unei legi sau ordonanţe sunt sau nu constituţionale este Curtea Constituţionalã.
Tribunalul Comercial Argeş apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Se aratã cã textul art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale invocat în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 12 din Legea nr. 137/2002 nu are legãturã directã cu textul legal criticat. Totodatã, se aratã cã, prin <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 317 din 14 septembrie 2004 , s-a constatat constituţionalitatea dispoziţiilor <>art. 12 alin. (5), (6), (7) şi (8) din Legea nr. 137/2002 .
Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , instanţa apreciazã cã este inadmisibilã, întrucât nu are legãturã cu soluţionarea cauzei, fiind invocatã doar pentru a evita instanţa sã se pronunţe asupra inadmisibilitãţii excepţiei de neconstitu-ţionalitate care priveşte <>art. 12 din Legea nr. 137/2002 .
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilã. În acest sens, se apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate care vizeazã dispoziţiile <>art. 12 din Legea nr. 137/2002 nu este motivatã, nefiind precizate textele din Legea fundamentalã pretins a fi încãlcate. Totodatã, se aratã cã art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, invocat în susţinerea excepţiei, nu are nicio legãturã cu textul de lege care formeazã obiectul excepţiei.
În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , se apreciazã cã aceste dispoziţii legale nu au legãturã cu soluţionarea cauzei, având în vedere cã obiectul cauzei deduse judecãţii este anularea unei hotãrâri a Adunãrii generale a acţionarilor.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, se aratã cã dispoziţiile <>art. 12 din Legea nr. 137/2002 nu încalcã dreptul pãrţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil prevãzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie, text care a valorificat dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/2002, se apreciazã cã instanţa care judecã fondul cauzei nu se substituie, în niciun fel, Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 12 din Legea nr. 137/2002 privind unele mãsuri pentru accelerarea privatizãrii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 28 martie 2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi ale <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, care au urmãtorul cuprins:
- <>Art. 12 din Legea nr. 137/2002 : "(1) Toate societãţile comerciale, indiferent de structura capitalului social, cãrora nu li s-a eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, vor întocmi şi vor înainta instituţiilor îndreptãţite sã emitã certificate de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, în termen de 60 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, documentaţiile necesare în vederea eliberãrii acestuia.
(2) Instituţiile abilitate sã elibereze certificate de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului au obligaţia sã emitã aceste documente în termen de 15 zile de la depunerea documentaţiei şi sã transmitã, în termen de 5 zile de la emitere, o copie de pe certificat cãtre instituţia publicã implicatã.
(3) Administratorii societãţii comerciale sunt obligaţi sã solicite înregistrarea majorãrii capitalului social la oficiul registrului comerţului în termen de 30 de zile de la data emiterii certificatului.
(4) În cazul în care administratorii nu solicitã înregistrarea majorãrii capitalului social în termenul prevãzut la alin. (3), oficiul registrului comerţului va înregistra majorarea, la cererea instituţiei publice implicate.
(5) În cazul în care eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor nu a fost urmatã, anterior privatizãrii, de majorarea corespunzãtoare a capitalului social sau dacã certificatul se elibereazã dupã privatizare, capitalul social se majoreazã de drept cu valoarea terenurilor, care va fi consideratã aport în naturã al statului sau al unei unitãţi administrativ-teritoriale, dupã caz, în schimbul cãreia se vor emite acţiuni suplimentare ce vor reveni de drept instituţiei publice implicate.
(5^1) Majorarea capitalului social cu valoarea terenurilor pentru care s-au eliberat certificate de atestare a dreptului de proprietate se realizeazã fãrã adãugarea unei prime de emisiune.
(5^2) Preţul de subscriere al acţiunilor aferente dreptului de preferinţã exercitat de acţionarii existenţi în cadrul majorãrii capitalului social cu valoarea terenurilor pentru care s-au eliberat certificate de atestare a dreptului de proprietate se va stabili fãrã adãugarea unei prime de emisiune.
(6) În situaţia în care majorarea capitalului social cu valoarea terenurilor se realizeazã dupã privatizarea societãţii comerciale, cumpãrãtorul sau succesorul în drepturi al acestuia are drept de preferinţã la cumpãrare de la instituţia publicã implicatã a unui numãr de acţiuni suplimentare necesare menţinerii cotei de participaţie la capitalul social, existentã anterior majorãrii acestuia cu valoarea terenurilor.
(7) Cumpãrãtorul sau succesorul în drepturi al acestuia îşi poate exercita aceastã preferinţã în termen de 15 zile de la data înregistrãrii majorãrii capitalului social.
