Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 509 din 6 octombrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II alin. (2) si (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 65/2004 pentru modificarea Codului de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 1.039 din 23 noiembrie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Mãdãlina Ştefania Diaconu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. II alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 65/2004 pentru modificarea Codului de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Gheorghe Mãrginean în Dosarul nr. 9.587/2004 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia civilã.
La apelul nominal se prezintã partea Ana Mãrginean, lipsind autorul excepţiei şi partea Ovidiu Moldovan, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Partea Ana Mãrginean solicitã amânarea judecãrii cauzei, pentru motive medicale care îl privesc pe soţul sãu, Gheorghe Mãrginean, şi depune un certificat medical, în sprijinul cererii sale.
Având cuvântul asupra acestei cereri, reprezentantul Ministerului Public aratã cã lasã la aprecierea Curţii acordarea unui nou termen pentru judecarea cauzei.
Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare formulatã de partea Ana Mãrginean.
Preşedintele Curţii dispune sã se facã apelul şi în dosarele nr. 379D/2005 şi nr. 547D/2005. La apelul nominal se prezintã unul dintre autorii excepţiei, Titu Stoenescu, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea celor trei dosare, având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate.
Pãrţile prezente şi reprezentantul Ministerului Public aratã cã sunt de acord cu conexarea cauzelor.
În temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea dispune conexarea dosarelor nr. 379D/2005 şi nr. 547D/2005 la Dosarul nr. 242D/2005, care este primul înregistrat.
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate din Dosarul nr. 547D/2005, Titu Stoenescu, solicitã admiterea excepţiei, astfel cum a fost formulatã în faţa Curţii de Apel Craiova - Secţia civilã.
Partea Ana Mãrginean aratã cã lasã soluţionarea excepţiei la aprecierea Curţii.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã dispoziţiile criticate reglementeazã anumite situaţii procesuale tranzitorii, fãrã a îngrãdi accesul liber la justiţie. Astfel, deşi, în fapt, cãile de atac se judecã de aceeaşi instanţã cu cea care a pronunţat hotãrârea atacatã, acestea se soluţioneazã de complete diferite, asigurându-se astfel respectarea tuturor drepturilor şi garanţiilor procesuale ale pãrţilor.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 9 martie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 9.587/2004, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. II alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 65/2004 pentru modificarea Codului de procedurã civilã. Excepţia a fost ridicatã de cãtre Gheorghe Mãrginean cu prilejul soluţionãrii unui recurs împotriva unei decizii civile pronunţate de aceeaşi curte de apel.
Prin Încheierea din 15 aprilie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 20/M+FAM/2005, Curtea de Apel Galaţi - Secţia pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. II alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 65/2004 pentru modificarea Codului de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Dumitru Trifan.
