Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 509 din 29 mai 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 lit. b) si ale art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia agentilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 410 din 19 iunie 2007
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. b) şi ale <>art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Amo Press" - S.R.L. din Iaşi în Dosarul nr. 12.512/2006 al Tribunalului Iaşi.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 11 ianuarie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 12.512/2006, Tribunalul Iaşi a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. b) şi ale <>art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Amo Press" - S.R.L. din Iaşi.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile art. 10 lit. b) şi ale <>art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 contravin prevederilor constituţionale ale art. 23 alin. (11), ale art. 20 alin. (1), ale art. 45, ale art. 53 şi ale art. 135 alin. (2) lit. a). De asemenea, sunt invocate şi prevederile art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale privind prezumţia de nevinovãţie. Se aratã, în acest sens, cã prevederile de lege criticate contravin normelor constituţionale şi convenţionale invocate, deoarece "nivelul amenzilor reprezintã o piedicã ce îngrãdeşte libertatea comerţului", ducând "la blocarea activitãţii economice a unui agent economic".
Tribunalul Iaşi apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã este neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, critica de neconstituţionalitate vizând, în realitate, stricta aplicare a legii, iar nu aspecte de neconstituţionalitate.
Mai menţioneazã cã, prin <>Decizia nr. 355/2006 , Curtea Constituţionalã a statuat cã stabilirea contravenţiei de la art. 10 lit. b) şi a sancţiunii corespunzãtoare prevãzute la <>art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 reprezintã o opţiune legitimã a legiuitorului, care dã expresie preocupãrii statului pentru a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie. Cu acelaşi prilej s-a reţinut cã mãsurile sancţionatorii dispuse prin actul normativ criticat vizeazã apãrarea intereselor generale privind respectarea legislaţiei fiscale, fiind justificate de imperativul protejãrii interesului social şi al ordinii de drept, aceasta îndreptãţind adoptarea unor mãsuri specifice de preîntâmpinare şi sancţionare a faptelor care genereazã sau ar putea genera fenomene economice negative.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile art. 10 lit. b) şi ale <>art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 sunt constituţionale. În acest sens, aratã cã susţinerile potrivit cãrora textele de lege contravin art. 23 alin. (11) din Constituţie nu pot fi reţinute, deoarece prezumţia de nevinovãţie este proprie doar procesului penal.
Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. b) şi ale art. 11 alin. (1) lit. b) din ordonanţã faţã de art. 135 alin. (2) lit. a) din Legea fundamentalã, se aratã cã acestea nu numai cã nu le încalcã, ci, contrar afirmaţiilor autorului excepţiei, dau expresie preocupãrii statului pentru a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.
Apreciazã totodatã cã dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Constituţie nu au incidenţã în cauzã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 10 lit. b) şi ale <>art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, având urmãtorul conţinut:
- Art. 10 lit. b): "Constituie contravenţii urmãtoarele fapte dacã, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracţiuni: [...] b) neîndeplinirea obligaţiei agenţilor economici de a se dota şi de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepţia prevãzutã la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioarã celei reale, precum şi nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacţiile efectuate de la ultima închidere zilnicã pânã în momentul ştergerii memoriei operative.";
- Art. 11 alin. (1) lit. b): "Amenzile pentru contravenţiile prevãzute la art. 10 se aplicã agenţilor economici, cu excepţia celor prevãzute la lit. d), astfel: [...] b) faptele prevãzute la art. 10 lit. a), b), i), j), l) şi m) se sancţioneazã cu amendã de la 80 milioane lei la 400 milioane lei."
Autorul excepţiei considerã cã aceste texte de lege contravin prevederilor constituţionale ale art. 20 alin. (1) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 23 alin. (11) care consacrã prezumţia de nevinovãţie, ale art. 45 privind libertatea comerţului, ale art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi ale art. 135 alin. (2) lit. a) referitoare la obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie. De asemenea, sunt invocate şi prevederile art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale privind prezumţia de nevinovãţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
Critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. b) şi ale <>art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale vizeazã, în esenţã, maniera în care agentul constatator a respectat, în speţã, procedura legalã de aplicare a amenzii contravenţionale, precum şi modalitatea de stabilire în concret a acesteia. Ca atare, Curtea constatã cã susţinerile autorului excepţiei se referã, în realitate, la aspecte legate de aplicarea textelor de lege criticate de cãtre organele abilitate şi nu se constituie într-o veritabilã criticã de neconstituţionalitate, care sã reflecte relaţia de contrarietate între textele de lege atacate şi normele constituţionale şi convenţionale invocate. Ele reprezintã, mai degrabã, motive specifice unei plângeri contravenţionale formulate în faţa instanţei de judecatã, astfel cã nu pot fi reţinute de cãtre instanţa de contencios constituţional.
De altfel, Curtea Constituţionalã a statuat în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin <>Decizia nr. 355 din 2 mai 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 497 din 8 iunie 2006, cã dispoziţiile <>art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 nu contravin prevederilor art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie, reţinând, faţã de criticile referitoare la nivelul amenzii, "cã stabilirea unei contravenţii şi sancţionarea acesteia cu amendã reprezintã o opţiune legitimã a legiuitorului, care [...] dã expresie preocupãrii statului pentru a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie".
În plus, autorul excepţiei susţine încãlcarea art. 23 alin. (11) din Constituţie şi a art. 6 paragrafele 1 şi 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, prin raportare la prevederile art. 20 alin. (1) din Legea fundamentalã. Curtea constatã cã dispoziţiile de lege criticate, reglementând unele contravenţii în domeniul obligaţiilor pe care operatorii economici le au în desfãşurarea activitãţii lor, precum şi amenzile corespunzãtoare, nu aduc atingere principiului constituţional al prezumţiei de nevinovãţie. În temeiul <>art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 , actele de constatare şi sancţionare a contravenţiilor pot fi atacate în justiţie, potrivit legislaţiei privind regimul juridic al contravenţiilor, contestaţia fiind soluţionatã în cadrul unui litigiu, cu citarea pãrţilor, acestea beneficiind de toate garanţiile procesuale specifice unui proces echitabil într-o societate democraticã.
Faţã de cele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. b) şi ale <>art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţiilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Amo Press" - S.R.L. din Iaşi în Dosarul nr. 12.512/2006 al Tribunalului Iaşi.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 29 mai 2007.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
