Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 508 din 19 aprilie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 41 alin. 1 si art. 86 alin. 2 din Codul familiei
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 7 iulie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 41 alin. 1 şi art. 86 alin. 2 din Codul familiei, excepţie ridicatã de Ioan Ghişe în Dosarul nr. 1.939/55/2010 al Judecãtoriei Arad - Secţia civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilã. În acest sens, aratã cã aprecierea "stãrii de nevoie" ţine de instanţa de judecatã, şi nu de competenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 10 iunie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 1.939/55/2010, Judecãtoria Arad - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 41 alin. 1 şi art. 86 alin. 2 din Codul familiei, excepţie ridicatã de Ioan Ghişe într-o cauzã civilã având ca obiect majorare pensie de întreţinere.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prin modul de reglementare a art. 86 alin. 2 din Codul familiei se lasã la aprecierea instanţei interpretarea stãrii de nevoie a celui care solicitã întreţinerea. De aceea, considerã cã prin aceastã practicã sunt încãlcate normele constituţionale ale art. 16, 21 şi 48, întrucât sintagma "stare de nevoie", aşa cum este stipulatã în norma legalã, prezintã un caracter general, care lasã loc interpretãrii.
Judecãtoria Arad - Secţia civilã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã este neîntemeiatã. În opinia instanţei, prin sintagma "stare de nevoie" legiuitorul a folosit o formulare generalã, pentru a nu limita drepturile subiecţilor de drept, care pot fi dintre cele mai diverse, lãsând deliberat ca stabilirea acestei noţiuni sã rãmânã la latitudinea judecãtorului. Astfel, faptul cã nu s-au arãtat în mod limitativ cazurile de nevoie de cãtre legiuitor nu înseamnã cã prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, în general normele legale fiind enunţiative şi exemplificative, şi nu limitative sau exhaustive.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile de lege criticate sunt constituţionale. Totodatã, aratã cã în speţa de faţã se pune în discuţie modul de interpretare şi aplicare a prevederilor legale criticate, aspect care ţine de competenţa instanţei de judecatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 41 alin. 1 şi art. 86 alin. 2 din Codul familiei, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 41 alin. 1: "Pânã la desfacerea cãsãtoriei în condiţiile prevãzute de art. 39, soţii îşi datoreazã întreţinere.";
- Art. 86 alin. 2: "Are drept la întreţinere numai acela care se aflã în nevoie, neavând putinţa unui câştig din muncã, din cauza incapacitãţii de a munci."
Autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 care consacrã accesul liber la justiţie şi ale art. 48 privind familia.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, având în vedere susţinerile autorului acesteia, Curtea constatã cã nu se formuleazã o veritabilã criticã de neconstituţionalitate, aspectele invocate privind mai degrabã modificarea conţinutului normelor legale criticate.
Aceste susţineri nu pot fi reţinute, dat fiind faptul cã, potrivit competenţei sale înscrise în art. 146 din Constituţie şi în cap. III din Legea nr. 47/1992, Curtea verificã, în cadrul controlului de constituţionalitate, conformitatea legilor şi a ordonanţelor Guvernului cu dispoziţiile şi principiile constituţionale, fãrã a putea modifica sau completa prevederea legalã supusã controlului.
Modificarea conţinutului unei norme juridice este atributul exclusiv al legiuitorului, în temeiul dispoziţiilor art. 61 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţãrii."
Pe de altã parte, Curtea reţine cã neconstituţionalitatea textelor de lege criticate nu poate fi dedusã din modul de interpretare şi aplicare a prevederilor legale de cãtre instanţele de judecatã. În realitate, motivele invocate în susţinerea excepţiei demonstreazã cã autorul excepţiei este nemulţumit de faptul cã judecãtorul este cel care apreciazã "starea de nevoie" şi nu legiuitorul.
Or, exercitarea controlului asupra activitãţii de interpretare şi aplicare în concret a normelor legale reprezintã atributul exclusiv al instanţelor judecãtoreşti, Curtea Constituţionalã fiind competentã, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, sã se pronunţe numai asupra problemelor de drept, "fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 41 alin. 1 şi art. 86 alin. 2 din Codul familiei, excepţie ridicatã de Ioan Ghişe în Dosarul nr. 1.939/55/2010 al Judecãtoriei Arad - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 19 aprilie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
