Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIE nr. 503 din 30 iunie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 258 alin. (5^1) şi (5^2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIE nr. 503 din 30 iunie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 258 alin. (5^1) şi (5^2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 632 din 19 august 2015

Comenteaza legea


    Augustin Zegrean       - preşedinte
    Valer Dorneanu         - judecător
    Mircea Ştefan Minea    - judecător
    Daniel Marius Morar    - judecător
    Mona-Maria Pivniceru   - judecător
    Puskas Valentin Zoltan - judecător
    Simona-Maya Teodoroiu  - judecător
    Tudorel Toader         - judecător
    Fabian Niculae         - magistrat-asistent

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ştefania Sofronea.

    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 258 alin. (5^1) şi (5^2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea "Panserv" - S.R.L. din Sfântu Gheorghe în Dosarul nr. 780/119/2014 al Tribunalului Covasna - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 149D/2015.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 150D/2015, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 258 alin. (5^1) şi (5^2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea "Comalimetex" - S.A. din Sfântu Gheorghe în Dosarul nr. 836/119/2014 al Tribunalului Covasna - Secţia civilă.
    4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    5. Având în vedere obiectul identic al excepţiei de neconstituţionalitate în dosarele mai sus menţionate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 150D/2015 la Dosarul nr. 149D/2015. Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 150D/2015 la Dosarul nr. 149D/2015, care este primul înregistrat.
    6. Magistratul-asistent mai referă asupra faptului că partea Direcţia Finanţelor Publice Municipale Sfântu Gheorghe a depus note de şedinţă în cele două dosare prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, în principal, ca inadmisibilă şi, în subsidiar, ca neîntemeiată.
    7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.

                                    CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
    8. Prin încheierile din 18 decembrie 2014, pronunţate în dosarele nr. 780/119/2014 şi nr. 836/119/2014, Tribunalul Covasna - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 258 alin. (5^1) şi (5^2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea "Panserv" - S.R.L. din Sfântu Gheorghe şi de Societatea "Comalimetex" - S.A. din Sfântu Gheorghe în cauze având ca obiect anularea unor decizii de impunere cu privire la stabilirea impozitului pe teren.
    9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarele acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate creează o discriminare pozitivă a persoanei juridice arendator, proprietar al terenului fiind unitatea administrativ-teritorială, faţă de o persoană juridică arendator proprietar privat al terenului, deoarece calcularea diferenţiată a impozitului pe teren în funcţie de condiţiile impuse de textul de lege criticat aduce atingere intereselor legitime ale proprietarilor privaţi de teren intravilan agricol. În acest sens se arată că legiuitorul nu a luat în considerare situaţia în care proprietarul privat al terenului intravilan agricol arendează un teren necultivat, înregistrând venituri din cedarea folosinţei bunurilor. În această situaţie, calitatea de contribuabil plătitor al impozitului pe teren o are arendatorul, dacă terenul agricol intravilan este proprietatea privată a persoanei juridice. În cazul în care proprietarul terenului intravilan agricol este unitatea administrativ-teritorială, calitatea de contribuabil o are arendaşul.
    10. Deşi în ambele cazuri arendaşul îndeplineşte condiţiile art. 258 alin. (5^1) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în primul caz arendatorul va plăti un impozit mult mai mare, calculat în condiţiile în care nu va beneficia de facilitatea fiscală, iar în al doilea caz, arendaşul va beneficia de facilitatea fiscală, plătind un impozit mult mai mic.
    11. Tribunalul Covasna - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Instanţa arată că prin aceste dispoziţii legiuitorul a prevăzut în mod diferit condiţiile de calculare a impozitului pe teren datorat de persoanele fizice faţă de cele juridice, ceea ce nu echivalează cu discriminarea în aplicarea respectivului impozit. În opinia instanţei, nu se poate reţine nici faptul că aceste texte legale ar aduce vreo restrângere contrară art. 44 sau art. 56 din Constituţie.
    12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