(8) Preţul de vânzare pentru acţiunile suplimentare provenite din majorarea capitalului social cu valoarea terenului, în situaţia exercitãrii dreptului de preferinţã, este egal cu valoarea nominalã a acţiunilor, în cazul în care preţul pe acţiune plãtit de cumpãrãtor prin contractul iniţial de privatizare este mai mare decât valoarea nominalã a acţiunilor, sau este cel rezultat din negocierea directã dintre instituţia publicã implicatã şi cumpãrãtor, în cazul în care preţul pe acţiune plãtit de cumpãrãtor prin contractul iniţial de privatizare este mai mic decât valoarea nominalã a acţiunilor. Plata acţiunilor se va realiza integral sau în rate. Transferul dreptului de proprietate asupra acţiunilor are loc în momentul plãţii integrale a preţului sau a avansului, dupã caz.
(9) În situaţia în care nu se exercitã dreptul de preferinţã în termenul prevãzut la alin. (7), pachetul de acţiuni aferent terenului poate fi vândut de instituţia publicã implicatã prin oricare dintre metodele prevãzute în <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 88/1997 , aprobatã prin <>Legea nr. 44/1998 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(10) Pânã la expirarea termenului de exercitare a dreptului de preferinţã drepturile de vot conferite de acţiunile emise în conformitate cu prevederile alin. (5) sunt suspendate."
- <>Art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 : "(6) Dacã excepţia este inadmisibilã, fiind contrarã prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivatã cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacatã numai cu recurs la instanţa imediat superioarã, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecã în termen de 3 zile."
Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 privind dreptul la apãrare şi ale art. 146 lit. d) privind competenţa Curţii Constituţionale de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, precum şi textul art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
În esenţã, autorul excepţiei apreciazã cã textul <>art. 12 din Legea nr. 137/2002 contravine art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, iar <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , dând posibilitatea instanţei în faţa cãreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate sã hotãrascã asupra admisibilitãţii acesteia, încalcã prevederile art. 16, 21, 24 şi art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Curtea constatã cã <>art. 12 din Legea nr. 137/2002 reglementeazã procedura de majorare a capitalului social al societãţilor comerciale cu valoarea terenurilor pentru care s-au eliberat certificate de atestare a dreptului de proprietate privatã. Potrivit <>art. 113 lit. f) din Legea nr. 31/1990 , republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, Adunarea generalã extraordinarã a acţionarilor are printre atribuţiunile sale şi pe aceea de a majora capitalul social al societãţii comerciale; aceastã atribuţiune poate fi delegatã consiliului de administraţie sau administratorului unic al societãţii, potrivit art. 114 alin. (1) din aceeaşi lege. Atât hotãrârea Adunãrii generale extraordinare a acţionarilor, cât şi cea a consiliului de administraţie sau a administratorului unic, potrivit art. 132 alin. (2) şi <>art. 114 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 , pot fi atacate în justiţie, în tot cursul judecãţii pãrţile beneficiind de toate garanţiile procesuale. În consecinţã, Curtea reţine cã procedura de majorare a capitalului social, în ipoteza prevãzutã de <>art. 12 din Legea nr. 137/2002 , poate fi contestatã în justiţie şi nu încalcã dreptul la un proces echitabil prevãzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie şi de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , Curtea observã cã acest text de lege a mai format obiect al controlului de constituţionalitate, prin numeroase decizii, Curtea stabilind cã textul criticat este constituţional. Astfel, de exemplu, prin <>Decizia nr. 607 din 15 noiembrie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 25 ianuarie 2006, Curtea a statuat cã prevederile <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 sunt norme de procedurã pe care instanţa care a fost sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate este obligatã sã le aplice, în vederea selectãrii doar a acelor excepţii care, potrivit legii, pot face obiectul controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţionalã, unica autoritate de jurisdicţie constituţionalã. Aceastã procedurã nu face însã posibilã respingerea sau admiterea excepţiei de neconstituţionalitate de cãtre instanţa judecãtoreascã, ci doar pronunţarea, în situaţiile date, asupra oportunitãţii sesizãrii Curţii Constituţionale. Instanţa de judecatã are rol de filtru al excepţiei de neconstituţionalitate ridicate de pãrţi, având obligaţia de a le respinge ca inadmisibile pe cele care nu îndeplinesc cerinţele legii.
Neexistând elemente noi de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia deciziei menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 12 din Legea nr. 137/2002 privind unele mãsuri pentru accelerarea privatizãrii şi ale <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicatã de Abel Ionescu în Dosarul nr. 1.005/2005 al Tribunalului Comercial Argeş.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 iunie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
