Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 503 din 20 aprilie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 29 alin. (5), art. 30 si ale art. 48 alin. (17) din Legea nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului si pentru modificarea si completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autoritatilor administratiei publice locale, a Legii administratiei publice locale nr. 215/2001 si a Legii nr. 393/2004 privind Statutul alesilor locali
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 353 din 28 mai 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "art. 48 alin. (17), art. 29 alin. (5) independent şi în conexiune cu art. 48 şi art. 31 raportat la <>art. 30 din Legea nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autoritãţilor administraţiei publice locale, a <>Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a <>Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali", excepţie ridicatã de Remus Florinel Cernea în Dosarul nr. 1/APCD/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilã.
La apelul nominal rãspunde, personal, autorul excepţiei, domnul Remus Florinel Cernea. Procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul autorului excepţiei.
Acesta susţine, mai întâi, cã, spre deosebire de situaţia analizatã de Curtea Constituţionalã prin <>Decizia nr. 61/2010 , de aceastã datã dispoziţiile <>art. 48 alin. (17) din Legea nr. 35/2008 sunt criticate din perspectiva unei candidaturi independente la alegerile parlamentare parţiale. În esenţã, aratã cã textul legal menţionat anuleazã dreptul de a fi ales, reglementat de art. 37 din Constituţie, prin aceea cã eliminã candidaţii independenţi din cursa pentru alegerile parlamentare parţiale. Este firesc ca legislaţia sã prevadã anumite condiţii, cu caracter restrictiv, pentru exercitarea în concret a acestui drept, dar este contrar Legii fundamentale şi actelor juridice internaţionale în aceastã materie ca o anumitã categorie de candidaţi, acceptatã la alegerile generale, sã fie exclusã legal şi de la bun început din etapa alegerilor parţiale. În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 29 alin. (5) din Legea nr. 35/2008 , prin care se instituie obligaţia ca, la depunerea candidaturilor, fiecare candidat sã facã dovada constituirii unui depozit în valoare de 5 salarii minime brute pe ţarã, susţine cã acestea conţin o condiţie mult prea restrictivã, având în vedere cã nivelul acestui depozit este, pentru nivelul economic al ţãrii noastre, foarte ridicat, comparativ cu alte state europene. Mai mult, dat fiind modul de atribuire a mandatelor, reglementat de art. 48 din aceeaşi lege, aceastã cerinţã opereazã discriminãri pe criterii de avere, avantajând partidele politice în detrimentul candidaţilor independenţi. Restricţia legalã nu este rezonabilã şi nici proporţionalã şi nu urmãreşte un scop legitim, astfel încât sã fie justificatã în lumina cerinţelor impuse de jurisprudenţa în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului. Prevederile <>art. 30 din Legea nr. 35/2008 conţin, de asemenea, o condiţie deosebit de excesivã pentru candidaţii independenţi, şi anume aceea a depunerii unor liste de semnãturi ale susţinãtorilor provenind de la minimum 4% din numãrul total al alegãtorilor înscrişi în listele electorale permanente din colegiul uninominal în care candideazã. Or, Codul bunelor practici electorale, elaborat de Comisia pentru Democraţie prin Drept - Comisia de la Veneţia -, prevede un numãr necesar de semnãturi cel mult egal cu 1% din totalul alegãtorilor. În sfârşit, se mai susţine cã atât opinia instanţei de judecatã care a sesizat Curtea Constituţionalã, cât şi a Avocatului Poporului nu conţin argumente solide în sensul respingerii excepţiei. Prin urmare, solicitã admiterea acesteia şi depune concluzii scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilã a excepţiei, deoarece, în realitate, autorul acesteia urmãreşte modificarea dispoziţiilor legale criticate în sensul introducerii candidaţilor independenţi în cursa pentru alegerile parlamentare parţiale şi diminuarea atât a valorii depozitului necesar a fi constituit de fiecare candidat, cât şi a numãrului de semnãturi necesare unui candidat independent la depunerea candidaturii sale. Textele de lege criticate exprimã opţiunea legiuitorului în ceea ce priveşte stabilirea condiţiilor de exercitare a dreptului de a fi ales şi de organizare a alegerilor parlamentare, în acord cu prevederile internaţionale în materie, inclusiv cu recomandãrile din Codul bunelor practici în materie electoralã, invocat. Apreciazã cã sunt respectate drepturile constituţionale pretins încãlcate, cum ar fi dreptul de a fi ales şi principiul suveranitãţii, astfel cum a arãtat Curtea Constituţionalã prin <>Decizia nr. 61/2010 .
