Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIE nr. 502 din 5 iulie 2016 privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, precum şi a dispoziţiilor art. 18, art. 22 alin. (7), art. 26 alin. (1) şi (3) şi art. 27 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIE nr. 502 din 5 iulie 2016 privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, precum şi a dispoziţiilor art. 18, art. 22 alin. (7), art. 26 alin. (1) şi (3) şi art. 27 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului

EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 876 din 2 noiembrie 2016

Comenteaza legea


    Valer Dorneanu          - preşedinte
    Petre Lăzăroiu          - judecător
    Mircea Ştefan Minea     - judecător
    Daniel Marius Morar     - judecător
    Mona-Maria Pivniceru    - judecător
    Puskas Valentin Zoltan  - judecător
    Simona-Maya Teodoroiu   - judecător
    Tudorel Toader          - judecător
    Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, precum şi dispoziţiilor art. 18, art. 22 alin. (7), art. 26 alin. (1) şi (3) şi art. 27 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, excepţie ridicată de Armin Marian Gherman, în Dosarul nr. 14.079/3/2013 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 837 D/2015.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Magistratul-asistent referă că, la dosar, partea Inspectoratul General al Poliţiei Române a depus o cerere de amânare a judecării cauzei, motivând că este imposibilă asigurarea reprezentării intereselor legale ale instituţiei pentru acest termen, deoarece un număr mare de consilieri juridici se află în concedii de odihnă datorită începerii vacanţei judecătoreşti, imposibilitatea luării la cunoştinţă a conţinutului punctelor de vedere care au fost emise prilej cu care solicită şi comunicarea acestora, imposibilitatea pregătirii apărărilor necesare şi formulării unui punct de vedere motivat, având în vedere jurisprudenţa de dată recentă a Curţii Constituţionale, raportată la modificările aduse actului normativ, prin adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 21/2016 şi a altor reglementări adoptate nepublicate încă în Monitorul Oficial al României.
    4. Având cuvântul asupra cererii de amânare, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea acesteia, arătând că de la data pronunţării încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale, până la data soluţionării prezentei excepţii a trecut un interval de timp suficient de lung astfel încât partea să-şi poată formula apărările.
    5. Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare în temeiul art. 222 din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.
    6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 218/2002 ca inadmisibilă, întrucât acestea nu au legătură cu soluţionarea cauzei. Astfel, excepţia a fost ridicată în calea de atac a recursului declarat împotriva sentinţei civile prin care s-a respins acţiunea formulată în contencios administrativ, privind contestarea fişei de evaluare anuală. Obiectul litigiului vizează, aşadar, aspecte care ţin de raporturile de serviciu ale autorului excepţiei, şi care nu privesc modul de organizare al Poliţiei Române sau al Inspectoratului General al Poliţiei Române. Solicită, de asemenea, respingerea ca devenită inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 360/2002, arătând că aceasta a fost admisă prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 172 din 24 martie 2016. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, apreciază că aceasta este inadmisibilă în raport de Decizia Curţii nr. 637 din 13 octombrie 2015. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 din Legea nr. 360/2002, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea acesteia ca inadmisibilă, arătând că acestea nu au legătură cu soluţionarea cauzei. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (7) din Legea nr. 360/2002, solicită admiterea acesteia arătând că, aşa cum a subliniat Curtea în jurisprudenţa sa, poliţistul este funcţionar public civil, cu statut special, învestit cu exerciţiul autorităţii publice. Statutul său juridic cunoaşte elemente derogatorii de la dispoziţiile generale de drept comun. Astfel, poliţistul este subiect al unui raport de serviciu, raport care ia naştere, se execută şi încetează în condiţii speciale. Pe cale de consecinţă, elementele esenţiale în ceea priveşte naşterea, executarea şi încetarea raporturilor de serviciu se referă în mod intrinsec la statutul poliţistului, statut care este reglementat prin lege organică, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie. Prin Decizia nr. 637 din 13 octombrie 2015, Curtea a reţinut că evaluarea activităţii şi conduitei poliţistului se referă la modul de executare a raportului de serviciu şi, prin efectele produse, poate avea drept consecinţă chiar încetarea acestuia. Evaluarea activităţii şi a conduitei poliţistului ţine de statutul acestuia şi, prin urmare, trebuie reglementată, prin lege organică, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie. Prin dispoziţiile legale criticate, competenţele privind naşterea, modificarea, suspendarea şi încetarea raportului de serviciu al poliţistului au fost delegate ministrului administraţiei şi internelor, care le va reglementa prin ordin. Ca urmare a evoluţiei jurisprudenţei Curţii Constituţionale, a fost adoptată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 21/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, care nu reglementează însă anumite aspecte privind evaluarea şi încetarea raporturilor de muncă. În concluzie, solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (7) din Legea nr. 360/2002, deoarece acestea aduc atingere dispoziţiilor art. 1 alin. (4) şi (5) şi art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie.