Prin Încheierea din 7 iunie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 1.278/CIV/2005, Curtea de Apel Craiova - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. II alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 65/2004 pentru modificarea Codului de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Titu Stoenescu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţã, cã dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor art. 15, art. 21 alin. (1) şi (2), art. 126 alin. (1) şi (3) şi art. 129 din Constituţie. Astfel, "de esenţa principiului neretroactivitãţii este faptul cã toate raporturile juridice create înainte de intrarea în vigoare a legii rãmân supuse condiţiilor de validitate prevãzute de legea în vigoare la data formãrii acestora. Or, prin dispoziţiile de lege criticate, întreaga tehnicã legislativã anterioarã a fost înlãturatã, dispunându-se ca toate procesele aflate în faza exercitãrii cãilor de atac şi care se gãsesc pe rolul instanţelor competente sã le soluţioneze la data exercitãrii cãii de atac, vor fi trimise, pe cale de declinare de competenţã, instanţelor competente sã le soluţioneze potrivit noii competenţe stabilite de legiuitor". În acest mod, se ajunge ca o instanţã sã soluţioneze calea de atac de reformare a propriei hotãrâri. Prin judecarea, de cãtre aceeaşi instanţã, şi a apelului şi a recursului se încalcã dreptul fundamental de acces liber la justiţie, prin aceea cã, "acordând competenţã aceleiaşi instanţe pentru judecarea apelului şi recursului, se vatãmã dreptul fundamental al persoanei de a avea acces liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil [...]. Acordarea în competenţa aceleiaşi instanţe a soluţionãrii cauzei în douã grade de jurisdicţie distincte este de naturã a înlãtura eficienţa controlului judiciar specific instanţei ierarhic superioare asupra hotãrârilor pronunţate de instanţele care au judecat cauza anterior, pierzându-se obiectivitatea în soluţionarea cauzei, precum şi finalitatea gradelor de jurisdicţie distincte". În sfârşit, autorii excepţiei aratã cã dispoziţiile de lege criticate vin în contradicţie cu prevederile art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie. Se aratã cã, din interpretarea dispoziţiilor art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie, se desprinde ideea cã legiuitorul constituant a dorit ca Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sã fie instanţa competentã sã judece recursurile, deci calea extraordinarã de atac prin care se realizeazã controlul judiciar asupra judecãţii din primã instanţã şi din apel.
Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã şi ar trebui admisã. În acest sens aratã cã modificarea competenţei de soluţionare a cãilor de atac, prevãzând trimiterea la tribunale, pe cale administrativã, a apelurilor aflate pe rolul curţilor de apel, respectiv trimiterea la curţile de apel a recursurilor aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, "încalcã principiul democraţiei constituţionale instituit de art. 1 alin. (4) din Constituţie, în virtutea cãruia principiul separaţiei puterilor în stat nu este impus doar între puterile statului, ci şi în interiorul acestora, pe orizontalã. Dacã nu ar avea acest scop, nu ar fi necesare mai multe grade de jurisdicţie. De asemenea, se încalcã prevederile art. 21 din Constituţie, prin aceea cã nu se asigurã un acces real la justiţie, permiţându-se ca aceeaşi curte de apel care s-a pronunţat în calea de atac a apelului sã se pronunţe şi asupra motivelor de nelegalitate a hotãrârii curţii de apel supuse controlului judiciar". Mai mult, considerã cã textul criticat nu asigurã nici echitatea procesului şi încalcã şi prevederile art. 124 alin. (2) din Constituţie, care acordã justiţiei un caracter de unicitate, imparţialitate şi egalitate pentru toţi.
Curtea de Apel Galaţi - Secţia pentru cauze cu minori şi de familie apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens aratã cã prevederea în dispoziţiile de lege criticate a instanţelor competente din punct de vedere material sã judece cãile de atac şi, implicit, a modalitãţii de sesizare a acestor instanţe prin intermediul declinãrii de competenţã, prin încheiere irevocabilã, datã în camera de consiliu şi fãrã citarea pãrţilor, nu este de naturã a aduce atingere principiului neretroactivitãţii legii şi nici liberului acces la justiţie. Dispoziţiile de lege criticate privesc norme cu caracter procedural, referitoare la competenţa materialã ce revine instanţelor de control judiciar şi care au valoare imperativã şi de ordine publicã. În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 725 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, care prevãd cã dispoziţiile legii noi de procedurã se aplicã din momentul intrãrii ei în vigoare şi proceselor în curs de judecatã începute sub legea veche, precum şi executãrilor silite începute sub legea veche. Se aratã cã, în aceste condiţii, posibilitatea concretã şi efectivã de susţinere a cãilor de atac deja exercitate de pãrţi s-a pãstrat, iar reglementarea adusã competenţei materiale aparţinând instanţelor de control judiciar nu justificã citarea pãrţilor în scopul punerii în discuţie a unor norme cu caracter imperativ şi de ordine publicã. Împrejurarea cã aceeaşi instanţã judecã şi calea de atac îndreptatã împotriva propriei hotãrâri nu constituie un impediment în realizarea unei judecãţi echitabile, pe baza garanţiilor de imparţialitate prevãzute în titlurile IV şi V ale Codului de procedurã civilã.