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 7 aprilie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 1/APCD/2010, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "art. 48 alin. (17), art. 29 alin. (5) independent şi în conexiune cu art. 48 şi art. 31 raportat la <>art. 30 din Legea nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autoritãţilor administraţiei publice locale, a <>Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a <>Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali".
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Remus Florinel Cernea într-o cauzã având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate de acesta împotriva Deciziei nr. 4 din 6 aprilie 2010 a Biroului Electoral de Circumscripţie al Municipiului Bucureşti - Circumscripţia Electoralã nr. 42 privind respingerea candidaturii domnului Cernea Remus Florinel, candidat independent pentru funcţia de deputat în Colegiul uninominal nr. 19 al Circumscripţiei electorale nr. 42 la alegerile parţiale pentru Camera Deputaţilor din 25 aprilie 2010.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine urmãtoarele:
Potrivit dispoziţiilor <>art. 48 alin. (17) din Legea nr. 35/2008 , candidaţii independenţi nu pot participa la alegerile parţiale pentru Camera Deputaţilor sau Senat, situaţie care prejudiciazã grav drepturile electorale ale cetãţenilor români şi loveşte principiul organizãrii unor alegeri libere şi corecte. Nu existã un interes public pentru a limita accesul candidaţilor independenţi în Parlament, singurul scop al acestei reglementãri constând în menţinerea monopolului partidelor parlamentare, cu consecinţa vicierii procesului electoral şi a discriminãrii celorlalţi competitori electorali, cu diverse oferte şi opinii politice. Condiţiile restrictive de înregistrare a unei candidaturi pentru alegerile parlamentare parţiale sunt de naturã sã excludã competiţia electoralã, afecteazã caracterul liber şi corect al alegerilor şi, astfel, golesc de conţinut dreptul de a fi ales prevãzut de Constituţie. O astfel de condiţie, care impune un prag electoral ce nu poate intra în discuţie în cazul independenţilor, nu mai este întâlnitã în niciun sistem electoral dintr-un stat democratic, membru al Uniunii Europene.
Dispoziţiile <>art. 29 alin. (5) din Legea nr. 35/2008 , "atât ca articol independent, cât şi în conexiune cu art. 48 din lege, care stabileşte modalitatea de atribuire a mandatelor de parlamentar", contravin prevederilor art. 4 alin. (2) din Constituţie, deoarece condiţioneazã exercitarea dreptului de a fi ales pe criterii de avere. Astfel, la depunerea candidaturilor, fiecare candidat (partid politic, alianţã electoralã, organizaţie a cetãţenilor aparţinând minoritãţilor naţionale sau candidat independent) trebuie sã facã dovada constituirii unui depozit cu valoare de 5 salarii minime brute pe ţarã, echivalentul a 3.000 RON. Aceastã sumã este cea mai mare cerutã în vreun stat membru al Uniunii Europene şi este deosebit de mare, având în vedere nivelul scãzut de venit al cetãţenilor români faţã de alte state ale Uniunii. Curtea Constituţionalã a statuat, prin <>Decizia nr. 226 din 3 iulie 2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 605 din 26 septembrie 2001, cã, în virtutea prevederilor art. 19 pct. 3 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, "exercitarea libertãţilor poate fi supusã anumitor limitãri ce trebuie însã stabilite în mod expres prin lege şi care sunt necesare, printre altele, apãrãrii securitãţii naţionale sau ordinii publice". Or, condiţia impusã de <>art. 29 alin. (5) din Legea nr. 35/2008 , de naturã restrictivã, nu rãspunde vreunei necesitãţi de acest fel şi nici nu este rezonabilã. Mai mult, art. 29 alin. (7) prevede cã depozitul se returneazã candidaţilor independenţi doar dacã aceştia obţin minimum 20% din voturile exprimate în colegiu, ceea ce constituie încã o cerinţã deosebit de excesivã, de vreme ce în Uniunea Europeanã limita maximã în astfel de cazuri nu depãşeşte 5% din voturi. Potrivit art. 48, mandatele de parlamentar nu sunt atribuite în funcţie de rezultatele obţinute, ci, proporţional, în funcţie de procentele de voturi obţinute de partid la nivelul circumscripţiilor judeţene într-o primã etapã, şi la nivel naţional în cea de a doua etapã. Astfel se creeazã o altã inegalitate între candidaţii la alegerile parlamentare, fiind avantajate partidele politice care au înscrişi cât mai mulţi membri pe liste.
