Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 505 din 30 iunie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ştefania Sofronea.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, excepţie ridicată de Societatea "Victoria Casa" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 17.349/3/CA/2013 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 282D/2015. 2. La apelul nominal se prezintă, pentru Societatea "Victoria Casa" - S.R.L. din Bucureşti, doamna avocat Diana Jirloianu din Baroul Bucureşti, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, iar pentru partea Direcţia Generală Impozite şi taxe a Sectorului 3, domnul consilier juridic Avramică Sandu Manea, cu delegaţie depusă la dosar. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentanţilor părţilor prezente. Reprezentantul autoarei excepţiei de neconstituţionalitate arată că dispoziţiile legale criticate sunt discriminatorii, operând o distincţie nejustificată între proprietarii de imobile monumente istorice şi cei ce deţin ansambluri de monumente istorice. Reprezentantul Direcţiei Generale Impozite şi taxe a Sectorului 3 solicită respingerea ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că legea este foarte clară. 4. În continuare, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Acesta arată că enumerarea de către legiuitor a situaţiilor în care nu se datorează impozit nu este de natură să înfrângă dispoziţiile constituţionale invocate.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 16 ianuarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 17.349/3/CA/2013, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 41 din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, excepţie ridicată de Societatea "Victoria Casa" - S.R.L. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii formulate împotriva unui act administrativ fiscal. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat instituie o discriminare între proprietarii de clădiri calificate potrivit art. 3 lit. a) din Legea nr. 422/2001 ca fiind monumente istorice - categoria monumente, care sunt scutiţi în totalitate de plata impozitului pe clădiri, pe de o parte, şi proprietarii de clădiri calificate potrivit art. 3 lit. b) din Legea nr. 422/2001 ca fiind monumente istorice - categoria ansamblu arhitectural, care nu beneficiază de scutire de la plata impozitului pe clădiri, pe de altă parte. 7. Se mai arată că, exceptând textul de lege criticat, Legea nr. 422/2001 nu face nicio altă distincţie între proprietarii de clădiri - monumente istorice, şi proprietarii de ansambluri arhitecturale - monumente istorice, astfel cum sunt definite în art. 3 lit. a) şi b) din Legea nr. 422/2001, în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile cu privire la construcţiile deţinute în proprietate. Astfel, potrivit art. 4 alin. (4) şi (5) din acelaşi act normativ, ambele categorii de proprietari sunt obligate să acorde un drept de preempţiune statului, la vânzarea acestora. Se mai arată că textul de lege criticat a fost modificat în sensul criticat prin prezenta excepţie de neconstituţionalitate prin art. I pct. 43 din Legea nr. 259/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, iar, pe de altă parte, textul de lege criticat nu este corelat cu prevederile art. 250 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, care nu face nicio distincţie între clădirile care, potrivit legii, sunt clasate ca monumente istorice, şi pentru care nu se datorează impozit. 8. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate arătând că aceasta este neîntemeiată. În acest sens, se apreciază că enumerarea condiţiilor în care cetăţenii nu datorează impozit nu aduce atingere dispoziţiilor constituţionale invocate. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit încheierii de sesizare, îl reprezintă prevederile art. 41 din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 938 din 20 noiembrie 2006. Analizând motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, rezultă că, în realitate, obiectul acesteia îl reprezintă dispoziţiile art. 41 alin. (1) din Legea nr. 422/2001, astfel încât Curtea urmează să se pronunţe asupra acestor din urmă prevederi legale, potrivit cărora: "(1) Proprietarii imobilelor monumente istorice, definite potrivit art. 3 lit. a) din prezenta lege, sunt scutiţi în totalitate de plata impozitului pe clădiri, cu excepţia spaţiilor în care se desfăşoară activităţi economice sau comerciale." 