Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 509 din 27 aprilie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 80 si art. 81 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca, ale art. 3 pct. 3 din Codul de procedura civila, ale art. 2 alin. (3) si art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale si ale art. V din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de masuri pentru solutionarea unor aspecte financiare in sistemul justitiei
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 343 din 25 mai 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Petrescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent-şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80 şi <>art. 81 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã, art. 3 pct. 3 din Codul de procedurã civilã, art. 2 alin. (3) şi <>art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi <>art. V din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de mãsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei, excepţie ridicatã de Simina Verginia Avram în Dosarul nr. 343.1/43/2008 al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia civilã, de muncã şi asigurãri sociale, pentru minori şi familie, de Codruţa Sãlcudean, Daniela Chertes, Virgil Ioan Ogrean, Aurel Olteanu, Flavius Gheorghe Mureşan, Robert Mihai Szasz, Cristina Mihaela Florea, Stela Preda, Mihaela Laura Dinea Tofalvi, Maria Ristache, Corina Mureşan, Teodora Albu, Pozdârcã Monica, Mirela Ianoşi, Aura Ioana Nicolau şi Mircea Trofin în Dosarul nr. 637.1/102/2008 al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia civilã, de muncã şi asigurãri sociale, pentru minori şi familie, precum şi de Teodor Vichente Borz, Adrian Bereczki, Adriana Magda Andonie, Adrian Vlad Andonie, Constantin Elisei şi Adela Maria Crişan în Dosarul nr. 731/1/2009 al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia civilã, de muncã şi asigurãri sociale, pentru minori şi familie.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent-şef, referând asupra cauzei, aratã cã partea Ministerul Justiţiei a depus la dosar note scrise prin care solicitã respingerea, ca inadmisibilã, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. V din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 75/2008 .
Curtea, având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 5.264D/2009, nr. 5.764D/2009 şi nr. 6.187D/2009, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea dispune, în temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , conexarea dosarelor nr. 5.764D/2009 şi nr. 6.187D/2009 la Dosarul nr. 5.264D/2009, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin încheierile din 29 aprilie 2009, 11 iunie 2009 şi 12 iunie 2009, pronunţate în dosarele nr. 343.1/43/2008, nr. 637.1/102/2008 şi nr. 731/1/2009, Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia civilã, de muncã şi asigurãri sociale, pentru minori şi familie a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80 şi <>art. 81 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã, ale art. 3 pct. 3 din Codul de procedurã civilã, ale art. 2 alin. (3) şi <>art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi ale <>art. V din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de mãsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei.
Excepţia a fost ridicatã de Simina Verginia Avram cu ocazia soluţionãrii recursurilor declarate împotriva Sentinţei civile nr. 13 din 30 septembrie 2008, pronunţatã de Curtea de Apel Târgu Mureş în Dosarul nr. 343/43/2008, de Codruţa Sãlcudean, Daniela Chertes, Virgil Ioan Ogrean, Aurel Olteanu, Flavius Gheorghe Mureşan, Robert Mihai Szasz, Cristina Mihaela Florea, Stela Preda, Mihaela Laura Dinea Tofalvi, Maria Ristache, Corina Mureşan, Teodora Albu, Pozdârcã Monica, Mirela Ianoşi, Aura Ioana Nicolau şi Mircea Trofin cu prilejul soluţionãrii recursurilor formulate împotriva Sentinţei civile nr. 1.526 din 16 noiembrie 2007, pronunţatã de Tribunalul Mureş în Dosarul nr. 3.298/102/2007, precum şi de Teodor Vichente Borz, Adrian Bereczki, Adriana Magda Andonie, Adrian Vlad Andonie, Constantin Elisei şi Adela Maria Crişan cu prilejul soluţionãrii recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 851 din 21 mai 2008, pronunţatã de Tribunalul Harghita în Dosarul nr. 637/102/2008.