Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 513 din 6 octombrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) si alin. 9 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 1.089 din 2 decembrie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Mãdãlina Ştefania Diaconu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) şi alin. 9 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã, din oficiu, de Judecãtoria Iaşi în Dosarul nr. 16.100/2004 al acestei instanţe.
La apelul nominal se prezintã partea Societatea Comercialã "Pres Com" - S.R.L. din Braşov, prin consilier juridic, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentatul pãrţii Societatea Comercialã "Pres Com" - S.R.L. din Braşov solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã art. 278^1 din Codul de procedurã penalã instituie o procedurã specialã, dar care respectã principiul contradictorialitãţii, toate pãrţile inclusiv persoana acuzatã de comiterea unei fapte penale, având posibilitatea de a se apãra.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 12 aprilie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 16.100/2004, Judecãtoria Iaşi a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) şi alin. 9 din Codul de procedurã penalã. Excepţia a fost ridicatã, din oficiu, de instanţa de judecatã cu prilejul soluţionãrii unei acţiuni penale.
Judecãtoria Iaşi, în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, aratã cã "nu este reglementat cuprinsul acestei plângeri [plângerea în faţa instanţei împotriva rezoluţiilor sau a ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecatã], respectiv condiţiile obligatorii pe care ar trebui sã le cuprindã, asemãnãtor celorlalte acte de sesizare reglementate de Codul de procedurã penalã la art. 263 şi art. 283, rechizitoriul şi plângerea prealabilã. În acest fel, instanţa constatã lipsa a cel puţin douã elemente care scapã verificãrii instanţei, respectiv descrierea faptei şi încadrarea juridicã a acesteia, elemente deosebit de importante care împiedicã inculpatul în efectuarea unei apãrãri în condiţiile legale, dar şi desfãşurarea unui proces echitabil, conform dispoziţiilor art. 24 din Constituţia României şi art. 6 din Convenţia europeanã pentru apãrarea drepturilor omului şi libertãţilor fundamentale".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicatã.
Guvernul apreciazã cã textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate. Astfel, odatã cu admiterea plângerii şi reţinerea cauzei spre judecare, urmãrirea penalã este redeschisã. Or, anterior, pe parcursul acesteia, învinuitului i-a fost adusã la cunoştinţã învinuirea, i s-a garantat dreptul la apãrare, a fost audiat în aceastã calitate, având posibilitatea de a propune orice probe în apãrare, fiindu-i respectate toate garanţiile procesuale. Deşi dupã reţinerea cauzei spre judecare învinuitul dobândeşte calitatea de inculpat, acesta se bucurã de prezumţia de nevinovãţie, fiindu-i respectate libertatea individualã şi dreptul la apãrare.
Totodatã, în temeiul dispoziţiilor constituţionale ale art. 126 alin. (2), legiuitorul este unica autoritate competentã de a reglementa procedura de judecatã, cu respectarea celorlalte norme constituţionale. De asemenea, prin posibilitatea instanţei de a reţine cauza spre judecare, nu se aduce atingere înfãptuirii justiţiei, întrucât încheierea "poate fi atacatã cu apel sau cu recurs odatã cu fondul ori cu sentinţa sau decizia recuratã, în temeiul dispoziţiilor art. 361 alin. 2 şi art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, asigurându-se pe deplin atât egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie, dreptul la apãrare, cât şi dreptul la un proces echitabil".
Avocatul Poporului aratã cã textele criticate sunt constituţionale. Astfel, procedura de judecare a plângerilor împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecatã este o procedurã contradictorie, în care toate pãrţile, inclusiv persoana acuzatã de comiterea unei fapte penale, au posibilitatea de a se apãra şi de a cere fie menţinerea soluţiei procurorului, fie învestirea instanţei cu judecarea infracţiunii reclamate. Cu privire la pretinsa încãlcare a art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, apreciazã cã textele criticate nu înlãturã posibilitatea inculpatului de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de cãtre o instanţã independentã şi imparţialã, instituitã de lege, într-un termen rezonabil.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 alin. 8 lit. c) şi alin. 9 din Codul de procedurã penalã, astfel cum au fost modificate prin <>Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã şi a unor legi speciale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003. Textele criticate au urmãtorul conţinut:
"Instanţa pronunţã una dintre urmãtoarele soluţii:
[...] c) admite plângerea, prin încheiere, desfiinţeazã rezoluţia sau ordonanţa atacatã şi, când probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei, reţine cauza spre judecare, dispoziţiile privind judecarea în primã instanţã şi cãile de atac, aplicându-se în mod corespunzãtor.