    7. După finalizarea concluziilor susţinute de reprezentantul Ministerului Public, se prezintă personal autorul excepţiei împreună cu preşedintele Sindicatului Poliţiştilor din România "Diamantul", domnul Emil Păscuţ, care depune la dosar împuternicire. Având cuvântul asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, reprezentantul autorului arată că se va referi la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (7) din Legea nr. 360/2002 deoarece excepţiile de neconstituţionalitate referitoare la dispoziţiile art. 18 şi art. 26 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 au fost admise de Curte. Referitor la prevederile art. 22 alin. (7) din Legea nr. 360/2002 arată că acestea conţin sintagma "în condiţiile legii", ceea ce creează o aparenţă de întrunire a unor condiţii de legalitate. Această trimitere este însă una formală şi goală de conţinut, întrucât în prezent nu există niciun text de lege care să vină în completarea sintagmei indicate. Art. 22 alin. (7) din Legea nr. 360/2002 se completează exclusiv cu prevederile Ordinului Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 600 din 15 aprilie 2005. Potrivit art. 79 din Constituţie, Consiliul Legislativ ţine evidenţa oficială a legislaţiei României, însă ordinul menţionat nu a fost niciodată publicat deci nu figurează în evidenţa oficială a acestei instituţii. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, se observă că acesta a fost declarat neconstituţional, dar, până în prezent, nu s-a reglementat cu privire la procedura evaluării poliţiştilor, ceea ce face din art. 26 alin. (1) o normă imprevizibilă, deoarece nu reglementează cu privire la cei care au competenţa evaluării. Reprezentantul autorului atrage atenţia asupra practicii neunitare a instanţelor de drept comun, cu privire la data de la care curge termenul de revizuire. În cazul în care excepţia a fost respinsă ca devenită inadmisibilă, unele instanţe resping cererile de revizuire formulate în temeiul deciziilor ce cuprind această soluţie deoarece apreciază că acestea sunt tardiv introduse. În opinia instanţelor respective termenul de revizuire începe să curgă, indiferent că excepţia este admisă sau respinsă ca devenită inadmisibilă, de la publicarea deciziei de admitere. Solicită Curţii să precizeze în decizia pe care o va pronunţa, momentul de la care va începe să curgă termenul de revizuire.

                                    CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    8. Prin Încheierea din 19 februarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 14.079/3/2013, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române precum şi cu a dispoziţiilor art. 18, art. 22 alin. (7), art. 26 alin. (1) şi (3) şi art. 27 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului. Excepţia a fost ridicată de Armin Marian Gherman într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva sentinţei prin care s-a respins cererea de anulare a actului administrativ - Fişă de evaluare pentru perioada 1 decembrie 2011-30 noiembrie 2012, prin care autorului excepţiei i s-a acordat calificativul "nesatisfăcător" pentru activitatea sa profesională, desfăşurată în perioada respectivă.