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţã, cã textele de lege criticate îi priveazã de calea de atac a apelului, drept de care se bucurã alţi justiţiabili în materie civilã, lipsindu-i de un proces echitabil şi de o cale de atac garantatã altor cetãţeni. De asemenea, mai aratã cã dispoziţiile art. 2 alin. (3) şi <>art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 sunt contrare art. 146 lit. d), art. 147 alin. (1), art. 61 alin. (1), art. 126 alin. (3) şi art. 124 alin. (1) din Constituţie, deoarece Curtea Constituţionalã şi-a stabilit propria competenţã de a interpreta acte normative supuse controlului, deşi Constituţia oferã Curţii Constituţionale doar posibilitatea de a declara sau nu un text legal ca fiind neconstituţional, fãrã a putea trece la interpretarea acestuia. În opinia autorilor, interpretarea legilor şi a ordonanţelor este de competenţa exclusivã a Parlamentului şi a instanţelor judecãtoreşti. Astfel, problemele de interpretare şi aplicare a legii fiind de atributul suveran al instanţei de judecatã, nu se pot constitui în aspect de constituţionalitate a textelor de lege supuse controlului Curţii. <>Art. V din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 75/2008 contravine art. 16 alin. (1) raportat la art. 1 alin. (3) şi (5) coroborat cu art. 11 şi 20 din Constituţie, precum şi art. 14 din Convenţia europeanã a drepturilor omului, directivelor nr. 43/2000 şi nr. 78/2000 ale CE, art. 2 alin. 1, art. 7 şi art. 23 pct. 2 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului.
Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia civilã, de muncã şi asigurãri sociale, pentru minori şi familie, prin încheierile din 29 aprilie 2009 şi 11 iunie 2009, pronunţate în dosarele nr. 343.1/43/2008 şi nr. 637.1/102/2008, considerã cã textele de lege criticate sunt constituţionale, iar prin Încheierea din 12 iunie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 731/1/2009, apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, aratã cã accesul liber la justiţie nu presupune în toate cazurile posibilitatea de a recurge la toate structurile judecãtoreşti şi la toate cãile de atac prevãzute de lege, deoarece competenţa şi cãile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care poate institui reguli deosebite, în considerarea unor situaţii diferite.
În ceea ce priveşte prevederile art. 2 alin. (3) şi <>art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , aratã cã rolul instanţei de contencios constituţional este acela de a asigura supremaţia Constituţiei.
În sfârşit, în ceea ce priveşte prevederile <>art. V din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 75/2008 , aratã cã acestea au fost abrogate, astfel cã excepţia de neconstituţionalitate referitoare la acest articol de lege este inadmisibilã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, notele scrise ale pãrţii Ministerul Justiţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie urmãtoarele dispoziţii de lege:
- <>Art. 80 şi 81 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999, potrivit cãrora:
- Art. 80: "Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicãrii hotãrârii pronunţate de instanţa de fond.";
- Art. 81: "(1) În caz de admitere a recursului, instanţa va judeca în fond cauza.
(2) Prevederile alin. (1) nu se aplicã în urmãtoarele situaţii:
a) soluţionarea cauzei de instanţa de fond s-a fãcut cu încãlcarea prevederilor legale referitoare la competenţã;
b) judecata în fond a avut loc în lipsa pãrţii care nu a fost legal citatã.";
- Art. 3 pct. 3 din Codul de procedurã civilã, dispoziţii potrivit cãrora: "Curţile de apel judecã [... ] 3. ca instanţe de recurs, recursurile declarate împotriva hotãrârilor pronunţate de tribunale în apel sau împotriva hotãrârilor pronunţate în primã instanţã de tribunale, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum şi în orice alte cazuri expres prevãzute de lege;";
- Art. 2 alin. (3) şi <>art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, potrivit cãrora:
- Art. 2 alin. (3): "Curtea Constituţionalã se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.";
- Art. 3 alin. (2): "În exercitarea atribuţiilor care îi revin Curtea Constituţionalã este singura în drept sã hotãrascã asupra competenţei sale."