În cazul prevãzut la alin. 8 lit. c), actul de sesizare a instanţei, ca primã instanţã, îl constituie plângerea persoanei la care se referã alin. 1".
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor texte de lege, instanţa de judecatã invocã încãlcarea prevederilor art. 24 din Constituţie, potrivit cãrora:
"(1) Dreptul la apãrare este garantat.
(2) În tot cursul procesului, pãrţile au dreptul sã fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."
De asemenea, s-a invocat şi încãlcarea art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, potrivit cãruia:
"Orice persoanã are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de cãtre o instanţã independentã şi imparţialã, instituitã de lege, care va hotãrî fie asupra încãlcãrii drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricãrei acuzaţii în materie penalã îndreptate împotriva sa. Hotãrârea trebuie sã fie pronunţatã în mod public, dar accesul în sala de şedinţe poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga duratã a procesului sau a unei pãrţi a acestuia în interesul moralitãţii, al ordinii publice ori al securitãţii naţionale într-o societate democraticã, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a pãrţilor la proces o impun, sau în mãsura consideratã absolut necesarã de cãtre instanţã atunci când, în împrejurãri speciale, publicitatea ar fi de naturã sã aducã atingere intereselor justiţiei."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã textele criticate au mai fãcut, în numeroase rânduri, obiect al controlului de constituţionalitate. Astfel, prin <>Decizia nr. 172 din 22 martie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 343 din 22 aprilie 2005, <>Decizia nr. 1 din 18 ianuarie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 146 din 18 februarie 2005, <>Decizia nr. 233 din 21 aprilie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 486 din 9 iunie 2005, sau <>Decizia nr. 414 din 12 octombrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.119 din 29 noiembrie 2004, Curtea Constituţionalã a reţinut cã procedura de judecare a plângerilor împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecatã, prevãzutã de art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, este o procedurã contradictorie, în care toate pãrţile, inclusiv persoana acuzatã de comiterea unei fapte penale, au posibilitatea de a se apãra şi de a cere fie menţinerea soluţiei procurorului, fie învestirea instanţei cu judecarea infracţiunii reclamate. În aceastã din urmã ipotezã, inculpatul beneficiazã de toate mijloacele de apãrare şi de toate garanţiile procesuale prevãzute de lege.
Admiţând plângerea împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecatã, instanţa de judecatã apreciazã şi cu privire la probele administrate în dosarul de urmãrire penalã, inclusiv sub aspectul faptului dacã acestea au fost sau nu suficiente pentru a fundamenta soluţia organului de cercetare penalã. Astfel, admiţând plângerea şi desfiinţând rezoluţia sau ordonanţa atacatã, instanţa poate sã dispunã, atunci când probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei, reţinerea cauzei spre judecare, dispoziţiile privind judecarea în primã instanţã şi cãile de atac aplicându-se în mod corespunzãtor. Prin urmare, accesul liber la justiţie prevãzut de art. 21 din Constituţie este pe deplin asigurat, petentul având posibilitatea sã se prevaleze de toate garanţiile procesuale ce caracterizeazã acest drept fundamental, inclusiv de posibilitatea de a solicita administrarea oricãror înscrisuri noi şi de a exercita cãile de atac prevãzute de lege.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, argumentarea şi soluţia reţinute în deciziile de mai sus îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) şi alin. 9 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã, din oficiu, de Judecãtoria Iaşi în Dosarul nr. 16.100/2004 al acestei instanţe.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 6 octombrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mãdãlina Ştefania Diaconu
_____________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