Curtea de Apel Craiova - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens aratã cã dispoziţiile de lege criticate au caracter tranzitoriu şi se referã numai la cauze aflate pe rolul curţilor de apel sau pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea unor cãi de atac la data adoptãrii legii. Dispoziţiile de lege criticate au fost introduse de legiuitor pentru a asigura egalitatea în faţa legii şi egalitatea de tratament a pãrţilor, deoarece competenţa de soluţionare a apelului, în cauzele expres prevãzute de lege, cum ar fi partajele şi litigiile în materia fondului funciar, aparţine tribunalelor, iar competenţa de soluţionare a recursurilor aparţine curţilor de apel. De asemenea, se aratã cã dispoziţia de lege criticatã reprezintã o aplicare a art. 126 din Constituţie, care dispune în alin. (2): "Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege", iar în alin. (3) prevede cã "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asigurã interpretarea şi aplicarea unitarã a legii de cãtre celelalte instanţe judecãtoreşti, potrivit competenţei sale". Textul constituţional nu dã în competenţa expresã a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie soluţionarea tuturor recursurilor, ci dã posibilitatea stabilirii competenţei instanţei supreme şi a modalitãţilor de a asigura aplicarea unitarã a legii, ceea ce se poate realiza nu numai prin soluţionarea recursurilor, ci şi prin alte mijloace procesuale, cum ar fi recursul în interesul legii.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã este neîntemeiatã. În acest sens aratã cã situaţia la care fac referire autorii excepţiei constituie un caz de aplicare de îndatã a noilor reguli de competenţã, astfel cum se statueazã în <>art. II alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 65/2004 . În continuare se aratã cã, dacã în materia aplicãrii în timp a normelor de competenţã, principiul este acela al ultrctivitãţii legii vechi, <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 65/2004 adoptã o soluţie diferitã, constând în aplicarea imediatã a legii noi. O asemenea derogare este, de altfel, de competenţa legiuitorului şi nu contravine dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie. Modificarea competenţei, aplicarea de îndatã a noilor norme şi stabilirea normelor tranzitorii nu constituie o încãlcare a principiilor constituţionale, întrucât, potrivit art. 126 alin. (2) din Legea fundamentalã, competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute "numai prin lege". În acest context, textul art. 129 din Constituţie consacrã dreptul la folosirea cãilor de atac împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, însã numai "în condiţiile legii". Astfel, din dispoziţiile art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Constituţie rezultã cã Legea fundamentalã a lãsat la latitudinea legiuitorului reglementarea competenţei, procedurii, precum şi a cãilor de atac. În continuare se aratã cã situaţiile tranzitorii decurgând din aplicarea imediatã a normelor de competenţã nu aduc atingere exercitãrii drepturilor procesuale ale pãrţilor în conformitate cu principiile fundamentale invocate, întrucât cãile de atac se soluţioneazã de complete diferite, într-o altã compunere a instanţei. Aşadar, textele de lege criticate asigurã cadul legal pentru desfãşurarea judecãţii cãilor de atac cu respectarea tuturor drepturilor şi garanţiilor procesuale ale celor îndreptãţiţi sã participe la aceastã judecatã.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã este neîntemeiatã. Astfel, stabilirea prin dispoziţiile de lege criticate a unor reguli privind competenţa materialã a instanţelor judecãtoreşti nu contravine principiului liberului acces la justiţie, Curtea Constituţionalã reţinând, în jurisprudenţa sa, cã legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã, precum şi modalitãţile de exercitare a drepturilor procedurale. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. II alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 65/2004 , faţã de prevederile art. 129 din Constituţie, aratã cã aceasta nu poate fi reţinutã, exercitarea cãilor de atac având loc în condiţiile legii, de unde rezultã libertatea legiuitorului de a institui şi de a reveni asupra reglementãrii unor cãi de atac, cu respectarea celorlalte norme şi principii ale Legii fundamentale. De altfel, dispoziţiile de lege criticate reprezintã norme de procedurã, a cãror reglementare este de competenţa exclusivã a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. II alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 65/2004 pentru modificarea Codului de procedurã civilã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 840 din 14 septembrie 2004, ordonanţã aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 493/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.071 din 18 noiembrie 2004. Textele de lege criticate au urmãtorul conţinut:
"(2) Cãile de atac se judecã de instanţele competente, potrivit prezentei ordonanţe de urgenţã.
