Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 51 din 21 martie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. I pct. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 133/1999 privind completarea Legii nr. 82/1992 privind rezervele de stat
Lucian Mihai - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Ioan Muraru - judecãtor Nicolae Popa - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Florin Bucur Vasilescu - judecãtor Romul Petru Vonica - judecãtor Paula C. Pantea - procuror Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. I pct. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 133/1999 privind completarea <>Legii nr. 82/1992 privind rezervele de stat, excepţie ridicatã de Bankcoop - Banca Generalã de Credit şi Promovare S.A. - Sucursala judeţului Vaslui în Dosarul nr. 18/RLJ/1997 al Tribunalului Vaslui. Dezbaterile au avut loc la data de 7 martie 2000, în prezenta reprezentantului Ministerului Public, al Societãţii Comerciale "Pyretus" - S.A. Falciu, al Administraţiei Naţionale a Rezervelor de Stat - Unitatea 325 Orbeni Bacau şi a Mariei Stroie şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea Constituţionalã, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 14 martie 2000 şi apoi la data de 21 martie 2000. CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 13 decembrie 1999, pronunţatã în Dosarul nr. 18/RLJ/1997, Tribunalul Vaslui a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. I pct. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 133/1999 privind completarea <>Legii nr. 82/1992 privind rezervele de stat, excepţie ridicatã de Bankcoop - Banca Generalã de Credit şi Promovare S.A. - Sucursala judeţului Vaslui într-o cauza având ca obiect contestaţiile formulate de Societatea Comercialã "Pyretus" - S.A. Falciu impotriva declaraţiilor de creanta ale unor creditori. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca aplicarea prevederilor <>art. 5^1 şi 5^2 din Legea nr. 82/1992 , introduse prin <>art. I pct. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 133/1999 , face practic imposibila exercitarea drepturilor de creditor privilegiat, iar o asemenea restrangere, nejustificatã de existenta vreuneia dintre situaţiile prevãzute la art. 49 din Constituţie, reprezintã o încãlcare a acestor dispoziţii constituţionale. Se mai arata ca statul, pentru a-şi acoperi creanţele, le asimileazã cu cheltuielile de conservare şi de administrare a bunurilor debitoare, urmând ca astfel sa fie despãgubit cu prioritate prin una dintre instituţiile sale, indiferent dacã aceste creanţe au fost garantate sau nu. Totodatã se susţine ca dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 133/1999 , prin esenta lor, constituie norme speciale cu caracter derogator de la normele generale; or, pentru "a anula" prevederile legii generale, legea specialã trebuia sa le abroge pe acestea în mod expres. Tribunalul Vaslui, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece asigurarea rezervelor de stat tine de siguranta nationala şi, ca atare, creanţele izvorâte din prejudiciile provocate garanţiilor statului trebuie sa fie recuperate cu prioritate fata de toţi creditorii. Pe de alta parte, în conformitate cu "<>art. 84 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 64/1995 , modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 99/1999 , judecãtorul-sindic, în soluţionarea contestaţiilor cu privire la creanţe, stabileşte valabilitatea, valoarea, prioritatea şi garanţiile". Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. I pct. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 133/1999 privind completarea <>Legii nr. 82/1992 privind rezervele de stat este neîntemeiatã. Se arata ca problema cauzelor legitime de preferinta din sfera cãrora fac parte privilegiile nu este una de ordin constituţional, ci legal, iar ordinea de preferinta stabilitã pentru indestularea creanţelor constituie o opţiune a legiuitorului vizând tratamentul creditorilor. Se mai arata ca dispoziţiile criticate nu constituie o încãlcare a prevederilor art. 49 din Constituţie, întrucât "trecerea creanţelor Administraţiei Naţionale a Rezervelor de Stat pe locul întâi în ordinea de preferinta prevãzutã la <>art. 106 din Legea nr. 64/1995 , prin asimilarea acestora cu cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea bunurilor supuse lichidãrii, nu reprezintã o restrangere a unui drept, ci constituirea, prin lege, a unui privilegiu, astfel cum este definit acesta în art. 1722 din Codul civil". Se mai arata ca posibilitatea constituirii privilegiilor creanţelor statului este prevãzutã la art. 1725 alin. 1 din Codul civil, potrivit cãruia "Privilegiile tezaurului public şi ordinea în care se exercita ele sunt regulate prin legi speciale". Având în vedere principiul "specialia generalibus derogant", se apreciazã ca fiind vadit nefondata susţinerea conform cãreia normele speciale trebuie sa abroge în mod expres normele generale pentru a le lipsi de efect. Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor şi concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã constata ca a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Excepţia de neconstituţionalitate are ca obiect dispoziţiile <>art. I pct. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 133/1999 privind completarea <>Legii nr. 82/1992 privind rezervele de stat, care prevãd: "<>Legea nr. 82/1992 privind rezervele de stat, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 354 din 11 decembrie 1997, se completeazã dupã cum urmeazã: [...] 2. Dupã articolul 5 se introduc articolele 5^1 -5^3 cu urmãtorul cuprins: Art. 5^1. - Garanţiile constituite în baza prevederilor <>art. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1995 privind mãsuri comerciale specifice rezervelor materiale naţionale pentru improspatarea produselor şi valorificarea celor disponibile, aprobatã şi modificatã prin Legea nr. 69/1995, de la data încheierii de deschidere a procedurii sau, dupã caz, a sentinţei emise de judecãtorul-sindic conform prevederilor <>Legii nr. 64/1995 , cu modificãrile ulterioare, se asimileazã cheltuielilor necesare pentru conservarea şi administrarea bunurilor debitorului, care se satisfac cu prioritate fata de toţi creditorii. Prevederile alineatului precedent se aplica în mod corespunzãtor şi în cazul lichidãrii voluntare. Art. 5^2. - La cererea expresã a Administraţiei Naţionale a Rezervelor de Stat sau, dupã caz, a unitãţilor teritoriale subordonate, adresatã judecãtorului-sindic, creanţele acesteia, precum şi ale unitãţilor teritoriale subordonate, fata de agenţii economici care intra sub incidenta prevederilor <>Legii nr. 64/1995 , cu modificãrile ulterioare, se asimileazã cheltuielilor necesare pentru conservarea şi administrarea bunurilor din averea debitorului, care se satisfac cu prioritate fata de toţi creditorii. Art. 5^3. - Creanţele Administraţiei Naţionale a Rezervelor de Stat şi cele ale unitãţilor teritoriale subordonate, nerecuperate ca urmare a închiderii procedurii de lichidare sau a situaţiei în care sumele realizate din vânzarea bunurilor debitorului sunt insuficiente indestularii, se inchid prin contul de finanţare." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constata ca aceasta este neîntemeiatã şi urmeazã sa fie respinsã. Autorul exceptiei considera ca <>art. I pct. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 133/1999 , respectiv art. 5^1 şi 5^2 introduse prin acesta, şi care completeazã <>art. 5 din Legea nr. 82/1992 privind rezervele de stat, articole potrivit cãrora creanţele Administraţiei Naţionale a Rezervelor de Stat se asimileazã cheltuielilor necesare pentru conservarea şi administrarea bunurilor debitorului şi care se satisfac cu prioritate fata de toţi creditorii, constituie o restrangere a exerciţiului drepturilor sale de gaj şi de ipoteca, restrangere care nu este justificatã de existenta vreuneia dintre situaţiile prevãzute la art. 49 din Constituţie. Art. 49 din Constituţie, invocat în susţinerea neconstitutionalitatii dispoziţiilor criticate, prevede: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav. (2) Restrangerea trebuie sa fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertãţii." Curtea Constituţionalã constata ca asimilarea garanţiilor, constituite în baza prevederilor <>art. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1995 privind mãsuri comerciale specifice rezervelor materiale naţionale pentru improspatarea produselor şi valorificarea celor disponibile, cu cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea bunurilor debitorului, care se satisfac cu prioritate fata de toţi creditorii, inclusiv în caz de faliment, nu contravine dispoziţiilor art. 49 din Constituţie. Garanţiile prevãzute la <>art. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1995 privesc termene de pãstrare a produselor (alin. 1), termene de plata (alin. 2) şi bonificatii acordate agenţilor economici care preiau produse, de 15% din preţul produselor noi, în vederea acoperirii cheltuielilor necesare readucerii produselor la parametrii de calitate, reambalarii, precum şi a cheltuielilor ocazionate de eventualele reclamaţii în perioada de garanţie. Operaţiunile privind produsele de acest fel din rezervele naţionale sunt necesare şi utile pentru conservarea bunurilor şi menţinerea valorii lor, astfel încât, în mod justificat, au fost asimilate cu cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea bunurilor din averea debitorului, conform <>art. 106 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã. Judecatorulsindic sesizat cu soluţionarea contestaţiilor cu privire la creanţe va lua, potrivit prevederilor <>Legii nr. 64/1995 , republicatã, mãsurile corespunzãtoare în vederea conservãrii bunurilor debitorului, între care şi mãsura efectuãrii operaţiunilor la care se referã <>art. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1995 . Aceasta însã nu este o problema de constitutionalitate, ci de legalitate, asupra cãreia Curtea Constituţionalã nu este competenta sa se pronunţe, întrucât, potrivit <>art. 2 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, ea "[...] asigura controlul constituţionalitãţii legilor, a regulamentelor Parlamentului şi a ordonanţelor Guvernului", iar în conformitate cu alin. (3) al art. 2 din aceeaşi lege, "În exercitarea controlului, Curtea Constituţionalã se pronunţa numai asupra problemelor de drept, fãrã a putea modifica sau completa prevederea legalã supusã controlului. De asemenea, Curtea Constituţionalã nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituţiei". Curtea Constituţionalã constata, de asemenea, ca includerea cheltuielilor pentru garantarea rezervelor naţionale, precum şi improspatarea produselor şi valorificarea celor disponibile la pct. 1 din ordinea de preferinta pentru indestularea creanţelor prevãzute la <>art. 106 din Legea nr. 64/1995 , republicatã, ca şi constituirea acestui privilegiu în favoarea statului sunt o opţiune a legiuitorului, care nu poate fi consideratã o restrangere a drepturilor celorlalţi creditori, ci constituirea prin lege a unui privilegiu, astfel cum acesta este definit în art. 1722 din Codul civil, potrivit cãruia "Privilegiul este un drept, ce da unui creditor calitatea creanţei sale de a fi preferit celorlalţi creditori, fie chiar ipotecari". De altfel, <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 133/1999 , ale carei prevederi cuprinse în art. I pct. 2 fac obiectul exceptiei de neconstituţionalitate, este lege specialã în sensul art. 1725 alin. 1 din Codul civil, care dispune ca "Privilegiile tezaurului public şi ordinea în care se exercita ele sunt regulate prin legi speciale". În sfârşit, întrucât autorul exceptiei susţine neconstituţionalitatea textului criticat, în sensul ca prin aceste norme speciale trebuia sa fie abrogate expres normele generale, Curtea Constituţionalã constata ca în acest fel se face trimitere la principiul "specialia generalibus derogant". Sub acest aspect Curtea Constituţionalã observa ca principiul "specialia generalibus derogant" se aplica în cazul legii generale care este ulterioara unei legi speciale, iar acea lege generalã trebuie sa abroge prevederile legii speciale, pentru ca aceasta din urma sa nu mai producã efecte juridice. Or, în speta, astfel cum s-a arãtat, <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 133/1999 este o lege specialã şi, ca atare, principiul menţionat nu este aplicabil.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. I pct. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 133/1999 privind completarea <>Legii nr. 82/1992 privind rezervele de stat, excepţie ridicatã de Bankcoop - Banca Generalã de Credit şi Promovare - S.A. - Sucursala judeţului Vaslui în Dosarul nr. 18/RLJ/1997 al Tribunalului Vaslui. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 21 martie 2000.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent, Gabriela Dragomirescu
─────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