13. Prevederile legale criticate au fost modificate în sensul criticat de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate prin art. I pct. 43 din Legea nr. 259/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 573 din 3 iulie 2006, iar în temeiul art. V din acest din urmă act normativ, Legea nr. 422/2001 a fost republicată, dându-se textelor o nouă numerotare, astfel încât art. 42 alin. (1) a devenit art. 41 alin. (1). Textul de lege criticat face referire la dispoziţiile art. 3 lit. a) din Legea nr. 422/2001. Potrivit art. 3 din lege: "Conform prezentei legi se stabilesc următoarele categorii de monumente istorice, bunuri imobile situate suprateran, subteran şi subacvatic: a) monument - construcţie sau parte de construcţie, împreună cu instalaţiile, componentele artistice, elementele de mobilare interioară sau exterioară care fac parte integrantă din acestea, precum şi lucrări artistice comemorative, funerare, de for public, împreună cu terenul aferent delimitat topografic, care constituie mărturii cultural-istorice semnificative din punct de vedere arhitectural, arheologic, istoric, artistic, etnografic, religios, social, ştiinţific sau tehnic; b) ansamblu - grup coerent din punct de vedere cultural, istoric, arhitectural, urbanistic ori muzeistic de construcţii urbane sau rurale care împreună cu terenul aferent formează o unitate delimitată topografic ce constituie o mărturie cultural-istorică semnificativă din punct de vedere arhitectural, urbanistic, arheologic, istoric, artistic, etnografic, religios, social, ştiinţific sau tehnic; c) sit - teren delimitat topografic cuprinzând acele creaţii umane în cadru natural care sunt mărturii cultural-istorice semnificative din punct de vedere arhitectural, urbanistic, arheologic, istoric, artistic, etnografic, religios, social, ştiinţific, tehnic sau al peisajului cultural." 14. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind principiul egalităţii în drepturi. Din examinarea susţinerilor autoarei excepţiei mai reiese faptul că aceasta se raportează şi la dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (5) în componenta referitoare la claritatea legii. De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 14 - Interzicerea discriminării cuprins în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 7 privind egalitatea în faţa legii din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine, în esenţă, că textul de lege criticat instituie o discriminare între proprietarii de clădiri calificate potrivit art. 3 lit. a) din Legea nr. 422/2001 ca fiind monumente istorice - categoria monumente, care sunt scutiţi în totalitate de plata impozitului pe clădiri, pe de o parte, şi proprietarii de clădiri incluse potrivit art. 3 lit. b) din Legea nr. 422/2001 în categoria ansamblu arhitectural, care nu beneficiază de scutire de la plata impozitului pe clădiri, pe de altă parte, ceea ce contravine dispoziţiilor constituţionale referitoare la principiul egalităţii în drepturi. 16. Curtea observă că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate deţine în proprietate, începând cu anul 2006, un imobil compus din construcţie şi teren, situat în Bucureşti, sectorul 3, Str. Halelor nr. 5 şi invocă faptul că, la data cumpărării, imobilul ar fi figurat pe Lista monumentelor istorice, întocmită, potrivit art. 22 alin. (1) din Legea nr. 422/2001, de către Institutul Naţional al Monumentelor Istorice. Aceasta a solicitat Direcţiei Impozite şi taxe Locale Sector 3 restituirea sumelor plătite cu titlu de impozit pe clădiri, în perioada 2006-2010, întrucât, în acord cu art. 250 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, potrivit căruia "(1) Impozitul pe clădiri nu se datorează pentru: (...) 2. clădirile care, potrivit legislaţiei în vigoare, sunt considerate monumente istorice, de arhitectură sau arheologice, muzee sau case memoriale, cu excepţia incintelor care sunt folosite pentru activităţi economice" [soluţia legislativă a fost menţinută prin modificările ulterioare], aceste sume nu erau datorate, însă această solicitare a fost respinsă, cu motivarea că imobilul în cauză se încadrează în categoria ansamblu arhitectural, astfel încât, potrivit dispoziţiilor art. 41 alin. (1) coroborat cu art. 3 lit. b) din Legea nr. 422/2001, proprietarul acestuia datorează impozit pe clădiri. 17. În acest context, Societatea "Victoria Casa" - S.R.L. din Bucureşti, care deţine în proprietate imobilul în cauză, a contestat în instanţă actul administrativ fiscal, iar pe parcursul soluţionării cauzei a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 41 alin. (1) din Legea nr. 422/2001. 18. Analizând susţinerile autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit art. 3 din Legea nr. 422/2001, monumentele istorice de tipul construcţiilor sunt clasificate în două categorii, şi anume monumente istorice - obiective singulare [construcţie sau parte dintr-o construcţie, potrivit art. 3 lit. a) din lege] şi monumente istorice constituite în ansambluri [grup coerent (...) de construcţii urbane sau rurale, potrivit art. 3 lit. b) din lege]. 19. Pentru ca un imobil să poată fi clasat ca monument istoric, trebuie să fie supus procedurii de evaluare conform legii, iar calitatea este atestată prin clasarea acestuia în Lista monumentelor istorice întocmită de Institutul Naţional al Monumentelor Istorice, care se aprobă prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi se actualizează la fiecare 5 ani (art. 22 din Legea nr. 422/2001). 20. Analizând prevederile legale incidente în dosar, respectiv art. 3 lit. a) şi b) din Legea nr. 422/2001, rezultă că diferenţa specifică între cele două categorii de monumente istorice - clădiri singulare şi ansambluri arhitecturale constă în faptul că ansamblul de arhitectură poate cuprinde şi clădiri care nu sunt clasate în mod individual ca monumente istorice, dar care formează împreună cu alte clădiri un ansamblu, în sensul art. 3 lit. b) din Legea nr. 422/2001. 