Dispoziţiile art. 31, raportat la <>art. 30 din Legea nr. 35/2008 , sunt neconstituţionale prin aceea cã impun candidaţilor independenţi strângerea unui numãr de semnãturi echivalent cu minimum 4% dintre cetãţenii cu drept de vot din colegiul respectiv. Acest numãr depãşeşte de 4 ori limita maximã admisã de Consiliul Europei, astfel cum rezultã din art. 1.3 pct. ii) din Codul bunelor practici în materie electoralã şi încalcã în mod evident dreptul de a fi ales, prevãzut de art. 37 din Constituţie.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilã, exprimându-şi opinia, apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Textele de lege criticate nu afecteazã principiul suveranitãţii poporului român şi nici dreptul de a fi ales. Este atributul legiuitorului sã stabileascã în concret condiţiile în care candidaţii, inclusiv cei independenţi, pot participa la alegerile parlamentare parţiale.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Avocatul Poporului, în punctul sãu de vedere, considerã cã dispoziţiile "art. 48 alin. (17), art. 29 alin. (5) independent şi în conexiune cu art. 48 şi art. 31 raportat la <>art. 30 din Legea nr. 35/2008 ", modificatã şi completatã, sunt constituţionale.
În argumentarea punctului de vedere se aratã cã "dispoziţiile <>art. 48 alin. (17) din Legea nr. 35/2008 , modificatã şi completatã, nu aduc atingere dreptului de a fi ales în substanţa sa, ci condiţioneazã exerciţiul sãu de îndeplinirea unei alte cerinţe, aplicabile în egalã mãsurã tuturor candidaţilor la alegerile parlamentare parţiale, condiţie necesar a fi îndeplinitã, de altfel, şi de candidaţii membri ai unor formaţiuni politice pentru a dobândi mandatul de parlamentar în cadrul alegerilor generale". Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a <>art. 29 alin. (5) din Legea nr. 35/2008 , faţã de art. 4 alin. (2) din Constituţie, se apreciazã cã "prevederile legale criticate nu aduc atingere principiului constituţional care stabileşte cã România este patria comunã şi indivizibilã a tuturor cetãţenilor sãi, fãrã deosebire de rasã, de naţionalitate, de origine etnicã, de limbã, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţã politicã, de avere sau de origine socialã".
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile "art. 48 alin. (17), art. 29 alin. (5) independent şi în conexiune cu art. 48 şi art. 31 raportat la <>art. 30 din Legea nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autoritãţilor administraţiei publice locale, a <>Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a <>Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali", lege publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 13 martie 2008. Dispoziţiile art. 30 au fost completate, respectiv modificate prin art. I pct. 39, respectiv pct. 40 din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 97/2008 privind modificarea şi completarea titlului I al <>Legii nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autoritãţilor administraţiei publice locale, a <>Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a <>Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 630 din 29 august 2008, iar prevederile art. 48 alin. (17) au fost modificate prin pct. 3 al articolului unic din <>Legea nr. 323/2009 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 97/2008 privind modificarea şi completarea titlului I al <>Legii nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autoritãţilor administraţiei publice locale, a <>legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a <>Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 708 din 21 octombrie 2009. În ceea ce priveşte dispoziţiile "art. 31 raportat la <>art. 30 din Legea nr. 35/2008 ", criticate, Curtea constatã, din analiza motivãrii excepţiei de neconstituţionalitate şi a conţinutului acestor texte de lege, cã, în realitate, autorul acesteia vizeazã doar prevederile art. 30 din lege. Ca atare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 29 alin. (5), art. 30 şi ale <>art. 48 alin. (17) din Legea nr. 35/2008 , al cãror conţinut este urmãtorul:
- Art. 29 alin. (5): "La depunerea candidaturilor, fiecare partid politic, alianţã politicã, alianţã electoralã, organizaţie a cetãţenilor aparţinând minoritãţilor naţionale, candidat independent trebuie sã facã dovada constituirii unui depozit, în contul Autoritãţii Electorale Permanente, cu valoare de 5 salarii minime brute pe ţarã pentru fiecare candidat.";
- Art. 30: "(1) Candidaţii independenţi trebuie sã fie susţinuţi de minimum 4% din numãrul total al alegãtorilor înscrişi în listele electorale permanente din colegiul uninominal în care candideazã, dar nu mai puţin de 2.000 de alegãtori pentru Camera Deputaţilor şi 4.000 de alegãtori pentru Senat.
(1^1) Candidaţii independenţi pentru circumscripţia electoralã a cetãţenilor români cu domiciliul sau reşedinţa în afara ţãrii trebuie sã fie susţinuţi de minimum 4% din alegãtorii cu domiciliul stabilit în unul dintre statele ce fac parte din colegiul uninominal pentru care candideazã, dar nu mai puţin de 2.000 de alegãtori pentru Camera Deputaţilor şi 4.000 de alegãtori pentru Senat.