                                    CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele de şedinţă depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 258 alin. (5^1) şi (5^2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul conţinut:
    - Art. 258 alin. (5^1): "Ca excepţie de la prevederile alin. (2), în cazul contribuabililor persoane juridice, pentru terenul amplasat în intravilan, înregistrat în registrul agricol la altă categorie de folosinţă decât cea de terenuri cu construcţii, impozitul pe teren se calculează conform prevederilor alin. (3)-(5) numai dacă îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiţii:
    a) au prevăzut în statut, ca obiect de activitate, agricultură;
    b) au înregistrate în evidenţa contabilă venituri şi cheltuieli din desfăşurarea obiectului de activitate prevăzut la lit. a).";
    - Art. 258 alin. (5^2): "În caz contrar, impozitul pe terenul situat în intravilanul unităţii administrativ-teritoriale, datorat de contribuabilii persoane juridice, se calculează conform alin. (2)."
    16. În opinia autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (2) privind ocrotirea proprietăţii private indiferent de titular, art. 56 alin. (2) privind justa aşezare a sarcinilor fiscale şi în art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) privind economia şi libertatea comerţului.
    17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate stabilesc o diferenţiere în ceea priveşte modul în care persoanele juridice plătesc impozitul pe terenul agricol faţă de persoanele fizice. Cu toate acestea, critica autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate nu se raportează la această diferenţiere, ci la modul în care unităţile administrativ-teritoriale îşi îndeplinesc obligaţia de plată a taxei pe terenul agricol. Art. 256 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal prevăd că "Pentru terenurile proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosinţă, se stabileşte taxa pe teren care reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosinţă, după caz, în condiţii similare impozitului pe teren." În opinia autoarelor excepţiei, aceste prevederi conduc la o avantajare a unităţilor administrativ-teritoriale care concesionează, închiriază sau dau în administrare ori în folosinţă terenuri. Situaţia contestată apare atunci când o persoană juridică privată încheie un contract de arendă cu o altă persoană juridică privată. În acest caz, impozitul pe terenul agricol trebuie plătit de persoana juridică proprietară a terenului, în timp ce în cazul unităţii administrativ-teritoriale, taxa pe teren trebuie plătită de concesionarii, locatarii sau titularii dreptului de administrare ori de folosinţă. În primul caz, persoana juridică nu va putea plăti impozitul pe terenul agricol, care este într-un cuantum mai mic, ci va trebui să plătească un impozit aferent terenului din intravilanul localităţilor, întrucât, având în vedere că nu desfăşoară direct activităţi agricole şi nu poate demonstra înregistrarea unor venituri provenite din aceste activităţi, nu se încadrează în ipoteza normei legale care i-ar fi permis să beneficieze de facilitatea fiscală.
    18. Autoarele excepţiei de neconstituţionalitate pornesc de la o ipoteză eronată, considerând că unitatea administrativ-teritorială şi persoana juridică se află în aceeaşi situaţie juridică. Regimul juridic aplicabil celor două entităţi nu este similar, ci prezintă particularităţi date de natura juridică diferită a acestora în funcţie de care se poate aplica un tratament juridic diferenţiat. Astfel, pe de o parte, unităţile administrativ-teritoriale gestionează bugetul local, iar impozitul pe terenul acestor entităţi se face venit tot la bugetul local, astfel că ar fi absurd ca autorităţile în cauză să fie obligate (formal) să îşi plătească sieşi un impozit care revine aceluiaşi buget. Pe de altă parte, unităţile administrativ-teritoriale nu au ca obiect principal de activitate desfăşurarea de activităţi economice, ci gestionarea, în numele şi în interesul colectivităţilor locale pe care le reprezintă, a treburilor publice, în condiţiile legii. În aceste condiţii, soluţia legislativă are o justificare obiectivă şi raţională.
    19. Curtea reţine că dispoziţiile art. 258 alin. (5^1) reprezintă o facilitate acordată persoanelor juridice care au prevăzut în statut, ca obiect de activitate, agricultură şi au înregistrate în evidenţa contabilă venituri şi cheltuieli din desfăşurarea acestei activităţi. Scopul acestei reglementări este acela de a stimula menţinerea terenurilor din intravilan în circuitul agricol, precum şi exploatarea lor de către chiar societăţile care deţin în proprietate astfel de terenuri, aceasta fiind opţiunea legiuitorului ce are o justificare obiectivă şi rezonabilă pentru un tratament diferenţiat.
    20. Totodată, Curtea reţine că în jurisprudenţa sa constantă a statuat că stabilirea prin lege a obligaţiei de plată a anumitor impozite sau taxe, precum şi a eventualelor scutiri de la plata acestora ţine de opţiunea exclusivă a legiuitorului, cu condiţia ca aceste reglementări să se aplice în mod uniform pentru situaţii egale. Stabilirea obligaţiei de plată a impozitelor şi taxelor locale, precum şi scutirea de la plata unor impozite sau taxe pentru anumite bunuri ori venituri sau pentru anumite categorii de contribuabili se întemeiază pe principiul aşezării juste a sarcinilor fiscale, prevăzut de art. 56 alin. (2) din Constituţie. În situaţia de faţă însă regimurile juridice aplicabile sunt diferite. Acest lucru nu înseamnă o încălcare a art. 44 privind dreptul de proprietate privată sau a art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) privind economia şi libertatea comerţului din Constituţie.
    21. În final, Curtea mai observă că autoarele excepţiei sunt nemulţumite şi de modul în care autoritatea fiscală a interpretat şi a aplicat dispoziţiile de lege criticate cu privire la noţiunea de venituri provenite din activitatea de agricultură. Or, controlul unei eventuale aplicări greşite a legii de către organele fiscale, concretizată într-o decizie de impunere, nu ţine de resortul contenciosului constituţional, Curtea neputând analiza temeinicia acestui act. Partea care se consideră vătămată are, potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, posibilitatea contestării acestui act în faţa organului emitent, iar apoi în faţa instanţei de judecată (a se vedea şi considerentele Deciziei nr. 370 din 26 aprilie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 26 iunie 2012).
    22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

                             CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                                În numele legii
                                    DECIDE:

    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea "Panserv" - S.R.L. din Sfântu Gheorghe şi Societatea "Comalimetex" - S.A. din Sfântu Gheorghe în dosarele nr. 780/119/2014 şi nr. 836/119/2014 ale Tribunalului Covasna - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 258 alin. (5^1) şi (5^2) din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Covasna - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 30 iunie 2015.

                      PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                                AUGUSTIN ZEGREAN

                              Magistrat-asistent,
                                 Fabian Niculae

                                      -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIE nr. 503 din 30 iunie 2015

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"

﻿ DECIZIE nr. 503 din 30 iunie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 258 alin. (5^1) şi (5^2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

Comentarii

Atentie, Juristi!

DECIZIE nr. 503 din 30 iunie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 258 alin. (5^1) şi (5^2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal