Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 506 din 27 aprilie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 lit. b) si d), art. 11 si art. 14 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 426 din 25 iunie 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 14 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Ico-Pan" - S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 1.478/325/2008 al Tribunalului Timiş -- Secţia comercialã şi de contencios administrativ, care face obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 5.195D/2009.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune sã se facã apelul şi în Dosarul nr. 5.196D/2009, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. b) şi d), art. 11 şi <>art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Etadel" - S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 11.317/325/2007 al Tribunalului Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune sã se facã apelul şi în Dosarul nr. 6.182D/2009, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 11 alin. (3) teza întâi din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Gina Manda Com" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 9.961/302/CV/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune sã se facã apelul şi în Dosarul nr. 6.670D/2009, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) lit. b) şi <>art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Senzimat" - S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 5923.1/325/2007 al Judecãtoriei Timişoara.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune sã se facã apelul şi în Dosarul nr. 336D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. b) şi <>art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Domo Retail" - S.A. din Târgu Secuiesc în Dosarul nr. 11.140/193/2008 al Tribunalului Botoşani - Secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune sã se facã apelul şi în Dosarul nr. 391D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Egreta Exchange Office" - S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 13.249/325/2008 al Tribunalului Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 5.195D/2009, nr. 5.196D/2009, nr. 6.182D/2009, nr. 6.670D/2009, nr. 336D/2010 şi nr. 391D/2010, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, deliberând, în temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 5.196D/2009, nr. 6.182D/2009, nr. 6.670D/2009, nr. 336D/2010 şi nr. 391D/2010 la Dosarul nr. 5.195D/2009, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, sens în care invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 25 mai 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 1.478/325/2008, Tribunalul Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 14 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Ico-Pan" - S.R.L. din Timişoara.
Prin Încheierea din 19 mai 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 11.317/325/2007, Tribunalul Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. b) şi d), art. 11 şi <>art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Etadel" - S.R.L. din Timişoara.
Prin Încheierea din 11 iunie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 9.961/302/CV/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 11 alin. (3) teza întâi din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Gina Manda Com" - S.R.L. din Bucureşti.
Prin Încheierea din 22 iunie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 5923.1/325/2007, Judecãtoria Timişoara a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) lit. b) şi <>art. 14 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Senzimat" - S.R.L. din Timişoara.
Prin Încheierea din 9 noiembrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 11.140/193/2008, Tribunalul Botoşani - Secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. b) şi <>art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Domo Retail" - S.A. din Târgu Secuiesc.
Prin Încheierea din 19 ianuarie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 13.249/325/2008, Tribunalul Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Egreta Exchange Office" - S.R.L. din Timişoara.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţã, cã prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât creeazã o distincţie nejustificatã şi discriminatorie între persoana fizicã, în calitate de operator al aparatului de marcat electronic fiscal, şi persoana juridicã, respectiv operatorul economic. În acest sens, aratã cã persoana juridicã este ţinutã sã rãspundã contravenţional şi pentru faptele sãvârşite de persoana fizicã, aşa cum este în cazul neemiterii bonului fiscal. De asemenea, considerã cã sancţiunea confiscãrii este aplicatã pentru o faptã care nu este sancţionatã drept contravenţie de cãtre <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 . În acest sens, aratã cã mãsura confiscãrii este o sancţiune contravenţionalã complementarã, însã fapta prevãzutã de <>art. 11 alin. (3) teza I din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 nu este sancţionatã şi cu sancţiunea principalã a amenzii. În continuare, aratã cã textele de lege criticate instituie o prezumţie legalã absolutã de vinovãţie a operatorului economic în ceea ce priveşte fapta de neemitere a bonului fiscal. Mai aratã cã suspendarea activitãţii economice pe termen de 3 luni, dupã cum prevede <>art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 , este o mãsurã abuzivã, care poate afecta grav desfãşurarea acestei activitãţi, ajungându-se chiar la faliment. De asemenea, considerã cã acest termen este stabilit în afara controlului judecãtoresc, astfel cã judecãtorului nu i se permite sã aprecieze asupra necesitãţii aplicãrii unei astfel de mãsuri şi mai ales asupra duratei în funcţie de pericolul social al faptei şi împrejurãrile de fapt în care a fost sãvârşitã fapta.
Tribunalul Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, Judecãtoria Timişoara şi Tribunalul Botoşani - Secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal considerã cã textele de lege criticate sunt constituţionale.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, considerã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 10 lit. b) şi d), art. 11 şi <>art. 14 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005.