(2) Lista susţinãtorilor trebuie sã cuprindã data alegerilor, numele şi prenumele candidatului, colegiul uninominal în care candideazã, numele şi prenumele susţinãtorului, codul numeric personal, data naşterii susţinãtorului, adresa susţinãtorului, denumirea, seria şi numãrul actului de identitate al susţinãtorului, precum şi semnãtura acestuia. În listã se vor menţiona, de asemenea, numele, prenumele şi codul numeric personal al persoanei care a întocmit-o. Persoana care a întocmit lista este obligatã sã depunã o declaraţie pe propria rãspundere prin care sã ateste veridicitatea semnãturilor susţinãtorilor.
(3) Lista susţinãtorilor constituie un act public, cu toate consecinţele prevãzute de lege.
(4) Susţinãtorii pot fi numai cetãţeni cu drept de vot şi domiciliul în colegiul uninominal unde candidatul independent doreşte sã candideze. Un susţinãtor poate sprijini câte un singur candidat pentru fiecare dintre funcţiile pentru care se organizeazã alegeri.
(5) Adeziunile susţinãtorilor se dau pe propria rãspundere a acestora.";
- Art. 48 alin. (17): "La alegerile parţiale pot participa numai partidele politice şi organizaţiile cetãţenilor aparţinând minoritãţilor naţionale care la alegerile generale au îndeplinit pragul electoral prevãzut de prezentul titlu, individual sau într-o alianţã politicã ori electoralã. Alegerile parţiale se desfãşoarã într-un singur tur, cel mai bine clasat candidat urmând a fi declarat câştigãtor."
Dispoziţiile din Constituţie pretins încãlcate sunt, în ordinea invocãrii lor, cele ale art. 37 - Dreptul de a fi ales, art. 16 alin. (3) care garanteazã egalitatea în drepturi sub aspectul ocupãrii funcţiilor şi demnitãţilor publice, civile sau militare, în condiţiile legii, de cãtre persoanele care au cetãţenia românã şi domiciliul în ţarã, art. 2 alin. (1) privind suveranitatea naţionalã, art. 4 alin. (2) sub aspectul criteriilor de discriminare, în speţã discriminarea pe criteriul averii, şi ale art. 20 alin. (1) referitoare la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor în concordanţã cu Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte. De asemenea, mai sunt invocate prevederile art. 14 - Interzicerea discriminãrii din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, ale art. 3 - Dreptul la alegeri libere din Primul Protocol la Convenţie, ale art. 21 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, ale art. 25 şi ale art. 26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, ale art. 17 pct. 2 lit. b) din Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeanã şi a Tratatului de instituire a Comunitãţii Europene, semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007, ratificat de România prin <>Legea nr. 13/2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 107 din 12 februarie 2008, intrat în vigoare la 1 decembrie 2009, şi art. 1.3 pct. ii) şi vi) din Codul bunelor practici în materie electoralã, adoptat de Comisia Europeanã pentru Democraţie prin Drept - Comisia de la Veneţia.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constatã urmãtoarele:
I. Asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor <>art. 48 alin. (17) din Legea nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autoritãţilor administraţiei publice locale, a <>Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a <>Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin <>Decizia nr. 61 din 14 ianuarie 2010 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 76 din 3 februarie 2010. Excepţia de neconstituţionalitate soluţionatã cu acel prilej a fost ridicatã de Partidul Verde într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei contestaţii formulate împotriva unei decizii a Biroului Electoral de Circumscripţie al Municipiului Bucureşti, Circumscripţia Electoralã nr. 42, de respingere a candidaturii domnului Cernea Remus Florinel, propus de Partidul Verde pentru funcţia de deputat în Colegiul uninominal nr. 1 al Circumscripţiei electorale nr. 42 la alegerile parţiale pentru Camera Deputaţilor din 17 ianuarie 2010. Criticile de neconstituţionalitate atunci formulate au vizat exclusiv situaţia unui partid neparlamentar - ca cea a partidului ce a invocat excepţia - cãruia, în temeiul dispoziţiilor <>art. 48 alin. (17) din Legea nr. 35/2008 , i-a fost respinsã candidatura la alegerile parlamentare parţiale. Respingând excepţia cu acel prilej, Curtea a reţinut, în esenţã, cã sensul normei juridice atacate rezidã în necesitatea întrunirii pragului electoral pentru partidele sau alianţele electorale participante la alegerile parlamentare parţiale, astfel cã doar partidele care, în urma alegerilor generale, au întrunit acest prag şi au devenit partide parlamentare pot depune candidaturi. Totodatã, "Admiterea unor candidaturi la alegerile parţiale din partea unor partide nereprezentate în Parlament ar conduce la modificarea configuraţiei politice a acestuia, în dezacord cu votul exprimat de corpul electoral la alegerile generale, în urma cãrora s-a constituit organul reprezentativ suprem al poporului român, într-o anumitã componenţã politicã, a cãrei modificare nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege". În plus, "a admite posibilitatea ca în urma alegerilor parţiale sã obţinã mandat de parlamentar o persoanã care nu aparţine unui partid reprezentat în Parlament înseamnã a consacra cã ceea ce nu s-a obţinut prin alegerile generale sã se poatã obţine pe calea ocolitã a alegerilor parţiale".
Curtea constatã cã, prin raportare la cele reţinute prin <>Decizia nr. 61 din 14 ianuarie 2010 , criticile de neconstituţionalitate ale autorului excepţiei de faţã sunt formulate dintr-o perspectivã cu totul diferitã decât cea anterior examinatã, şi anume cea a candidaţilor independenţi la alegerile parlamentare parţiale. O asemenea abordare a dispoziţiilor <>art. 48 alin. (17) din Legea nr. 35/2008 este justificatã de noua calitate de candidat independent, şi nu din partea unui partid, în care domnul Remus Florinel Cernea - autorul excepţiei - şi-a depus candidatura pentru funcţia de deputat în Colegiul uninominal nr. 19 al Circumscripţiei electorale nr. 42 la alegerile parţiale pentru Camera Deputaţilor din 25 aprilie 2010. De altfel, chiar autorul excepţiei face explicit precizãri de aceeaşi naturã în cuprinsul motivãrii scrise a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã, faţã de situaţia examinatã de Curtea Constituţionalã prin <>Decizia nr. 61 din 14 ianuarie 2010 , care viza strict postura de candidat al unei formaţiuni politice, prin excepţia de faţã este adusã spre analizã situaţia candidaţilor independenţi.
Aceastã situaţie rezultã şi din Decizia nr. 4/2010 a Biroului Electoral de Circumscripţie al Municipiului Bucureşti - Circumscripţia electoralã nr. 42, care a reţinut cã "dl. Cernea Remus Florinel a înregistrat propunerea de candidaturã ca independent, ceea ce contravine dispoziţiilor <>art. 48 pct. 17 din Legea nr. 35/2008 . Chiar dacã participarea ca independent ar fi fost posibilã, Biroul Electoral de Circumscripţie al Municipiului Bucureşti reţine cã la dosarul de candidaturã nu au fost ataşate dovada constituirii depozitului prevãzut la <>art. 29 alin. (5) din Legea nr. 35/2008 şi nici lista susţinãtorilor, conform art. 31 raportat la art. 30 din acelaşi act normativ".
Aşadar, potrivit susţinerilor de neconstituţionalitate formulate, dispoziţiile <>art. 48 alin. (17) din Legea nr. 35/2008 contravin, în ordinea invocãrii lor, prevederilor art. 37, art. 16 şi ale art. 2 alin. (1) din Constituţie, precum şi art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, art. 3 din Primul Protocol la Convenţie, art. 25 şi 26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice şi ale art. 17 pct. 2 lit. b) din Tratatul de la Lisabona. În esenţã, se susţine cã textul legal indicat, prin sintagma "La alegerile parţiale pot participa numai partidele politice şi organizaţiile cetãţenilor (...)", eliminã din competiţia electoralã a alegerilor parlamentare parţiale categoria candidaţilor independenţi, ceea ce echivaleazã cu anularea dreptului de a fi ales al acestora, cu instituirea unei grave discriminãri în cadrul competitorilor electorali, şi afecteazã totodatã principiul suveranitãţii prin vicierea caracterului liber şi corect al alegerilor.
Examinând aceste critici, Curtea constatã cã sunt întemeiate, urmând ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 48 alin. (17) din Legea nr. 35/2008 sã fie admisã.
Potrivit dispoziţiilor art. 48 alin. (17) din legea atacatã, "La alegerile parţiale pot participa numai partidele politice şi organizaţiile cetãţenilor aparţinând minoritãţilor naţionale care la alegerile generale au îndeplinit pragul electoral prevãzut de prezentul titlu, individual sau într-o alianţã politicã ori electoralã. Alegerile parţiale se desfãşoarã într-un singur tur, cel mai bine clasat candidat urmând a fi declarat câştigãtor". Curtea constatã cã, astfel formulat, textul de lege criticat are ca efect eliminarea din cursa alegerilor parlamentare parţiale a candidaţilor independenţi, ceea ce încalcã dreptul de a fi ales, astfel cum este reglementat de art. 37 din Constituţie. Aceste norme fundamentale, precum şi cele ale art. 16 alin. (3) şi art. 40 din Constituţie reglementeazã condiţiile de fond şi de formã pe care o persoanã trebuie sã le îndeplineascã pentru exercitarea dreptului de a fi ales, şi anume: persoanele sã aibã cetãţenia românã şi domiciliul în ţarã, sã fi împlinit, pânã la ziua alegerilor inclusiv, vârsta de cel puţin 23 de ani pentru a fi aleşi în Camera Deputaţilor şi cel puţin 33 de ani pentru a fi aleşi în Senat şi sã nu le fie interzisã asocierea în partide politice.
Legiuitorul ordinar are competenţa exclusivã ca, subordonându-se acestor norme cu caracter imperativ şi general, sã dezvolte, la nivelul legislaţiei infraconstituţionale, condiţiile concrete pentru exercitarea dreptului de a fi ales la nivelul fiecãrei funcţii publice elective. Dispoziţiile legale astfel reglementate trebuie însã sã fie în concordanţã cu principiile statuate în art. 16 alin. (3), art. 37 şi 40 din Legea fundamentalã.
Curtea constatã cã soluţia legislativã cuprinsã în <>art. 48 alin. (17) din Legea nr. 35/2008 nu se subordoneazã normelor constituţionale invocate. Chiar dacã aceste dispoziţii legale reglementeazã condiţii concrete de participare şi depunere a candidaturilor la alegerile parlamentare parţiale, deci exprimã voinţa legiuitorului în materie electoralã, nu respectã voinţa constituantului transpusã în normele constituţionale indicate, deoarece anuleazã ab initio dreptul de a fi ales al oricãrui cetãţean român care, îndeplinind cerinţele constituţionale şi legale în materie, ar dori sã participe la alegerile parlamentare parţiale în calitate de candidat independent.
Dacã, în cazul partidelor politice ce nu sunt reprezentate în Parlament, Curtea Constituţionalã a arãtat, în <>Decizia nr. 61 din 14 ianuarie 2010 , raţiunile ce justificã, prin prisma normelor constituţionale, eliminarea acestor formaţiuni politice din cursa pentru alegerile parţiale, pentru cazul candidaţilor independenţi nu se relevã nicio raţiune pentru care sã fie aplicat acelaşi tratament juridic. Astfel, condiţia îndeplinirii pragului electoral indicã pentru partidele politice un anumit nivel de reprezentativitate în rândul corpului electoral, reprezentativitate impusã de însuşi principiul suveranitãţii. Pentru candidaţii independenţi însã o astfel de condiţie ar fi absurdã, aceasta fiind înlocuitã cu cerinţa depunerii listelor de susţinãtori cuprinzând semnãturile a minimum 4% din numãrul total al alegãtorilor înscrişi în listele electorale permanente din colegiul uninominal în care candideazã, dar nu mai puţin de 2.000 de alegãtori pentru Camera Deputaţilor şi 4.000 de alegãtori pentru Senat. Aşadar, pentru alegerile parlamentare generale, legiuitorul a prevãzut o asemenea cerinţã preliminarã, necesarã la depunerea candidaturii independentului, deci odatã cu exercitarea dreptului sãu de a fi ales. La alegerile parlamentare parţiale însã legiuitorul omite a reglementa orice condiţie pentru aceastã categorie de candidaţi electorali, dispunând în sensul cã în categoria competitorilor în aceastã etapã electoralã se înscriu numai partidele politice şi organizaţiile cetãţenilor aparţinând minoritãţilor naţionale care la alegerile generale au îndeplinit pragul electoral legal, individual sau într-o alianţã politicã ori electoralã. Nu este vorba, aşadar, de impunerea unor limite sau de circumstanţierea modalitãţii de exercitare a dreptului de a fi ales, ci chiar de anularea sa prin nerecunoaştere, nereglementare legalã.
