Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 505 din 15 iunie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215^1 si art. 290 din Codul penal, precum si a dispozitiilor art. I din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/2005 pentru modificarea Legii nr. 301/2004 - Codul penal si a Legii nr. 294/2004 privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 606 din 13 iulie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215^1 şi 290 din Codul penal, precum şi a dispoziţiilor <>art. I din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 58/2005 pentru modificarea <>Legii nr. 301/2004 - Codul penal şi a <>Legii nr. 294/2004 privind executarea pedepselor şi a mãsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicatã de Gheorghe Bîrsenescu în Dosarul nr. 402/2006 al Tribunalului Arad - Secţia penalã.
La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei personal. Lipsesc celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Având cuvântul, Gheorghe Bîrsenescu solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã. Dezvoltând argumentele expuse în faţa instanţei de judecatã cu privire la neconstituţionalitatea <>art. I din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 58/2005 , autorul excepţiei aratã cã acest text de lege încalcã prevederile constituţionale cuprinse în art. 115 (delegarea legislativã), în art. 11 (dreptul internaţional şi dreptul intern) şi în art. 20 (tratatele internaţionale privind drepturile omului) din Legea fundamentalã, cu referire la Tratatul privind aderarea României la Uniunea Europeanã, ratificat prin <>Legea nr. 157/2005 . Depune la dosarul cauzei concluzii scrise în sensul celor susţinute.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã textele de lege criticate nu încalcã prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 27 februarie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 402/2006, Tribunalul Arad - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1 pct. 93 din Legea nr. 140/1996 (art. 215^1 din Codul penal), ale art. 290 din Codul penal, precum şi a dispoziţiilor <>art. I din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 58/2005 pentru modificarea <>Legii nr. 301/2004 - Codul penal şi a <>Legii nr. 294/2004 privind executarea pedepselor şi a mãsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicatã de Gheorghe Bîrsenescu în dosarul menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã art. 215^1 din Codul penal încalcã dreptul la un proces echitabil, întrucât infracţiunea de delapidare privind proprietatea publicã este mai aspru pedepsitã decât infracţiunea de delapidare îndreptatã împotriva proprietãţii private, astfel încât pedepsele care se pot aplica, deşi legale, sunt inechitabile. Referitor la prevederile art. 290 din Codul penal, se apreciazã cã încalcã dispoziţiile art. 53 din Legea fundamentalã, deoarece "infracţiunea prevãzutã de art. 288 Cod penal este mai aspru pedepsitã decât infracţiunea prevãzutã de art. 290 Cod penal, întrucât prin art. 288 Cod penal se ocrotesc interesele generale ale societãţii, spre deosebire de art. 290 Cod penal prin care sunt ocrotite interesele private ale cetãţenilor, astfel încât infracţiunea prevãzutã de art. 290 Cod penal ar trebui sã fie cercetatã doar la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate şi nu din oficiu, deoarece se încalcã dreptul persoanei vãtãmate de a exercita, de a retrage plângerea sau de a se împãca cu fãptuitorul". În ceea ce priveşte <>art. I din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 58/2005 , se apreciazã cã acest act normativ este inexistent, întrucât, potrivit art. 115 din Constituţie, Guvernul poate adopta ordonanţe numai în baza unei legi de abilitare din partea Parlamentului şi numai în domenii care nu fac obiectul legilor organice. În concluziile orale formulate de autorul excepţiei în faţa Curţii, precum şi în concluziile scrise depuse la dosarul cauzei cu acest prilej, <>art. I din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 58/2005 este criticat şi în raport de art. 11 şi 20 din Legea fundamentalã, privind dreptul internaţional şi dreptul intern, respectiv tratatele internaţionale privind drepturile omului.
Tribunalul Arad - Secţia penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Se aratã cã art. 215^1 din Codul penal nu încalcã dreptul inculpatului la un proces echitabil, definirea şi sancţionarea infracţiunii prevãzute de acest text de lege fiind un drept exclusiv al statului. Dispoziţiile art. 290 din Codul penal nu contravin prevederilor art. 53 din Constituţie, legiuitorul fiind îndreptãţit sã decidã felul infracţiunii pentru care acţiunea penalã se pune în mişcare din oficiu sau pentru care este necesarã plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate. Referitor la <>art. I din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 58/2005 , se apreciazã cã nu încalcã nicio normã constituţionalã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul, referindu-se şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 215^1 şi 290 din Codul penal, precum şi dispoziţiile <>art. I din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 58/2005 pentru modificarea <>Legii nr. 301/2004 - Codul penal şi a <>Legii nr. 294/2004 privind executarea pedepselor şi a mãsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 552 din 28 iunie 2005.