- <>Art. V din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de mãsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 462 din 20 iunie 2008, dispoziţii potrivit cãrora: "În <>Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2007, dupã alineatul (2) al articolului 19 se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu urmãtorul cuprins: «(3) Sesizãrile având ca obiect mãsurile legislative adoptate în contextul stabilirii politicii de salarizare a personalului din sistemul bugetar nu intrã în competenţa de soluţionare a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminãrii.»"
Autorii excepţiei considerã cã aceste prevederi de lege sunt contrare urmãtoarelor texte din Constituţie: art. 1 alin. (3) şi (5) privind statul român, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi a cetãţenilor, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 61 alin. (1) referitor la rolul şi structura Parlamentului, art. 124 alin. (1) şi (2) referitor la înfãptuirea justiţiei, art. 126 alin. (3) privind rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de a asigura interpretarea şi aplicarea unitarã a legii, art. 129 privind folosirea cãilor de atac, art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (1) referitoare la atribuţiile şi deciziile Curţii Constituţionale. De asemenea, considerã cã sunt încãlcate şi prevederile art. 11 şi 20 din Constituţie prin raportare la prevederile art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la interzicerea discriminãrii, şi ale Protocolului nr. 12 la Convenţie, privind de asemenea interzicerea discriminãrii, ale art. 2 alin. (1), art. 7 şi art. 23 paragraful 2 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, referitoare la interzicerea discriminãrii şi dreptul la un salariu egal pentru muncã egalã, ale Directivei Consiliului nr. 43/2000/CE cu privire la implementarea principiului tratamentului egal între persoane, indiferent de originea rasialã şi etnicã, şi ale Directivei nr. 78/2000/CE de creare a unui cadru general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forţei de muncã şi condiţiile de muncã.
Analizând critica de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã asupra dispoziţiilor de lege criticate, raportate la aceleaşi prevederi constituţionale şi la aceleaşi reglementãri internaţionale şi cu motivare identicã, s-a pronunţat prin <>Decizia nr. 30 din 14 ianuarie 2010 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 156 din 11 martie 2010.
Trecând la examinarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã, anterior sesizãrii sale, <>art. V din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 75/2008 a fost abrogat prin articolul unic pct. 3 din <>Legea nr. 76/2009 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de mãsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei, lege publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 231 din 8 aprilie 2009.
Aşa fiind, având în vedere <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cãruia "Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecãtoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţã în vigoare", excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. V din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 75/2008 este inadmisibilã.
În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 80 şi 81 din Legea nr. 168/1999 şi ale art. 3 pct. 3 din Codul de procedurã civilã, Curtea constatã cã aceste texte de lege reglementeazã calea de atac ce poate fi exercitatã în conflictele de muncã şi termenul de declarare a acesteia. Aceste texte sunt în perfect acord cu prevederile art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, potrivit cãrora competenţa şi procedura de judecatã sunt stabilite numai prin lege, iar cãile de atac împotriva hotãrârilor judecãtoreşti se exercitã în condiţiile legii.
Dupã cum a statuat în mod constant Curtea Constituţionalã în jurisprudenţa sa, cu excepţia dreptului la un dublu grad de jurisdicţie în materie penalã, nici Constituţia şi nici vreun instrument juridic internaţional nu prevãd câte grade de jurisdicţie trebuie asigurate pentru soluţionarea diferitelor litigii, cãile de atac ce pot fi exercitate împotriva hotãrârilor judecãtoreşti ori condiţiile procedurale de exercitare a acestora.
Cât priveşte susţinerea potrivit cãreia reglementarea unei proceduri diferite de cea prevãzutã de dreptul comun în materie civilã ar avea semnificaţia unei încãlcãri a principiului egalitãţii în drepturi a cetãţenilor, se reţine cã acest principiu reclamã un tratament egal pentru situaţii egale. În cazul existenţei unor situaţii obiectiv diferite însã instituirea unui tratament diferenţiat este justificatã şi, uneori, chiar necesarã.
În situaţia textelor de lege criticate, Curtea constatã cã prevederea unei singure cãi de atac, cea a recursului, este justificatã de necesitatea asigurãrii celeritãţii în soluţionarea conflictelor de muncã.