    9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că prevederile art. 7 din Legea nr. 218/2002 aduc atingere dispoziţiilor cuprinse în art. 1 alin. (5), art. 30 şi art. 31 din Constituţie deoarece, în măsura în care se interpretează că Inspectoratul General al Poliţiei Române s-a înfiinţat cu personalitate juridică în temeiul acestora, nu conţin expresiile "se înfiinţează" sau "se constituie", fiind imprevizibile şi aducând atingere principiului securităţii juridice. Prin folosirea unei tehnici legislative inadecvate, care presupune excluderea expresiilor anterior menţionate, legiuitorul a indus, prin textele de lege criticate, reprezentarea falsă că Inspectoratul General al Poliţiei Române este o persoană juridică sui generis. Pe de altă parte, în măsura în care din textele de lege criticate, respectiv art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 218/2002, s-ar înţelege că acestea constituie temeiul înfiinţării Inspectoratul General al Poliţiei Române, în conţinutul lor nu se regăseşte condiţia imperativă prevăzută de art. 117 alin. (2) din Constituţie, de a solicita avizul Curţii de Conturi, ceea ce duce la încălcarea textului constituţional menţionat, dar şi a principiului securităţii raporturilor juridice, cu sediul în art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală.
    10. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 din Legea nr. 218/2002 (în forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 40/2015), autorul arată că acestea aduc atingere dispoziţiilor art. 1 alin. (5) şi art. 16 alin. (1) şi (3) din Constituţie, precum şi art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece funcţiile de conducere din cadrul Inspectoratului sunt ocupate prin examen sau concurs, potrivit art. 18 din Legea nr. 360/2002, pe când cele două funcţii reglementate de art. 8 din Legea nr. 218/2002 se ocupă prin numire directă, fără concurs sau examen. Funcţionarii publici care ocupă aceste posturi de conducere beneficiază de un tratament diferit în ceea ce priveşte numirea în funcţie, nefiind supuşi unei evaluări riguroase a cunoştinţelor profesionale, pe baza unor criterii obiective şi nediscriminatorii, deşi acestea nu au caracter de demnitate publică, iar prin statutul lor ar trebui să fie echidistante politic.
    11. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 18 din Legea nr. 360/2002, se arată că acestea aduc atingere art. 1 alin. (5) art. 30 şi art. 31 din Constituţie, deoarece prin sintagma "după caz" se creează o reprezentare "neclară, lacunară şi dubitativă" în ceea ce priveşte ocuparea posturilor de conducere din Inspectoratul General al Poliţiei Române. Pe de altă parte, prevederile art. 18 din Legea nr. 360/2002 reglementează cu privire la faptul că, printr-un ordin de ministru, pot fi reglementate condiţiile de organizare a concursurilor sau examenelor pentru ocuparea funcţiilor de conducere, ceea ce face din acestea "o normă în alb", competenţa constituţională revenind exclusiv legiuitorului organic, iar nu ministrului administraţiei şi internelor, ceea ce aduce atingere art. 1 alin. (4) şi (5) şi art. 73 alin. (3) lit. j) din Legea fundamentală.
    12. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (7) din Legea nr. 360/2002, se apreciază că acestea sunt neconstituţionale, deoarece plasează în sfera executivului atributul de reglementare a competenţelor "entităţilor" care trebuie să emită actele administrative privind naşterea, modificarea, suspendarea şi încetarea raportului de serviciu al poliţistului. Articolul criticat este lacunar, incomplet şi imprevizibil, pentru că nu face referire la "entitatea" care are respectivele competenţe ale emiterii actelor administrative anterior menţionate, lăsând practic unui membru al puterii executive să stabilească prin ordin competenţe legate de emiterea actelor administrative relative la naşterea, modificarea, suspendarea şi încetarea raportului de serviciu al poliţistului, funcţionar public cu statut special. Sunt încălcate astfel prevederile art. 1 alin. (4) şi (5) art. 16 alin. (1) şi (3) şi art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, precum şi cele ale art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    13. Se apreciază că prevederile art. 26 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 360/2002 sunt neconstituţionale întrucât, prin tehnica legislativă folosită, legiuitorul le-a atribuit un caracter incomplet, neclar şi lipsit de previzibilitate, iar acestea nu oferă standarde suficiente de respectare a principiului potrivit căruia drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului sunt valori supreme şi sunt garantate. Din acestea nu rezultă cine anume efectuează evaluarea anuală a poliţiştilor, ceea ce a conferit puterii executive posibilitatea de a reglementa ulterior prin ordin cu privire la această persoană, contrar dispoziţiilor art. 1 alin. (3)-(5), art. 30 şi art. 31 din Constituţie. De asemenea, textul nu stabileşte nici eventualele competenţe profesionale ale celui care face evaluarea. Nu sunt stabilite termene, limite, criterii de acordare a calificativelor evaluării. Reglementarea unei proceduri în care nu este nominalizată "entitatea" care face evaluarea aduce atingere şi dispoziţiilor art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie deoarece se reglementează lacunar cu privire la poliţişti, care sunt funcţionari publici cu statut special. Evaluarea profesională a poliţistului însumează activităţi ce pătrund în sfera vieţii sale private, precum evaluarea însuşirilor fizice, psihice şi intelectuale, ceea ce constituie o încălcare a prevederilor art. 8 din Convenţia privind apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Sunt invocate considerentele referitoare la previzibilitate reţinute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea din 8 iunie 2006, pronunţată în Cauza Lupşa împotriva României, şi în Hotărârea din 4 mai 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României.
    14. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate arată că art. 26 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 este neconstituţional, deoarece prevede ca procedura de evaluare a poliţiştilor să fie stabilită prin ordin al ministrului afacerilor interne, normă juridică inferioară legii organice, prin care competenţa constituţională exclusivă a legiuitorului organic de a reglementa statutul funcţionarului public este transmisă unei autorităţi unipersonale, din cadrul puterii executive, ceea ce aduce atingere dispoziţiilor art. 1 alin. (4) şi (5) şi art. 73 alin. (3) lit. j) din Legea fundamentală.
    15. Prevederile art. 27 din Legea nr. 360/2002 sunt neconstituţionale deoarece dispun ca prin ordin de ministru să fie reglementate condiţiile de evoluţie profesională a poliţiştilor, cuprinse în "Ghidul carierei poliţistului". Competenţa constituţională exclusivă a legiuitorului organic, de a reglementa în domeniul privind statutul funcţionarilor publici, este transmisă ministrului afacerilor interne, ceea ce reprezintă o încălcare a dispoziţiilor art. 1 alin. (4) şi (5), art. 30, art. 31 şi art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie.
    16. Se invocă cele reţinute, cu titlu de principiu, prin Deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.039 din 9 iulie 2009, nr. 414 din 14 aprilie 2010, nr. 723 din 1 iunie 2010, nr. 1 din 11 ianuarie 2012, nr. 447 din 29 octombrie 2013, nr. 392 din 2 iulie 2014 şi nr. 662 din 11 noiembrie 2014.
17. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    18. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    19. Guvernul apreciază că textele de lege criticate reglementează organizarea Inspectoratului General al Poliţiei Române, precum şi posibilitatea autorităţii administrative de a stabili procedura de evaluare a poliţistului, fără a aduce modificări sau completări contrare unor dispoziţii existente în cuprinsul Legii nr. 360/2002. Orice metodologie detaliază principiile şi normele din cuprinsul legii, pentru punerea lor în aplicare. Dacă nu adaugă la normele de lege sau nu le modifică, normele de delegare de reglementare nu sunt în măsură să aducă atingere principiului legalităţii sau al separaţiei puterilor în stat. Prin aceste norme, legiuitorul a lăsat la aprecierea autorităţii publice învestite cu executarea şi aplicarea legii, detalierea cadrului normativ în materia evaluării, stabilind o delegare de reglementare cu privire la metodologia de evaluare, în sensul reglementării acesteia prin ordin al ministrului afacerilor interne. Se face referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 392 din 2 iulie 2014, reţinându-se că rămâne la latitudinea Curţii Constituţionale să aprecieze dacă dispoziţiilor legale criticate le sunt aplicabile aceleaşi raţiuni de neconstituţionalitate ca în decizia amintită.
    20. Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 218/2002 precum şi dispoziţiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 sunt constituţionale. Astfel, aşa cum rezultă din interpretarea art. 117 din Constituţie, pot exista şi alte organe centrale de specialitate, care se pot organiza fie în subordinea Guvernului, fie în subordinea ministerelor. Or, Poliţia Română face parte din Ministerul Afacerilor Interne, având în structura sa organizatorică unităţi teritoriale aflate în subordinea Inspectoratului General al Poliţiei Române. Prin urmare, de vreme ce legiuitorul constituant a dat Guvernului şi ministerelor competenţa de a înfiinţa în subordinea sa alte autorităţi de specialitate, nu se constată încălcări ale art. 117 alin. (2) şi art. 1 alin. (5) din Constituţie. Prevederile art. 30 şi art. 31 referitoare la libertatea de exprimare nu au incidenţă în cauză.
