Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 509 din 19 aprilie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 37 si art. 38 din Codul familiei, coroborate cu art. 614 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 475 din 6 iulie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 37 şi art. 38 din Codul familiei, coroborate cu art. 614 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Mãrioara Pirãu în Dosarul nr. 8.094/211/2007 al Curţii de Apel Cluj - Secţia civilã, de muncã şi asigurãri sociale, pentru minori şi familie.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr. 608/2008 şi Decizia nr. 744/2007.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 27 februarie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 8.094/211/2007, Curtea de Apel Cluj - Secţia civilã, de muncã şi asigurãri sociale, pentru minori şi familie a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 37 şi art. 38 din Codul familiei, coroborate cu art. 614 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Mãrioara Pirãu într-o cauzã civilã având ca obiect divorţul.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale în mãsura în care instanţa, ca autoritate publicã, poate interveni pentru desfacerea cãsãtoriei fãrã o ascultare obligatorie a ambilor soţi şi fãrã a avea certitudinea cã acţiunea de divorţ reprezintã voinţa realã a reclamantului. De asemenea, aratã cã instanţele de judecatã nu dispun de instrumente legale pentru a nu permite desfacerea cu uşurinţã a cãsãtoriei şi, ca atare, nu acţioneazã în sensul îndeplinirii obligaţiei ce revine autoritãţilor publice de a respecta şi ocroti viaţa de familie.
Curtea de Apel Cluj - Secţia civilã, de muncã şi asigurãri sociale, pentru minori şi familie considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Astfel, aratã cã textele de lege criticate nu contravin normelor constituţionale şi convenţionale invocate, ci reglementeazã anumite condiţii particulare, în situaţii speciale, pentru desfacerea cãsãtoriei.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 37 şi art. 38 din Codul familiei, coroborate cu art. 614 din Codul de procedurã civilã.
Ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale, Codul familiei a fost modificat şi completat prin Legea nr. 202/2010 privind unele mãsuri pentru accelerarea soluţionãrii proceselor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, astfel încât textele de lege criticate din acest act normativ au urmãtoarea redactare:
- Art. 37: "Cãsãtoria înceteazã prin moartea unuia dintre soţi sau prin declararea judecãtoreascã a morţii unuia dintre soţi. Cãsãtoria se poate desface prin divorţ. Divorţul poate avea loc:
a) prin acordul soţilor, la cererea ambilor soţi;
b) atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vãtãmate şi continuarea cãsãtoriei nu mai este posibilã;
c) la cererea aceluia dintre soţi a cãrui stare de sãnãtate face imposibilã continuarea cãsãtoriei.";
- Art. 38: "Divorţul prin acordul soţilor poate fi pronunţat de cãtre instanţa judecãtoreascã indiferent de durata cãsãtoriei şi indiferent dacã existã sau nu copii minori rezultaţi din cãsãtorie.
Divorţul prin acordul soţilor nu poate fi admis dacã unul dintre soţi este pus sub interdicţie.
Instanţa este obligatã sã verifice existenţa consimţãmântului liber şi neviciat al fiecãrui soţ.
La soluţionarea cererilor accesorii divorţului, referitoare la încredinţarea copiilor minori, obligaţia de întreţinere şi folosirea locuinţei, instanţa va ţine seama şi de interesele minorilor.";
- Art. 614 din Codul de procedurã civilã: "În faţa instanţelor de fond, pãrţile se vor înfãţişa în persoanã, afarã numai dacã unul dintre soţi executã o pedeapsã privativã de libertate, este împiedicat de o boalã gravã, este pus sub interdicţie sau are reşedinţa în strãinãtate; în aceste cazuri, pãrţile se vor putea înfãţişa prin mandatar."
Autorul excepţiei susţine cã prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 26 alin. (1) şi (2) referitoare la viaţa intimã, familialã şi privatã şi celor ale art. 48 alin. (2) privind familia, prin raportare la dispoziţiile art. 8 paragrafele 1 şi 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la respectarea vieţii private şi de familie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã soluţia legislativã criticatã din Codul familiei a mai fãcut obiect al controlului de constituţionalitate. În acest sens, sunt, de exemplu Decizia nr. 1.641 din 16 decembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 31 ianuarie 2011, şi Decizia nr. 1.004 din 8 iulie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 607 din 27 august 2010, prin care Curtea a statuat cã prevederile de lege criticate nu contravin Legii fundamentale.
Prin aceste decizii, Curtea a constatat cã prevederile criticate din Codul familiei nu fac decât sã enumere cauzele de încetare a cãsãtoriei, una dintre acestea fiind desfacerea prin divorţ, condiţiile în care instanţele judecãtoreşti îl pot pronunţa, şi anume când existã motive temeinice şi numai dacã raporturile dintre soţi sunt grav vãtãmate, astfel încât continuarea cãsãtoriei nu mai este posibilã, condiţii ce trebuie îndeplinite cumulativ, aşa cum rezultã din text.
Curtea a constatat cã, în temeiul prevederilor de lege criticate, instanţele de judecatã dispun de instrumente legale pentru a nu permite desfacerea cu uşurinţã a cãsãtoriei, acţionând astfel în sensul garanţiei instituite prin art. 26 alin. (1) din Constituţie. Desigur, asupra temeiniciei motivelor concrete invocate în susţinerea unei cereri de divorţ, precum şi asupra tuturor probelor administrate în cauzã, instanţa judecãtoreascã este singura competentã sã aprecieze şi sã decidã în consecinţã. Aceste prevederi oferã cadrul legal pentru a defini relaţiile de familie, pe de o parte, şi instituţia divorţului, pe de altã parte, în aceste limite legale, suficient de clare şi previzibile, judecãtorul fiind singurul în mãsurã sã aprecieze, pe baza motivelor invocate de pãrţi şi a datelor specifice fiecãrui litigiu, dacã raporturile dintre soţi sunt grav vãtãmate şi continuarea cãsãtoriei nu mai este posibilã.
Textele de lege criticate dau, prin urmare, expresie reglementãrilor cuprinse la art. 48 alin. (2) teza întâi din Constituţie, potrivit cãrora "Condiţiile de încheiere, de desfacere şi de nulitate a cãsãtoriei se stabilesc prin lege".
În ceea ce priveşte pretinsa neconstituţionalitate a prevederile art. 614 din Codul de procedurã civilã, Curtea a statuat cã procesul de divorţ, în întregul sãu, are caracter strict personal, deoarece obiectul sãu implicã antamarea de cãtre instanţã a unor aspecte ţinând de viaţa intimã şi familialã a pãrţilor în litigiu. Aşa fiind, reglementarea criticatã, instituind, cu titlu de excepţie de la dreptul comun în materie, obligativitatea prezenţei personale a pãrţilor în faţa instanţei de fond, nu face decât sã dea expresie acestei particularitãţi esenţiale a domeniului supus incidenţei sale, respectiv procesul de divorţ.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 37 şi art. 38 din Codul familiei, coroborate cu art. 614 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Mãrioara Pirãu în Dosarul nr. 8.094/211/2007 al Curţii de Apel Cluj - Secţia civilã, de muncã şi asigurãri sociale, pentru minori şi familie.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 19 aprilie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
