Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 508 din 5 iulie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 242 alin. (10) din Codul de procedură penală
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 833 din 20 octombrie 2016
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 242 alin. (10) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Yakupoglu Recep în Dosarul nr. 44.938/3/2014 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.337D/2015.
2. La apelul nominal se prezintă personal partea Ergin Mehmet. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. De asemenea se prezintă traducătorul autorizat pentru limba turcă, doamna Bahtiar Cioroiu.
3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul părţii prezente, care arată că nu doreşte să ia cuvântul.
4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, arată că nu există un drept al inculpatului de a-şi alege măsura preventivă aplicabilă.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
5. Prin Încheierea din 12 august 2015, pronunţată în Dosarul nr. 44.938/3/2014, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 242 alin. (10) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Yakupoglu Recep cu ocazia soluţionării unei cereri de înlocuire a măsurii preventive a controlului judiciar cu cea a controlului judiciar pe cauţiune, cerere formulată de inculpat, care a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, în modalitatea sprijinirii, prevăzută de art. 367 alin. (1) din Codul penal, şi a infracţiunii de trafic de migranţi prevăzută de art. 263 alin. (1) şi (2) lit. a) din Codul penal, toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din Codul penal.
6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 242 alin. (10) din Codul de procedură penală încalcă dreptul la un proces echitabil, întrucât nu permit înlocuirea, la cererea inculpatului, a măsurii preventive a controlului judiciar cu cea a controlului judiciar pe cauţiune. Arată că ocupaţia inculpatului este aceea de şofer pe ruta România - Turcia şi pe alte rute internaţionale, astfel că solicită înlocuirea controlului judiciar cu măsura controlului judiciar pe cauţiune cu scopul ca instanţa să nu dispună respectarea obligaţiilor prevăzute de art. 215 alin. (2) lit. a), e) şi i) din Codul de procedură penală. Consideră că, în cazul său, măsura preventivă a controlului judiciar este mai gravă decât cea a controlului judiciar pe cauţiune, având în vedere necesitatea asigurării mijloacelor de subzistenţă pentru familia sa.
7. Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală apreciază că dispoziţiile art. 242 alin. (10) din Codul de procedură penală nu contravin art. 21 din Constituţie. Dimpotrivă, dispoziţiile de lege criticate, prin faptul că nu permit înlocuirea decât a măsurii arestării preventive şi a arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar pe cauţiune, se înscriu într-o logică juridică firească, deoarece măsura controlului judiciar este o măsură mai puţin restrictivă decât cea a controlului judiciar pe cauţiune. Or, în cazul autorului excepţiei, dacă cererea acestuia de înlocuire ar fi admisibilă, s-ar ajunge la înlocuirea unei măsuri preventive mai puţin restrictivă (controlul judiciar) cu o măsură preventivă mai aspră (controlul judiciar pe cauţiune), ceea ce ar echivala cu o îngreunare a situaţiei acestuia - ca urmare chiar a cererii formulate de către apărătorul său - şi cu o îngrădire efectivă a dreptului la apărare.
8. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru aşi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
9. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 242 alin. (10) din Codul de procedură penală a devenit inadmisibilă şi, în subsidiar, este neîntemeiată. Astfel, arată că, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016, art. 242 din Codul de procedură penală a fost completat cu alin. (4^1) şi (4^2), iar dispoziţiile alin. (5) au fost modificate, astfel că, în cursul urmăririi penale, revocarea măsurilor preventive ale controlului judiciar şi controlului judiciar pe cauţiune, precum şi înlocuirea acestor măsuri între ele se dispun de procuror, chiar dacă măsura a fost luată de către judecătorul de drepturi şi libertăţi. Întrucât dispoziţiile de lege nou-introduse prevăd expres faptul că şi măsura preventivă a controlului judiciar poate fi înlocuită cu cea a controlului judiciar pe cauţiune, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a devenit inadmisibilă. În subsidiar, consideră că, mutatis mutandis, considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 582 din 21 octombrie 2014, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 242 alin. (11) din Codul de procedură penală, sunt valabile şi în cauza de faţă, astfel că art. 242 alin. (10) din Codul de procedură penală nu aduce nicio atingere prevederilor art. 21 din Constituţie, câtă vreme textul de lege criticat nu afectează dreptul la un proces echitabil şi nici garanţiile acestuia, respectiv egalitatea armelor, contradictorialitatea, motivarea hotărârilor promulgate, publicitatea procesului, soluţionarea acestuia într-un termen rezonabil, prezumţia de nevinovăţie şi asigurarea dreptului la apărare. 10. Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 242 alin. (10) din Codul de procedură penală este inadmisibilă, întrucât autorul excepţiei nu formulează veritabile critici de neconstituţionalitate cu privire la dispoziţiile invocate, ci este nemulţumit, în realitate, de faptul că textul de lege criticat prevede doar posibilitatea înlocuirii măsurii arestării preventive sau a măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar pe cauţiune, neputându-se dispune şi înlocuirea măsurii controlului judiciar cu măsura controlului judiciar pe cauţiune. Astfel, aspectele prezentate pun în discuţie necesitatea modificării legislaţiei în sensul completării acesteia, aşa încât să permită înlocuirea măsurii controlului judiciar cu măsura controlului judiciar pe cauţiune, lucru care ar fi ilogic, întrucât măsura controlului judiciar este mai puţin restrictivă decât măsura controlului judiciar pe cauţiune. Acceptarea unei asemenea critici ar echivala cu transformarea instanţei de contencios constituţional într-un legislator pozitiv, ceea ce ar contraveni art. 61 din Constituţie, potrivit căruia "Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a ţării", fiind în contradicţie şi cu dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, conform căruia "Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".