Prevederile din Codul penal criticate au urmãtorul cuprins:
- Art. 215^1: "Însuşirea, folosirea sau traficarea, de cãtre un funcţionar, în interesul sãu ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestioneazã sau le administreazã, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 15 ani.
În cazul în care delapidarea a avut consecinţe deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi."
- Art. 290: "Falsificarea unui înscris sub semnãturã privatã prin vreunul din modurile arãtate în art. 288, dacã fãptuitorul foloseşte înscrisul falsificat ori îl încredinţeazã altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendã.
Tentativa se pedepseşte."
Dispoziţiile din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 58/2005 , criticate ca neconstituţionale, au urmãtorul cuprins:
- <>Art. I: «1. Articolul 512 din Legea nr. 301/2004 - Codul penal, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 29 iunie 2004, se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
"Art. 512 Prezentul cod intrã în vigoare la data de 1 septembrie 2006."»
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se invocã dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi ale art. 115 privind delegarea legislativã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate aşa cum a fost ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
I. În ceea ce priveşte art. 215^1 din Codul penal, care reglementeazã infracţiunea de delapidare, se susţine cã încalcã dreptul la un proces echitabil, întrucât infracţiunea de delapidare privind proprietatea publicã este mai aspru pedepsitã decât aceeaşi infracţiune îndreptatã împotriva proprietãţii private, astfel încât pedepsele care se pot aplica, deşi legale, sunt, în opinia autorului excepţiei, inechitabile. Curtea constatã cã aceste critici sunt neîntemeiate, reglementarea de cãtre legiuitor a infracţiunii de delapidare nefiind de naturã sã aducã nicio atingere dreptului pãrţilor interesate de a se apãra şi de a se prevala de toate garanţiile ce caracterizeazã un proces echitabil. De altfel, contrar susţinerilor autorului excepţiei, textul de lege criticat nu distinge, sub aspectul pedepsei aplicabile, între infracţiunea de delapidare îndreptatã împotriva proprietãţii publice şi cea îndreptatã împotriva proprietãţii private.
II. Referitor la prevederile art. 290 din Codul penal, se apreciazã cã încalcã dispoziţiile art. 53 din Legea fundamentalã, deoarece infracţiunea prevãzutã de art. 288 din Codul penal (falsul material în înscrisuri oficiale) este mai aspru pedepsitã decât infracţiunea prevãzutã de art. 290 din acelaşi cod, astfel încât, în opinia autorului excepţiei, infracţiunea prevãzutã de aceste din urmã prevederi legale ar trebui sã fie cercetatã doar la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate, şi nu din oficiu, pentru a nu se încãlca dreptul persoanei vãtãmate de a exercita, de a retrage plângerea sau de a se împãca cu fãptuitorul. Nici aceste critici nu pot fi reţinute. Potrivit art. 126 alin. (2) din Legea fundamentalã, "Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai de lege". În aplicarea acestor prevederi constituţionale, legiuitorul român a optat pentru regula generalã de urmãrire, judecare şi sancţionare din oficiu a infracţiunilor, ca fapte antisociale. Este dreptul constituţional al legiuitorului de a stabili şi anumite excepţii de la aceastã regulã generalã. Astfel, s-a prevãzut ca în anumite cazuri, datoritã caracterului şi conţinutului concret al faptelor, statutului special al autorului faptei ori al persoanei vãtãmate sau relaţiilor speciale dintre fãptuitor şi persoana lezatã, punerea în mişcare a acţiunii penale sã fie condiţionatã de existenţa plângerii prealabile a persoanei vãtãmate. Generalizarea acestei condiţionãri ar împiedica însã, în mod evident, protecţia eficientã a societãţii, a intereselor generale faţã de faptele care prezintã pericol social, prevãzute de legea penalã. În cazul infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnãturã privatã, legiuitorul are temeiuri serioase de politicã penalã sã pãstreze principiul oficialitãţii, având în vedere pericolul social al faptei incriminate, aceastã opţiune, în deplinã concordanţã cu prevederile constituţionale mai sus menţionate, neavând semnificaţia restrângerii exerciţiului unor drepturi sau libertãţi.