De altfel, în sensul celor arãtate mai sus, Curtea s-a mai pronunţat şi prin <>Decizia nr. 703 din 11 septembrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 24 octombrie 2007.
Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (3) şi <>art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , Curtea reţine cã, în exercitarea atribuţiilor sale prevãzute la <>art. 146 lit. d) din Legea nr. 47/1992 , procedeazã la analizarea conformitãţii textelor din legi sau ordonanţe cu prevederile Constituţiei. O astfel de analizã a textelor de lege presupune, în primul rând, stabilirea conţinutului acestora, fãrã de care este imposibilã aprecierea conformitãţii cu dispoziţiile Legii fundamentale. Aceasta nu presupune însã stabilirea de cãtre Curtea Constituţionalã a normelor aplicabile în diferitele litigii în cadrul cãrora s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate şi nici pronunţarea asupra aspectelor de fapt ce sunt puse în discuţie în litigiile în cadrul cãrora se invocã excepţia de neconstituţionalitate. În acest sens pot fi invocate şi cele reţinute în <>Decizia nr. 1.016 din 7 iulie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 14 august 2009, în care s-a arãtat cã problemele ce ţin de aplicarea legii, respectiv luarea deciziei asupra incidenţei în cauzã a unor texte de lege, revin instanţei de judecatã, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (1) din Constituţie, care prevede cã "Justiţia se realizeazã prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecãtoreşti stabilite de lege", iar nu instanţei de contencios constituţional. Astfel, instanţa de judecatã este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide care dintre legile puse în discuţie sunt incidente, folosind toate principiile de interpretare a legii. Decizia instanţei de judecatã poate fi atacatã la instanţa superioarã, iar, în cazul în care practica judiciarã vãdeşte o interpretare neunitarã, Constituţia, prin art. 126 alin. (3), dã Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar nu Curţii Constituţionale, competenţa de a stabili interpretarea şi aplicarea unitarã a legii de cãtre celelalte instanţe judecãtoreşti. De asemenea, relevante sunt şi considerentele <>Deciziei nr. 342 din 18 martie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 7 aprilie 2008, prin care Curtea a arãtat cã aspectele de fapt invocate de autorul excepţiei nu constituie veritabile critici de neconstituţionalitate, ci aspecte de fapt, ce revin competenţei instanţei de judecatã.
Aşa fiind, nu se poate susţine cã, procedând la interpretarea legii în sensul şi limitele arãtate mai sus, Curtea Constituţionalã îşi depãşeşte atribuţiile stabilite prin Constituţie ori intervine în atribuţiile exclusive ale legiuitorului sau în cele ale instanţelor de judecatã.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, cele statuate de Curte prin deciziile mai sus menţionate sunt valabile şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. V din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de mãsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei, excepţie ridicatã de Simina Verginia Avram în Dosarul nr. 343.1/43/2008 al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia civilã, de muncã şi asigurãri sociale, pentru minori şi familie, de Codruţa Sãlcudean, Daniela Chertes, Virgil Ioan Ogrean, Aurel Olteanu, Flavius Gheorghe Mureşan, Robert Mihai Szasz, Cristina Mihaela Florea, Stela Preda, Mihaela Laura Dinea Tofalvi, Maria Ristache, Corina Mureşan, Teodora Albu, Pozdârcã Monica, Mirela Ianoşi, Aura Ioana Nicolau şi Mircea Trofin în Dosarul nr. 637.1/102/2008 al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia civilã, de muncã şi asigurãri sociale, pentru minori şi familie, precum şi de Teodor Vichente Borz, Adrian Bereczki, Adriana Magda Andonie, Adrian Vlad Andonie, Constantin Elisei şi Adela Maria Crişan în Dosarul nr. 731/1/2009 al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia civilã, de muncã şi asigurãri sociale, pentru minori şi familie.
2. Respinge, ca fiind neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80 şi <>art. 81 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã, ale art. 3 pct. 3 din Codul de procedurã civilã şi art. 2 alin. (3) şi <>art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicatã de aceiaşi autori în aceleaşi dosare.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 27 aprilie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman
__________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
