Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 511 din 27 aprilie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 273 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al Romaniei, art. 43 din Legea contabilitatii nr. 82/1991 si art. 289 din Codul penal
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 343 din 25 mai 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent-şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 178 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României, <>art. 40 din Legea contabilitãţii nr. 82/1991 şi art. 289 din Codul penal, excepţie ridicatã de Di Mercurio Antonio în Dosarul nr. 3.653/30/2006 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent-şef referã asupra cauzei şi aratã cã autorul excepţiei a depus la dosar o cerere, motivatã medical, prin care solicitã un nou termen de judecatã.
Reprezentantului Ministerului Public se opune amânãrii judecãrii cauzei.
Curtea, deliberând, respinge cererea formulatã de autorul excepţiei.
Cauza este în stare de judecatã.
Preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 4 iunie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 3.653/30/2006, Curtea de Apel Timişoara - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 178 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României, <>art. 40 din Legea contabilitãţii nr. 82/1991 şi art. 289 din Codul penal, excepţie ridicatã de inculpatul Di Mercurio Antonio.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi art. 1 alin. (4). Astfel, <>art. 178 din Legea nr. 141/1997 încalcã aceste norme constituţionale, deoarece prevede o pedeapsã mult mai asprã decât cea stabilitã de art. 291 din Codul penal pentru aceeaşi infracţiune, anume infracţiunea de uz de fals. Considerã cã "puterea legiuitoare şi-a depãşit atribuţiile, întrucât aplicarea textelor legale, inclusiv a circumstanţelor agravante, este sarcina exclusivã a judecãtorilor".
În continuare, autorul excepţiei considerã cã <>art. 40 din Legea nr. 82/1991 contravine art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece "instituie o rãspundere în condiţiile art. 289 din Codul penal pentru fapte care, în mod obişnuit, atrag rãspunderea în condiţiile art. 290 din Codul penal, inegalitatea de tratament juridic fiind evidentã".
În fine, în ceea ce priveşte art. 289 din Codul penal, autorul excepţiei susţine cã şi acest text de lege contravine art. 16 alin. (1) din Constituţie, "câtã vreme priveşte infracţiunea de fals intelectual ce se sãvârşeşte asupra unui înscris oficial, ce nu poate emana sau aparţine, aşa cum prevede art. 150 alin. 2 din Codul penal, decât unei unitãţi publice, în sensul art. 145 din Codul penal", or, societatea comercialã în care este asociat autorul excepţiei "nu poate emite înscrisuri oficiale".
Instanţa de judecatã, exprimându-şi opinia în Încheierea din 2 aprilie 2009, apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã dispoziţiile de lege criticate şi motivele invocate nu au legãturã cu fondul cauzei, în condiţiile în care sunt simple apãrãri formulate de inculpat.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului considerã cã textele de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 178 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 1 august 1997, ale <>art. 40 din Legea contabilitãţii nr. 82/1991 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 27 decembrie 1991, şi ale art. 289 din Codul penal.
Anterior sesizãrii Curţii, <>Legea nr. 141/1997 a fost abrogatã prin <>art. 288 alin. (2) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 19 aprilie 2006, soluţia legislativã criticatã fiind preluatã însã în art. 273 din actul abrogator: "Folosirea, la autoritatea vamalã, a documentelor vamale de transport sau comerciale falsificate constituie infracţiunea de folosire de acte falsificate şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi."
De asemenea, <>art. 40 din Legea nr. 82/1991 a devenit <>art. 43 în Legea contabilitãţii nr. 82/1991 , dupã republicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 454 din 18 iunie 2008, cu urmãtorul cuprins: "Efectuarea cu ştiinţã de înregistrãri inexacte, precum şi omisiunea cu ştiinţa a înregistrãrilor în contabilitate, având drept consecinţã denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum şi a elementelor de activ şi de pasiv ce se reflectã în bilanţ, constituie infracţiunea de fals intelectual şi se pedepseşte conform legii."
Dispoziţiile art. 289 din Codul penal au urmãtorul cuprins: "Falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de cãtre un funcţionar aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurãri necorespunzãtoare adevãrului ori prin omisiunea cu ştiinţã de a insera unele date sau împrejurãri, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Tentativa se pedepseşte."
Asupra acestor dispoziţii de lege, raportate la prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi ale art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor, Curtea urmeazã sã se pronunţe.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
1. Prin <>Decizia nr. 236 din 10 mai 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 532 din 23 iunie 2005, Curtea s-a pronunţat asupra constituţionalitãţii <>art. 178 din Legea nr. 141/1997 , în raport cu aceleaşi prevederi constituţionale şi cu motivare identicã. Astfel, Curtea a statuat cã aceastã reglementare reprezintã o opţiune de politicã legislativã ce nu poate fi consideratã neconstituţionalã, întrucât nu aduce atingere vreunui principiu sau vreunei prevederi din Constituţie. Este de competenţa exclusivã a legiuitorului sã aleagã soluţia pe care o considerã corespunzãtoare pentru combaterea criminalitãţii la un moment dat.