De altfel, neconstituţionalitatea art. 290 din Codul penal este dedusã prin compararea acestuia cu art. 288 din acelaşi act normativ, or, aşa cum a statuat Curtea Constituţionalã în jurisprudenţa sa, de exemplu în <>Decizia nr. 495 din 16 noiembrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 19 ianuarie 2005, examinarea constituţionalitãţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins încãlcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din aceastã comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Procedându-se altfel, s-ar ajunge inevitabil la concluzia cã, deşi fiecare dintre dispoziţiile legale este constituţionalã, numai coexistenţa lor ar pune în discuţie constituţionalitatea uneia dintre ele.
III. Referitor la <>art. I din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 58/2005 , Curtea constatã mai întâi cã, în ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate întemeiate pe dispoziţiile art. 11 şi 20 din Constituţie, acestea nu pot fi primite, întrucât au fost formulate ulterior sesizãrii instanţei de contencios constituţional, or, potrivit <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituţionalã este competentã sã se pronunţe numai în limitele sesizãrii. Curtea a statuat în acest sens în jurisprudenţa sa, de exemplu în Decizia nr. 281 din 29 iunie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 10 august 2004, cã extinderea temeiurilor constituţionale faţã de cele invocate în faţa instanţei de fond ar conduce la exercitarea din oficiu a controlului de constituţionalitate, ceea ce este contrar prevederilor <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , conform cãrora "Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecãtoreşti sau de arbitraj comercial [...]." Aşa fiind, Curtea urmeazã sã analizeze constituţionalitatea <>art. I din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 58/2005 doar în raport cu dispoziţiile art. 115 din Constituţie privind delegarea legislativã, invocat în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate formulatã în faţa instanţei de judecatã.
Astfel, Curtea constatã cã prin <>Decizia nr. 623 din 17 noiembrie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.114 din 9 decembrie 2005, rãspunzând la o criticã asemãnãtoare, a statuat cã aceste prevederi legale au fost adoptate de Guvern în exercitarea competenţei sale constituţionale şi cu respectarea dispoziţiilor cuprinse în art. 115 alin. (4) din Legea fundamentalã. În acest sens Curtea Constituţionalã a reţinut în mod constant în jurisprudenţa sa cã interdicţia reglementãrii în domenii ce fac obiectul legilor organice este prevãzutã de art. 115 alin. (1) din Legea fundamentalã pentru ordonanţele emise de Guvern în baza unei legi speciale de abilitare adoptate de Parlament. Aceastã interdicţie nu opereazã şi în cazul ordonanţelor de urgenţã care se adoptã de Guvern în temeiul prevederilor art. 115 alin. (4) din Constituţie. Emiterea unor asemenea ordonanţe este condiţionatã de existenţa unor "situaţii extraordinare a cãror reglementare nu poate fi amânatã", iar Guvernul este obligat sã motiveze urgenţa în cuprinsul ordonanţei, ceea ce s-a şi realizat. Prin urmare, urgenţa reglementãrilor justificã, în acest caz, existenţa situaţiei extraordinare şi, în consecinţã, dispoziţiile <>art. I din Ordonanţa de urgenţa a Guvernului nr. 58/2005 sunt în deplinã concordanţã cu prevederile constituţionale cuprinse în art. 115 alin. (4). De altfel, chiar Legea fundamentalã stabileşte în art. 115 alin. (5) posibilitatea Guvernului de a reglementa în domenii ce fac obiectul legilor organice, statuând în acest sens cã "Ordonanţa de urgenţã cuprinzând norme de natura legii organice se aprobã cu majoritatea prevãzutã la art. 76 alineatul (1)".
Întrucât nu au intervenit elemente noi, care sã justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele statuate prin deciziile menţionate îşi pãstreazã valabilitatea.
Pentru considerentele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215^1 şi art. 290 din Codul penal, precum şi a dispoziţiilor <>art. I din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 58/2005 pentru modificarea <>Legii nr. 301/2004 - Codul penal şi a <>Legii nr. 294/2004 privind executarea pedepselor şi a mãsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicatã de Gheorghe Bîrsenescu în Dosarul nr. 402/2006 al Tribunalului Arad - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 iunie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