Este adevãrat, textul legal criticat nu prevede în mod expres, direct, eliminarea candidaţilor independenţi de la alegerile parlamentare parţiale, însã aceasta rezultã tocmai din formula "numai partidele.. şi organizaţiile...", redactare restrictivã şi imperativã, ce exclude în mod logic orice altã interpretare. Chiar dacã îmbracã forma unei omisiuni legislative, viciul de neconstituţionalitate sesizat nu poate fi ignorat, deoarece o atare omisiune este cea care genereazã, eo ipso, încãlcarea dreptului constituţional de a fi ales. Or, Curtea Constituţionalã, potrivit art. 142 din Legea fundamentalã, este garantul supremaţiei Constituţiei, ceea ce presupune, printre altele, conformitatea întregului drept cu Constituţia, controlul constituţionalitãţii legilor. În concluzie, legea electoralã poate preciza condiţiile în care o persoanã poate candida în calitate de independent (constituirea unui depozit financiar, un anumit numãr de susţinãtori), dar nu poate, sub nicio formã, sã îndepãrteze de la procesul electoral, în cazul alegerilor parţiale, candidatura ca independent a unei persoane, fãrã ca prin aceasta sã nu încalce dreptul fundamental constituţional consacrat de art. 37 - "Dreptul de a fi ales".
II. În ceea ce priveşte susţinerile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (5) şi ale <>art. 30 din Legea nr. 35/2008 , criticate sub aspectul cerinţelor mult prea restrictive pe care le impun candidaţilor independenţi pentru depunerea candidaturilor la alegerile parlamentare, Curtea Constituţionalã constatã cã sunt neîntemeiate.
Dispoziţiile art. 29 alin. (5) stabilesc regula potrivit cãreia, la depunerea candidaturii, fiecare partid politic, alianţã politicã, alianţã electoralã, organizaţie a cetãţenilor aparţinând minoritãţilor naţionale, candidat independent trebuie sã facã dovada constituirii unui depozit, în contul Autoritãţii Electorale Permanente, cu valoare de 5 salarii minime brute pe ţarã pentru fiecare candidat. Autorul excepţiei apreciazã cã aceastã condiţie este excesivã şi opereazã discriminatoriu, pe criterii de avere, avantajând partidele politice în detrimentul candidaţilor independenţi.
Dupã cum s-a arãtat deja, cadrul constituţional al dreptului de a fi ales îl constituie prevederile art. 37 din Constituţie, iar prin acte normative infraconstituţionale, legiuitorul ordinar, în temeiul art. 73 alin. (3) lit. a) din Constituţie, potrivit cãruia sistemul electoral se reglementeazã prin lege organicã, detaliazã condiţiile necesare exercitãrii în concret a acestui drept. Curtea constatã cã dispoziţiile <>art. 29 alin. (5) din Legea nr. 35/2008 conţin o astfel de reglementare, aceasta fiind aplicabilã în egalã mãsurã tuturor candidaţilor, fie cã aparţin unei formaţiuni politice, fie cã participã la alegeri în nume propriu. Depozitul prevãzut de legea electoralã reprezintã, alãturi de alte condiţii reglementate de lege, o condiţie pentru depunerea candidaturii şi nu un cens de avere, având în vedere, pe de o parte, nivelul economic şi social la care se gãseşte România în prezent, iar, pe de altã parte, cuantumul accesibil al acestuia pe care legea îl stabileşte. Condiţia constituirii unui depozit de o anumitã valoare reprezintã una dintre modalitãţile prin care se urmãreşte descurajarea candidaturilor lipsite de seriozitate şi responsabilitate, astfel încât în faţa electoratului sã se prezinte candidaţi cu adevãrat determinaţi, capabili sã reprezinte şi sã îndeplineascã interesele alegãtorilor. Totodatã, candidaţilor independenţi depozitul li se restituie dacã aceştia au obţinut cel puţin 20% din voturile valabil exprimate în colegiul uninominal în care au candidat.
În legãturã cu constituţionalitatea prevederilor legale care instituie constituirea unui depozit pentru fiecare candidat, Curtea Constituţionalã a statuat, prin <>Decizia nr. 305 din 12 martie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 20 martie 2008, cã "dispoziţii din reglementãri internaţionale nu se opun unor circumstanţieri şi chiar unor restricţii în exercitarea libertãţilor". Totodatã, prin <>Decizia nr. 226 din 3 iulie 2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 605 din 26 septembrie 2001, Curtea a reţinut cã, în virtutea prevederilor art. 19 pct. 3 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, "exercitarea libertãţilor poate fi supusã anumitor limitãri, ce trebuie însã sã fie stabilite în mod expres prin lege şi care sunt necesare, printre altele, apãrãrii securitãţii naţionale sau ordinii publice". Prin aceeaşi decizie, Curtea, referindu-se la prevederile art. 25 din acelaşi act juridic internaţional, a statuat cã "dreptul de a fi ales trebuie exercitat fãrã restricţii nerezonabile, ceea ce implicã posibilitatea existenţei unor condiţionãri în exerciţiul acestor drepturi". Or, condiţia impusã de art. 29 alin. (5) din legea criticatã este necesarã pentru a asigura un grad sporit de responsabilitate din partea tuturor competitorilor electorali în participarea lor la procesul electoral şi pentru exercitarea cu bunã-credinţã a dreptului de a fi ales.