11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 242 alin. (10) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: "Dacă cererea are ca obiect înlocuirea măsurii arestării preventive sau a măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar pe cauţiune, dacă găseşte cererea întemeiată, judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, prin încheiere, dată în camera de consiliu, admite în principiu cererea şi stabileşte valoarea cauţiunii, acordând inculpatului termen pentru depunerea ei".
14. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 21 privind dreptul la un proces echitabil.
15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 242 alin. (10) din Codul de procedură penală, care reglementează admiterea în principiu a cererii formulate de inculpat având ca obiect înlocuirea măsurii arestării preventive sau a măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar pe cauţiune, nu contravin dreptului la un proces echitabil consacrat de prevederile art. 21 din Constituţie. Dimpotrivă, dispoziţiile de lege criticate, care vizează, prin ipoteză, cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive sau a arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar pe cauţiune, cu excluderea posibilităţii ca inculpatul să solicite înlocuirea măsurii preventive a controlului judiciar cu măsura controlului judiciar pe cauţiune, se înscriu într-o logică juridică firească, având în vedere că în interesul inculpatului aflat sub puterea unei măsuri preventive nu poate fi decât înlocuirea acelei măsuri cu o măsură preventivă mai uşoară, iar nu cu una mai grea.
16. Astfel, Curtea reţine că măsura controlului judiciar - cu privire la care condiţiile şi procedura de luare, conţinutul şi durata sunt stabilite prin dispoziţiile art. 211-215^1 din Codul de procedură penală - este o măsură preventivă mai puţin restrictivă decât cea a controlului judiciar pe cauţiune, pentru care condiţiile de luare şi conţinutul cauţiunii sunt reglementate de art. 216 şi art. 217 din acelaşi cod, având în vedere că, din art. 216 alin. (3) din Codul de procedură penală reiese faptul că dispoziţiile art. 212-215^1 din cod se aplică în mod corespunzător cu privire la procedura de luare, conţinutul şi durata măsurii controlului judiciar pe cauţiune. De altfel, art. 217 alin. (3) din Codul de procedură penală stabileşte expres că, pe perioada măsurii controlului judiciar pe cauţiune, inculpatul trebuie să respecte obligaţiile prevăzute la art. 215 alin. (1) [şi anume: a) să se prezinte la organul de urmărire penală, la judecătorul de cameră preliminară sau la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat; b) să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în faţa căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinţei; c) să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea sa de către organul judiciar care a dispus măsura, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat] şi i se poate impune respectarea uneia ori mai multora dintre obligaţiile prevăzute la art. 215 alin. (2) [a) să nu depăşească o anumită limită teritorială, fixată de organul judiciar, decât cu încuviinţarea prealabilă a acestuia; b) să nu se deplaseze în locuri anume stabilite de organul judiciar sau să se deplaseze doar în locurile stabilite de acesta; c) să poarte permanent un sistem electronic de supraveghere; d) să nu revină în locuinţa familiei, să nu se apropie de persoana vătămată sau de membrii familiei acesteia, de alţi participanţi la comiterea infracţiunii, de martori ori experţi sau de alte persoane anume desemnate de organul judiciar şi să nu comunice cu acestea direct sau indirect, pe nicio cale; e) să nu exercite profesia, meseria sau să nu desfăşoare activitatea în exercitarea căreia a săvârşit fapta; f) să comunice periodic informaţii relevante despre mijloacele sale de existenţă; g) să se supună unor măsuri de control, îngrijire sau tratament medical, în special în scopul dezintoxicării; h) să nu participe la manifestări sportive sau culturale ori la alte adunări publice; i) să nu conducă vehicule anume stabilite de organul judiciar; j) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte arme; k) să nu emită cecuri], dispoziţiile art. 215 alin. (3)-(9) aplicându-se în mod corespunzător. Aceasta înseamnă că, din punct de vedere al conţinutului măsurii, controlul judiciar pe cauţiune implică referitor la inculpat aceeaşi sferă de obligaţii care se regăsesc şi la controlul judiciar, la care se adaugă obligaţia de a depune cauţiunea stabilită de organul judiciar.
17. Ca atare, nu poate fi reţinut argumentul autorului excepţiei în sensul că inculpatul poate avea interes să ceară înlocuirea măsurii controlului judiciar cu măsura controlului judiciar pe cauţiune cu scopul ca instanţa să nu dispună respectarea obligaţiilor prevăzute de art. 215 alin. (2) lit. a), e) şi i) din Codul de procedură penală, întrucât, în temeiul art. 216 alin. (3) şi art. 217 alin. (3) din acelaşi cod, organul judiciar care dispune măsura controlului judiciar pe cauţiune poate impune inculpatului ca, pe durata acestei măsuri preventive, să respecte una sau mai multe dintre obligaţiile prevăzute la art. 215 alin. (2) din Codul de procedură penală.
18. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Yakupoglu Recep în Dosarul nr. 44.938/3/2014 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală şi constată că dispoziţiile art. 242 alin. (10) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 5 iulie 2016.
PREŞEDINTELE INTERIMAR AL CURŢII CONSTITUŢIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
