Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 506 din 15 mai 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 318 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 554 din 7 august 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 318 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Vica Rodica Covalciuc în Dosarul nr. 1.193/59/2010 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia civilă, care face obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 910D/2011.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, apreciind că autorul excepţiei solicită modificarea şi completarea textului de lege criticat. În situaţia în care Curtea va trece la examinarea fondului excepţiei, apreciază că se impune menţinerea jurisprudenţei acesteia în sensul respingerii ca neîntemeiată a excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 13 aprilie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 1.193/59/2010, Curtea de Apel Timişoara - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 318 din Codul de procedură civilă.
Excepţia a fost ridicată de Vica Rodica Covalciuc într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei în anulare formulate împotriva unei decizii civile pronunţate într-o contestaţie în anulare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul consideră că textul de lege criticat este neconstituţional, deoarece nu permite atacarea cu contestaţie în anulare a hotărârilor pronunţate în calea de atac a contestaţiei în anulare, ci numai a celor pronunţate în recurs.
Curtea de Apel Timişoara - Secţia civilă apreciază că norma legală criticată este constituţională, iar cazurile în care o hotărâre judecătorească poate fi atacată pe o cale extraordinară nu contravin principiilor universalităţii sau accesului liber la justiţie.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece reglementarea dreptului de a exercita o cale de atac în anumite condiţii, precis şi limitativ prevăzute de lege, nu afectează accesul liber la justiţie, stabilirea unor motive strict determinate pentru exercitarea căii de atac fiind de esenţa acesteia. Sunt invocate, de asemenea, considerentele care au stat la baza Deciziei Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 318 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: "Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 privind universalitatea, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, art. 44 privind dreptul de proprietate privată şi art. 46 privind dreptul la moştenire.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 318 alin. 1 din Codul de procedură civilă au mai format obiectul controlului de constituţionalitate prin raportare la art. 21 din Constituţie, prin Decizia nr. 387 din 30 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.041 din 10 noiembrie 2004, ş i prin Decizia nr. 1.551 din 17 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 22 ianuarie 2010, Curtea statuând următoarele:
Textul de lege criticat reglementează contestaţia în anulare specială, care este o cale de atac extraordinară, ce se poate exercita în cazurile limitativ prevăzute de lege numai împotriva hotărârilor pronunţate de instanţele de recurs, fiind limitată la cazurile în care dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau al omisiunii instanţei de a cerceta vreunul dintre motivele de modificare sau de casare invocate de recurent. În ceea ce priveşte obiectul contestaţiei în anulare specială, acesta este format dintr-o singură categorie de hotărâri, şi anume cele pronunţate de instanţele de recurs. Textul de lege criticat nu încalcă prevederile art. 21 din Constituţie, întrucât, potrivit jurisprudenţei constante a instanţei constituţionale, dacă legiuitorul este suveran în a reglementa diferit, în situaţii diferite, accesul la o cale ordinară de atac, fără ca prin aceasta să fie afectat liberul acces la justiţie, a fortiori o atare concluzie se impune atunci când în discuţie este accesul la o cale extraordinară de atac, care, prin definiţie, are caracter de excepţie, şi deci poate fi valorificată numai în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege, în caz contrar, existând riscul producerii unor perturbări majore ale stabilităţii şi securităţii raporturilor juridice. De altfel, potrivit art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Legea fundamentală, prerogativa stabilirii competenţei şi procedurii de judecată, inclusiv a condiţiilor de exercitare a căilor de atac, este atributul exclusiv al legiuitorului.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor menţionate sunt valabile şi în prezenta cauză.
Prin prisma considerentelor anterior expuse, nu poate fi reţinută nici încălcarea prevederilor art. 15 din Constituţie.
Curtea observă în final că dispoziţiile art. 44 şi art. 46 din Legea fundamentală nu au incidenţă în speţă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 318 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Vica Rodica Covalciuc în Dosarul nr. 1.193/59/2010 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 mai 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