Textele de lege criticate au urmãtoarea redactare:
- Art. 10 lit. b) şi d): "Constituie contravenţii urmãtoarele fapte dacã, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracţiuni: [...]
b) neîndeplinirea obligaţiei agenţilor economici de a se dota şi de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepţia prevãzutã la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioarã celei reale, precum şi nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacţiile efectuate de la ultima închidere zilnicã pânã în momentul ştergerii memoriei operative; [...]
d) nepredarea bonului fiscal clientului de cãtre operatorul aparatului de marcat electronic fiscal;";
- Art. 11: "(1) Amenzile pentru contravenţiile prevãzute la art. 10 se aplicã operatorilor economici, cu excepţia celor prevãzute la art. 10 lit. d), astfel:
a) faptele prevãzute la art. 10 lit. c), e), g) şi o) se sancţioneazã cu amendã de la 2.000 lei la 4.000 lei;
b) faptele prevãzute la art. 10 lit. a), b), h^1), i), j), l) şi m) se sancţioneazã cu amendã de la 8.000 lei la 10.000 lei;
c) faptele prevãzute la art. 10 lit. h), k) şi n) se sancţioneazã cu amendã de la 40.000 lei la 60.000 lei.
(2) Contravenţiile prevãzute la art. 10 lit. d), aplicabile persoanelor fizice, se sancţioneazã cu amendã de la 800 lei la 1.500 lei.
(3) Sumele gãsite la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor aparţinând agenţilor economici prevãzuţi la art. 1 alin. (1), care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special, menţionat la art. 1 alin. (4), ori prin facturi fiscale, dupã caz, sunt considerate fãrã provenienţã şi se confiscã, fãcându-se venit la bugetul de stat. De asemenea, se confiscã sumele încasate din livrarea de bunuri ori prestarea de servicii dupã suspendarea activitãţii agenţilor economici, potrivit art. 14.";
- Art. 14: "(1) Neîndeplinirea obligaţiei agenţilor economici prevãzuţi la art. 1 de a se dota cu aparate de marcat electronice fiscale la termenele prevãzute la art. 6 atrage şi suspendarea activitãţii unitãţii pânã la momentul înlãturãrii cauzelor care au generat aceasta.
(2) Nerespectarea de cãtre agenţii economici a prevederilor art. 10 lit. b), referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioarã celei reale şi nereintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind tranzacţiile efectuate de la ultima închidere zilnicã pânã în momentul ştergerii memoriei operative, atrage şi suspendarea activitãţii unitãţii pe o perioadã de 3 luni."
Autorii excepţiei considerã cã aceste prevederi de lege sunt contrare urmãtoarelor texte din Constituţie: art. 16 privind egalitatea în drepturi a cetãţenilor, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 referitor la dreptul la apãrare, art. 44 care consacrã dreptul de proprietate privatã, art. 45 care se referã la libertatea economicã, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertãţi şi art. 135 privind economia. De asemenea, considerã cã sunt încãlcate şi prevederile art. 20 din Constituţie referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului prin raportare la dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi la dispoziţiile art. 1 din Protocolul nr. 12 la aceeaşi Convenţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã textele de lege criticate au mai constituit obiect al excepţiei de neconstituţionalitate în raport cu textele constituţionale invocate.
Astfel, prin decizii precum <>Decizia nr. 27 din 11 ianuarie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 125 din 20 februarie 2007 şi <>Decizia nr. 210 din 17 februarie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 133 din 3 martie 2009, Curtea a reţinut cã dispoziţiile de lege criticate "vizeazã apãrarea intereselor generale privind respectarea legilor fiscale". De asemenea, a arãtat cã sancţiunile contravenţionale prevãzute de aceste texte de lege sunt justificate de imperativul protejãrii interesului social şi al ordinii de drept, prin adoptarea unor mãsuri specifice de preîntâmpinare şi sancţionare a faptelor care genereazã sau ar putea genera fenomene economice negative, cum ar fi evaziunea fiscalã.
Prin aceleaşi decizii, Curtea a reţinut şi cã "prevederile legale criticate nu aduc atingere art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie, deoarece potrivit art. 44 alin. (1) teza a doua, conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege".
De asemenea, cât priveşte critica referitoare la încãlcarea dispoziţiilor art. 44 alin. (8) şi (9) din Constituţie, Curtea apreciazã cã sunt relevante cele reţinute prin <>Decizia nr. 146 din 20 februarie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 7 martie 2007, în care s-a statuat cã <>art. 11 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 "nu instituie o rãspundere obiectivã, întrucât, fiind vorba de sãvârşirea unor contravenţii, nu se poate aplica niciodatã o sancţiune contravenţionalã în lipsa elementului vinovãţiei, care este de esenţa acesteia. Existenţa sau inexistenţa vinovãţiei este un element al stãrii de fapt, a cãrei apreciere este de atributul exclusiv al instanţei de judecatã".
