Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 51 din 12 februarie 2013 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 253 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal raportate la cele ale art. 249 alin. (3) si art. 250 alin. (1) pct. 1 din acelasi act normativ
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 253 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal raportate la cele ale art. 249 alin. (3) şi art. 250 alin. (1) pct. 1 din acelaşi act normativ, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Intergroup Engineering" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 22.729/3/2012 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.551D/2012. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin Încheierea din 5 noiembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 22.729/3/2012, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 253 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal raportate la cele ale art. 249 alin. (3) şi art. 250 alin. (1) pct. 1 din acelaşi act normativ, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Intergroup Engineering" - S.R.L. din Bucureşti cu ocazia soluţionării unei contestaţii împotriva unui act administrativ fiscal. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 44, 47, 52, 53, 57, art. 135 alin. (2) lit. f) şi art. 139, fără a arăta în ce mod. Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 253 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal raportate la cele ale art. 249 alin. (3) şi art. 250 alin. (1) pct. 1 din acelaşi act normativ, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu următorul conţinut: "În cazul unei clădiri care nu a fost reevaluată, cota impozitului pe clădiri se stabileşte de consiliul local/Consiliul General al Municipiului Bucureşti între: a)10% şi 20% pentru clădirile care nu au fost reevaluate în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referinţă; b)30% şi 40% pentru clădirile care nu au fost reevaluate în ultimii 5 ani anteriori anului fiscal de referinţă." În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii autorul excepţiei invocă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) referitor la statul de drept, art. 16 alin. (1) şi (2) referitor la egalitatea în drepturi, art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată, art. 47 referitor la nivelul de trai, art. 52 referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 57 referitor la exercitarea drepturilor şi a libertăţilor, art. 135 alin. (2) lit. f) referitor la economia României şi art. 139 referitor la impozite, taxe şi alte contribuţii. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autoarea excepţiei nu a formulat o veritabilă critică de neconstituţionalitate, întrucât nu indică motivele pentru care dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale şi convenţionale invocate, iar simpla enumerare în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate a acestora nu este de natură să satisfacă exigenţele art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora "sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi motivate". În acest sens este şi Decizia nr. 517 din 8 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 412 din 2 iunie 2008. Având în vedere acest aspect, Curtea urmează să respingă ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 253 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal raportate la cele ale art. 249 alin. (3) şi art. 250 alin. (1) pct. 1 din acelaşi act normativ.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 253 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal raportate la cele ale art. 249 alin. (3) şi art. 250 alin. (1) pct. 1 din acelaşi act normativ, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Intergroup Engineering" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 22.729/3/2012 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 februarie 2013.