De asemenea, Curtea a constatat cã susţinerile privind încãlcarea prin textul de lege criticat a prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), prin aceea cã, sãvârşind o faptã similarã, persoana care foloseşte documente vamale falsificate este pedepsitã mult mai aspru decât inculpatul din dosarul unui uz de fals, nu pot fi primite, întrucât reglementãrile la care se face referire sunt diferite şi privesc situaţii diferite. Astfel, <>art. 178 din Legea nr. 141/1997 reglementeazã un domeniu special al relaţiilor sociale, domeniul vamal, stabilind cã folosirea de documente falsificate la autoritatea vamalã constituie infracţiune, iar art. 291 din Codul penal reglementeazã, cu caracter de normã generalã, infracţiunea de uz de fals. Or, astfel cum a statuat Curtea Constituţionalã în jurisprudenţa sa, principiul egalitãţii în drepturi consacrat de art. 16 din Constituţie nu pretinde uniformitate, deci ca toate situaţiile sã fie tratate în acelaşi fel, ci unor situaţii egale trebuie sã le corespundã un tratament egal, iar la situaţii diferite poate exista un tratament diferit. Situaţiile diferite în care se gãsesc persoanele care au sãvârşit infracţiunile prevãzute de textele de lege menţionate justificã şi soluţiile diferite adoptate de legiuitor, fãrã ca prin aceasta sã fie încãlcat principiul egalitãţii.
Pe de altã parte, Curtea nu a putut reţine nici critica prin care se susţinea cã <>art. 178 din Legea nr. 141/1997 este neconstituţional deoarece prevede o pedeapsã mult mai asprã decât art. 291 din Codul penal, deoarece, în sensul <>art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , în exercitarea controlului de constituţionalitate aceasta examineazã conformitatea dispoziţiilor de lege cu normele şi principiile Constituţiei, iar nu conformitatea dintre diferite dispoziţii legale.
În fine, Curtea nu a putut reţine nici susţinerea potrivit cãreia reglementarea cuprinsã în <>art. 178 din Legea nr. 141/1997 constituie o imixtiune a legislativului în puterea judecãtoreascã, constând în aceea cã legislativul şi-a depãşit atribuţiile, dispunând circumstanţe agravante pentru folosirea actelor vamale false, deşi aplicarea textelor legale este sarcina exclusivã a judecãtorilor. Aşa fiind, şi invocarea încãlcãrii prevederilor art. 1 alin. (4) din Constituţie, privind organizarea statului potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor, a fost respinsã ca neîntemeiatã.
2. Dispoziţiile <>art. 43 din Legea nr. 82/1991 stabilesc cã anumite încãlcãri ale legii, pe care le menţioneazã, "constituie infracţiunea de fals intelectual şi se pedepseşte conform legii", adicã potrivit art. 289 din Codul penal, la care se face trimitere şi care reglementeazã infracţiunea de fals intelectual, iar nu potrivit art. 290 din acelaşi cod, care reglementeazã falsul în înscrisuri sub semnãturã privatã. Infracţiunea de fals intelectual era şi este deci reglementatã, într-o formulare cu conţinut general, în Codul penal, care include şi elementele cu caracter tehnic, specific, conţinute în textul art. 43 (fost art. 40) din Legea contabilitãţii. Dispoziţiile de lege criticate nu cuprind norme noi, derogatorii, cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual, ci doar circumscriu, raportat la activitatea specificã de conducere a contabilitãţii operatorilor economici, elementul material al infracţiunii de fals intelectual.
De asemenea, se reţine cã reglementarea legalã criticatã se aplicã, în mod nediscriminatoriu, tuturor cetãţenilor aflaţi în situaţia respectivã. Astfel, nu existã o diferenţiere de tratament juridic între anumite categorii de cetãţeni, acestora aplicându-li-se ipoteza normei în mod nediferenţiat şi fãrã excepţii, cu respectarea art. 16 alin. (1) din Constituţie. Cu privire la acest aspect, Curtea, prin <>Decizia nr. 214 din 7 decembrie 1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 655 din 31 decembrie 1999, a stabilit cã "subiect al infracţiunii, în înţelesul <>art. 40 din Legea nr. 82/1991 (devenit art. 43, dupã a doua republicare a legii), poate fi orice persoanã, fãrã sã se prevadã o calitate anume, care efectueazã operaţiuni contabile şi opereazã cu ştiinţã, în aceastã calitate, înregistrãri inexacte sau omite cu ştiinţã înregistrãri, cu consecinţele stabilite de aceastã lege. [... ] Întrucât nici legea în întregul sãu şi nici dispoziţiile art. 40 din lege (devenit art. 43) nu introduc privilegii sau discriminãri şi nu fac distincţie între contabilii angajaţi la agenţi cu capital de stat sau la cei cu capital privat, iar acolo unde legea nu distinge, nici interpretul nu poate sã o facã, excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã şi urmeazã sã fie respinsã."
3. În sfârşit, cu privire la critica de neconstituţionalitate a art. 289 din Codul penal referitoare la încãlcarea art. 16 din Constituţie, Curtea reţine cã aceasta nu poate fi primitã câtã vreme acest text de lege nu instituie privilegii sau discriminãri, fiind aplicabil în mod egal oricãrei persoane care are calitatea de funcţionar public sau funcţionar.
Totodatã, pe de-o parte, Curtea reţine cã stabilirea unor infracţiuni, precum şi a calitãţii subiectului activ al acestora intrã în competenţa exclusivã a legiuitorului, iar pe de altã parte, Curtea observã cã autorul excepţiei criticã, în realitate, soluţia instanţei de fond care a dispus condamnarea sa pentru sãvârşirea infracţiunilor prevãzute de textele de lege criticate, ceea ce excedeazã controlului de constituţionalitate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 273 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, <>art. 43 din Legea contabilitãţii nr. 82/1991 şi art. 289 din Codul penal, excepţie ridicatã de Di Mercurio Antonio în Dosarul nr. 3.653/30/2006 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 27 aprilie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman
________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