Aceleaşi considerente vizând necesitatea protejãrii interesului social şi a ordinii de drept au constituit şi considerentele respingerii ca neîntemeiate a criticilor de neconstituţionalitate raportate la prevederile <>art. 53 din Constituţie, prin Decizia nr. 368 din 17 martie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2009.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate, raportatã la prevederile <>art. 45 din Constituţie, prin Decizia nr. 91 din 7 februarie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 21 februarie 2006, Curtea a reţinut cã "agentul economic în activitatea cãruia s-a constatat sãvârşirea unei contravenţii nu poate invoca principiul libertãţii economice, în condiţiile în care acesta nu a respectat prevederile legale".
Cât priveşte critica de neconstituţionalitate referitoare la încãlcarea dreptului la un proces echitabil şi a prezumţiei de nevinovãţie, prin <>Decizia nr. 1.096 din 8 septembrie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 695 din 15 octombrie 2009, Curtea a stabilit cã "legislaţia contravenţionalã din România, similarã celei germane, intrã sub prevederile art. 6 al Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale".
Cu acelaşi prilej, Curtea a reţinut cã procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei se bucurã de prezumţia de legalitate, însã, atunci când este formulatã o plângere împotriva acesteia, este contestatã chiar prezumţia de care se bucurã. În acest caz, instanţa de judecatã competentã va administra probele prevãzute de lege, necesare în vederea verificãrii legalitãţii şi temeiniciei procesului-verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie sã îşi demonstreze propria nevinovãţie, revenind instanţei de judecatã obligaţia de a administra tot probatoriul necesar stabilirii şi aflãrii adevãrului.
Chiar dacã <>art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 face referire la dispoziţiile Codului de procedurã civilã, instanţele de judecatã nu pot face aplicarea strictã a regulii onus probandi incumbit actori, ci, din contrã, chiar ele trebuie sã manifeste un rol activ pentru aflarea adevãrului din moment ce contravenţia intrã sub incidenţa art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Prin urmare, nu se poate susţine rãsturnarea sarcinii probei.
De altfel, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, în Cauza Anghel împotriva României, 2007, a statuat cã, "deşi statele au posibilitatea de a nu sancţiona unele infracţiuni sau le pot pedepsi pe cale contravenţionalã decât pe cale penalã, autorii infracţiunilor nu trebuie sã se afle într-o situaţie defavorabilã pentru simplul fapt cã regimul juridic aplicabil este diferit de cel aplicabil în materie penalã". O asemenea poziţie este fireascã, întrucât, în caz contrar, autorul unei contravenţii, din punctul de vedere al protecţiei juridice de care se bucurã, s-ar afla pe o treaptã inferioarã autorului unei infracţiuni în sensul Codului penal român, ceea ce este inadmisibil din moment ce ambele fapte ţin de materia penalã în sensul Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
De asemenea, în plus faţã de cele reţinute prin <>Decizia nr. 1.096/2009 , Curtea, analizând aspectele particulare puse în discuţie de autorii excepţiei, reţine cã instituirea prin lege a unor sancţiuni contravenţionale fixe pentru nerespectarea legii cu prilejul desfãşurãrii activitãţii economice nu are semnificaţia interzicerii accesului liber la justiţie ori a îngrãdirii dreptului la apãrare. Astfel, cel interesat poate formula acţiune în contencios administrativ în vederea contestãrii mãsurii contravenţionale, iar judecãtorul va putea constata dacã sunt întrunite elementele ce justificã sau nu aplicarea sancţiunii, ţinând cont de probele şi apãrãrile formulate. Procesul echitabil nu poate semnifica libertatea judecãtorului de a se substitui legiuitorului în vederea prevederii sancţiunilor ce trebuie aplicate pentru faptele care prezintã pericol social, decât în mãsura în care însuşi legiuitorul permite o marjã de apreciere, prin normele de lege.
În sfârşit, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate, raportatã la prevederile art. 16 din Constituţie, Curtea constatã cã textele de lege criticate nu instituie un tratament juridic diferenţiat între categorii de persoane aflate în situaţii comparabile, ci sunt avute în vedere ipoteze distincte, care justificã o reglementare diferitã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. b) şi d), art. 11 şi <>art. 14 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Ico-Pan" - S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 1.478/325/2008 al Tribunalului Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ, de Societatea Comercialã "Etadel" - S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 11.317/325/2007 al Tribunalului Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ, de Societatea Comercialã "Gina Manda Com" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 9.961/302/CV/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, de Societatea Comercialã "Senzimat" - S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 5923.1/325/2007 al Judecãtoriei Timişoara, de Societatea Comercialã "Domo Retail" - S.A. din Târgu Secuiesc în Dosarul nr. 11.140/193/2008 al Tribunalului Botoşani - Secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal şi de Societatea Comercialã "Egreta Exchange Office" - S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 13.249/325/2008 al Tribunalului Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 27 aprilie 2010.
În temeiul dispoziţiilor art. 261 alin. 2 din Codul de procedurã civilã şi ale art. 1 din Hotãrârea Plenului Curţii Constituţionale nr. 8 din 8 iunie 2010, semneazã
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