21. Aşadar, potrivit dispoziţiilor legale criticate, scutirea de la plata impozitului pe clădiri priveşte imobilele de tipul obiectivelor singulare, iar nu ansamblurile de arhitectură, astfel încât este posibil ca un astfel de ansamblu să cuprindă şi imobile care nu sunt monumente istorice, dar care sunt situate în ansambluri, situri sau zone de protecţie a unor monumente istorice, definite potrivit art. 9 din Legea nr. 422/2001, republicată. În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 24 din acelaşi act normativ, care face o distincţie între clădirile-monumente istorice şi imobilele care nu sunt monumente istorice, dar care se află în zone de protecţie a monumentelor istorice sau în zone construite protejate, astfel încât şi în privinţa acestora din urmă este necesar un aviz al Ministerului Culturii şi Cultelor sau, după caz, al serviciilor publice deconcentrate ale acestuia, pentru orice intervenţie asupra imobilului, de tipul lucrărilor de reconstrucţie, consolidare ş.a. De asemenea, potrivit art. 10 lit. a) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, în zonele de protecţie a monumentelor istorice, definite potrivit legii, şi în ansamblurile de arhitectură şi siturile arheologice, solicitantul autorizaţiei privind executarea lucrărilor de construcţii va obţine avizul conform al Ministerului Culturii şi Cultelor. 22. Rezultă că situaţia în care se află proprietarii de clădiri clasificate potrivit art. 3 lit. a) din Legea nr. 422/2001 ca fiind monumente istorice - categoria monumente este diferită de cea a proprietarilor de clădiri care, deşi intră în alcătuirea unui ansamblu arhitectural - monument istoric, nu sunt clasificate în mod individual în categoria monumentelor istorice, astfel încât este justificată instituirea unui regim de impozitare diferit. În sensul jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, "Principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite" (a se vedea, cu titlu exemplificativ, Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Decizia nr. 48 din 16 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 1 iunie 2000, sau Decizia nr. 371 din 26 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 5 august 2014). 23. Curtea mai reţine faptul că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate invocă o presupusă necorelare a prevederilor legale criticate cu dispoziţiile art. 250 alin. (1) pct. 2 din Codul fiscal, care se referă, printre altele, la scutirea de la impozit pentru clădirile clasate ca monumente istorice, cu efecte negative în ceea ce priveşte claritatea legii. Deşi nu se indică în mod expres, Curtea observă că raportarea se face la art. 1 alin. (5) din Constituţie. În opinia autoarei excepţiei, dispoziţiile art. 250 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal nu fac nicio distincţie între clădirile care, potrivit legii, sunt clasate ca monumente istorice, şi pentru care nu se datorează impozit, în timp ce dispoziţiile art. 41 alin. (1) din Legea nr. 422/2001, prin trimiterea pe care o fac la art. 3 lit. a) din aceeaşi lege, operează o distincţie, prin excluderea clădirilor aflate într-un ansamblu. 24. Analizând aceste susţineri, Curtea constată că autoarea excepţiei porneşte de la o ipoteză eronată, neţinând cont de scopul Legii nr. 422/2001 care constă în identificarea şi prezervarea monumentelor istorice. Având în vedere acest scop al legii, în mod justificat, textul art. 3 din Legea nr. 422/2001 enunţă mai multe categorii de monumente istorice (monumentul, ansamblul şi situl). Această enumerare are drept scop, aşadar, stabilirea unor categorii de monumente istorice dintre care unele vor beneficia de protecţie, în condiţiile legii, adică în urma clasării lor în categoria monumentelor istorice protejate. În cadrul acestor categorii se regăseşte şi aceea a monumentului, înţeles ca o construcţie sau parte dintr-o construcţie, cu alte cuvinte, ca bun imobil individual. 25. Prevederile art. 41 alin. (1) din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice care trimit la definiţia monumentelor prevăzută de art. 3 lit. a) din lege reprezintă, în realitate, o aplicare a dispoziţiilor art. 250 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal în ceea ce priveşte scutirea de la plata impozitului pentru monumentele istorice. Aceste prevederi din codul fiscal se referă la monumentele istorice deja clasate ca atare, potrivit legii, vizând clădiri luate individual, singular, similar cu dispoziţia inserată în art. 41 alin. (1) din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice. Legiuitorul a scutit de la plata impozitului numai pe proprietarii construcţiilor care intră în această categorie, opţiune care nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate. 26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea "Victoria Casa" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 17.349/3/CA/2013 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 41 alin. (1) din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 30 iunie 2015.
