Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 51 din 14 ianuarie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 148 alin. (2) lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 187 din 24 martie 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Fabian Niculae - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 148 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Cristian Prodimpex" - S.A. în Dosarul nr. 284/175/2008 al Judecãtoriei Aiud.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 24 iunie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 284/175/2008, Judecãtoria Aiud a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 148 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã.
Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Cristian Prodimpex" - S.A. într-o cauzã având ca obiect un litigiu fiscal.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine cã obligarea plãţii cauţiunii ca o condiţie de acces la judecarea cererii de suspendare a executãrii silite încalcã accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil. Totodatã, se încalcã egalitatea în drepturi dintre debitor şi creditor, motivat de faptul cã primul trebuie sã plãteascã o cauţiune pentru a se judeca cererea sa de suspendare a executãrii silite, iar creditorul are dreptul de a-şi recupera eventualul prejudiciu care i s-a pricinuit în ipoteza respingerii contestaţiei la executare silitã. O cauţiune proporţionalã cu valoarea obiectului litigiului reprezintã o descurajare a liberului acces la justiţie. În acest sens, apreciazã autorul, este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului - Cauza Airey împotriva Irlandei (1979). Autorul mai aratã cã prin obligarea la plata unei cauţiuni se încalcã şi prevederile constituţionale referitoare la dreptul de proprietate.
Judecãtoria Aiud considerã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 148 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, prevederi ce au urmãtorul conţinut: "Executarea silitã se suspendã: a) când suspendarea a fost dispusã de instanţã sau de creditor, în condiţiile legii; [...]".
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind liberul acces la justiţie, art. 44 privind dreptul de proprietate privatã, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi art. 136 privind proprietatea.
Examinând excepţia, Curtea constatã cã asupra dispoziţiilor <>art. 148 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã s-a mai pronunţat, prin raportare la critici similare, prin <>Decizia nr. 1.362 din 27 octombrie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 4 decembrie 2009, constatând cã sunt constituţionale. Curtea a reţinut în aceastã decizie cã "instituirea obligaţiei de platã a cauţiunii, ca o condiţie a suspendãrii executãrii, are o dublã finalitate, şi anume, pe de o parte, aceea de a constitui o garanţie pentru creditor, în ceea ce priveşte acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executãrii silite, prin efectul suspendãrii acesteia, şi, pe de altã parte, de a preveni şi limita eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de cãtre debitorii rãu-platnici. Întrucât plata cauţiunii nu constituie o condiţie de admisibilitate a contestaţiei la executare, ci exclusiv pentru a putea solicita suspendarea executãrii silite, instituirea acestei obligaţii nu poate fi calificatã ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justiţie".
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, argumentarea şi soluţia reţinute în decizia de mai sus îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Curtea mai reţine faptul cã jurisprudenţa sa este în acord cu cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat în Cauza Z şi alţii contra Marii Britanii (2001) cã liberul acces la justiţie "nu este absolut şi cã el poate fi supus la restricţii legitime, cum ar fi termenele legale de prescripţie sau ordonanţele care impun depunerea unei cauţiuni judicatum solvi, [...]". Important este ca aceste restrângeri sã nu aducã atingere substanţei dreptului, sã urmãreascã un scop legitim şi sã existe un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi scopul urmãrit.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 148 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Cristian Prodimpex" -S.A. în Dosarul nr. 284/175/2008 al Judecãtoriei Aiud.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 ianuarie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