De altfel, dispoziţii de lege care instituie necesitatea constituirii unui depozit sau cauţiuni se regãsesc şi în legislaţia altor state membre ale Uniunii Europene. Art. 1.3 pct. vi din Codul bunelor practici în materie electoralã, invocat de autorul excepţiei, recomandã ca, "în cazul în care este solicitatã depunerea unei cauţiuni, aceasta este rambursatã dacã respectivul candidat sau partidul depãşeşte un anumit numãr de voturi; suma şi numãrul de voturi cerut nu trebuie sã fie excesive". Stabilirea în concret a nivelului acestui depozit reprezintã opţiunea legiuitorului în materie, şi atât timp cât nu este excesiv, în sensul cã nu împiedicã în mod absolut exercitarea dreptului de a fi ales, nu poate fi apreciat ca fiind neconstituţional.
Curtea constatã cã dispoziţiile <>art. 30 din Legea nr. 35/2008 , de asemenea criticate, reglementeazã posibilitatea unor persoane de a se autopropune pentru a candida la alegerea Camerei Deputaţilor sau a Senatului dacã sunt susţinute de minimum 4% din numãrul total al alegãtorilor înscrişi în listele electorale permanente din colegiul uninominal în care candideazã, dar nu mai puţin de 2.000 alegãtori pentru Camera Deputaţilor şi 4.000 de alegãtori pentru Senat. Şi aceastã cerinţã este apreciatã de autorul excepţiei ca fiind excesivã, de naturã sã împiedice exercitarea dreptului de a fi ales.
Curtea reţine cã aceastã condiţie urmãreşte dovedirea unui anumit grad de reprezentativitate în rândul electoratului, presupunându-se cã cel puţin cei care îl susţin pe candidatul independent îl vor şi vota. În cazul celorlalţi candidaţi propuşi de partidele politice şi organizaţiile cetãţenilor aparţinând minoritãţilor naţionale, participarea la alegerile parţiale este condiţionatã de întrunirea pragului electoral de cãtre acestea la alegerile generale.
Limita numãrului de susţinãtori este mai mare în cazul pentru alegerea Senatului (4.000 susţinãtori) decât în cazul Camerei Deputaţilor (2.000 susţinãtori), avându-se în vedere cã şi norma de reprezentare pentru alegerea Camerei Deputaţilor, prevãzutã de art. 5 alin. (2), este de un deputat la 70.000 locuitori, faţã de norma de reprezentare prevãzutã de alin. (3) al art. 5 pentru alegerea Senatului, de un senator la 160.000 locuitori.
Totodatã, Curtea constatã cã dispoziţiile Codului bunelor practici în materie electoralã, invocat de autorul excepţiei, conţin "linii directoare" elaborate de Comisia Europeanã pentru Democraţie prin Drept (Comisia de la Veneţia). Acest act nu are un caracter obligatoriu asupra statelor membre ale Uniunii Europene. De altfel, Codul nu impune sancţiuni în eventualitatea în care un stat eşueazã în implementarea prevederilor sale. Aşadar, statele îşi pot manifesta opţiunea liberã în materie electoralã, având în vedere, desigur, respectarea drepturilor fundamentale ale omului, în general, şi a dreptului de a fi ales şi de a alege, în special. În acest sens, chiar în jurisprudenţa invocatã de autorul excepţiei, respectiv Hotãrârea din 2 martie 1987, pronunţatã în Cauza Mathieu-Mohin and Clerfayt împotriva Belgiei, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a arãtat cã "Statele au o marjã largã de apreciere în alegerea sistemului electoral şi a condiţiilor de aplicare a acestuia. Condiţiile nu vor limita drepturile în discuţie atât de mult încât sã afecteze esenţa acestora şi sã le goleascã de conţinut (...)".
Ca atare, criticile privind dispoziţiile art. 29 alin. (5) şi ale <>art. 30 din Legea nr. 35/2008 sunt neîntemeiate, ele necontravenind art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (3) şi art. 37 din Legea fundamentalã şi nici textelor din instrumentele internaţionale invocate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicatã de Remus Florinel Cernea în Dosarul nr. 1/APCD/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi constatã cã dispoziţiile <>art. 48 alin. (17) din Legea nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autoritãţilor administraţiei publice locale, a <>Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a <>Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali sunt neconstituţionale.
2. Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (5) şi ale <>art. 30 din Legea nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autoritãţilor administraţiei publice locale, a <>Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a <>Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe de judecatã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 aprilie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
__________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