(3) În cazurile prevãzute la alin. (2), apelurile aflate pe rolul curţilor de apel la data intrãrii în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanţe de urgenţã se trimit la tribunale, iar recursurile aflate pe rolul înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se trimit la curţile de apel. Trimiterea dosarelor se va face prin declinarea competenţei, prin încheiere irevocabilã, datã în camera de consiliu, fãrã citarea pãrţilor."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor texte de lege, autorii excepţiei invocã încãlcarea prevederilor art. 15, art. 21 alin. (1) şi (2), art. 126 alin. (1) şi (3) şi art. 129 din Constituţie, potrivit cãrora:
- Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.";
- Art. 21 alin. (1) şi (2): "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.";
- Art. 126 alin. (1) şi (3): "(1) Justiţia se realizeazã prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecãtoreşti stabilite de lege.
....................................................................
(3) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asigurã interpretarea şi aplicarea unitarã a legii de cãtre celelalte instanţe judecãtoreşti, potrivit competenţei sale.";
- Art. 129: "Împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã dispoziţiile legale criticate reglementeazã modificarea competenţei de soluţionare a cãilor de atac, prevãzând trimiterea la tribunale, pe cale administrativã, a apelurilor aflate pe rolul curţilor de apel la data intrãrii în vigoare a legii de aprobare a ordonanţei de urgenţã criticate, respectiv trimiterea la curţile de apel a recursurilor aflate, la acelaşi moment, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Curtea reţine cã stabilirea, prin dispoziţiile criticate, a unor noi reguli de competenţã a instanţelor judecãtoreşti a fost determinatã de necesitatea deblocãrii activitãţii de soluţionare a cãilor de atac, pentru a asigura soluţionarea acestora în termenul rezonabil impus de art. 21 alin. (3) din Constituţie.
Soluţia criticatã de autorii excepţiei a mai fost, de altfel, examinatã, în esenţã, de Curtea Constituţionalã, care a statuat, prin <>Decizia nr. 361 din 5 iulie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 22 august 2005, cã "dispoziţiile legale criticate constituie norme de procedurã, iar, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Legea fundamentalã, este la latitudinea legiuitorului reglementarea competenţei, a procedurii şi a cãilor de atac". De asemenea, Curtea a constatat cã normele criticate urmãresc reglementarea unor situaţii tranzitorii, fãrã a îngrãdi accesul liber la justiţie al persoanelor, întrucât cãile de atac respective - apelul şi recursul - se soluţioneazã de complete diferite de cele care au pronunţat hotãrârea atacatã, asigurându-se astfel respectarea tuturor drepturilor şi garanţiilor procesuale ale pãrţilor.
Întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, argumentarea şi soluţia reţinute în decizia de mai sus îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. II alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 65/2004 pentru modificarea Codului de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Gheorghe Mãrginean în Dosarul nr. 9.587/2004 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia civilã, de Dumitru Trifan în Dosarul nr. 20/M+FAM/2005 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia pentru cauze cu minori şi de familie, respectiv de Titu Stoenescu în Dosarul nr. 1.278/CIV/2005 al Curţii de Apel Craiova - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 6 octombrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mãdãlina Ştefania Diaconu
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