    21. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 18 şi art. 26 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 raportat la prevederile art. 1 alin. (4) şi (5) şi art. 73 alin. (3) lit. j) şi p) din Constituţie, Avocatul Poporului arată că aceasta este inadmisibilă, deoarece textele criticate au fost constatate neconstituţionale prin Decizia nr. 172 din 24 martie 2016 şi Decizia nr. 637 din 13 octombrie 2015.
    22. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (7) şi art. 27 din Legea nr. 360/2002, raportată la prevederile art. 1 alin. (4) şi (5) şi art. 73 alin. (3) lit. j) şi p) din Constituţie se apreciază că aceasta este întemeiată. Astfel, potrivit art. 1 alin. (1) şi art. 2 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, poliţistul este funcţionar public cu statut special, învestit cu exerciţiul autorităţii publice, iar conform art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, statutul funcţionarilor publici este reglementat prin lege organică. Dispoziţiile constituţionale impun adoptarea măsurilor legislative privind statutul funcţionarilor publici prin lege organică, cu o majoritate parlamentară absolută. Legiuitorul constituant a rezervat această procedură anumitor domenii, expres şi limitativ specificate de art. 73 alin. (3) din Constituţie. Sunt invocate considerentele care au stat la baza Deciziei nr. 392 din 2 iulie 2014. Selecţionarea, pregătirea, obţinerea gradelor profesionale şi evoluţia profesională a poliţiştilor, stabilite prin "Ghidul carierei poliţistului", aprobat prin ordin al Ministerului de Interne, este de natură să aducă atingere prevederilor constituţionale invocate. Se arată că art. 22 alin. (7) din Legea nr. 360/2002 nu aduce atingere art. 16 alin. (1) şi (3) din Legea fundamentală şi că prevederile art. 30 şi art. 31 din Constituţie nu au incidenţă în cauză.
    23. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    24. S-a întocmit o adresă prin care s-a solicitat un punct de vedere de la Ministerului Afacerilor Interne, în temeiul art. 76 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.

                                    CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului, Avocatului Poporului şi Ministerului Afacerilor Interne, concluziile scrise transmise de către Inspectoratul General al Poliţiei Române, concluziile procurorului şi ale reprezentantului autorului excepţiei, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    25. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    26. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 25 aprilie 2014, precum şi dispoziţiile art. 18, art. 22 alin. (7), art. 26 alin. (1) şi (3) şi art. 27 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, cu modificările aduse prin punctul 3 al articolului unic din Legea nr. 101/2004 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 89/2003 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 20 aprilie 2004, care au următorul conţinut:
    - Art. 7: "Inspectoratul General al Poliţiei Române este unitatea centrală a poliţiei, cu personalitate juridică şi competenţă teritorială generală, care conduce, îndrumă şi controlează activitatea unităţilor de poliţie subordonate, desfăşoară activităţi de investigare şi cercetare a infracţiunilor deosebit de grave, circumscrise crimei organizate, criminalităţii economico-financiare sau bancare, a altor infracţiuni ce fac obiectul cauzelor penale aflate în supravegherea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi orice alte atribuţii date în competenţa sa prin lege."
    - Art. 8: "(1) Inspectoratul General al Poliţiei Române este condus de un inspector general numit prin decizie a prim-ministrului, la propunerea ministrului afacerilor interne, după consultarea Corpului Naţional al Poliţiştilor.
    (2) Inspectorul general este ajutat de adjuncţi numiţi de către ministrul afacerilor interne, la propunerea sa, cu consultarea Corpului Naţional al Poliţiştilor."
    - Art. 18 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului: "Posturile de conducere se ocupă prin examen sau concurs, după caz, în situaţiile şi în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor."
    - Art. 22 alin. (7) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului: "Competenţele emiterii actelor administrative privind naşterea, modificarea, suspendarea şi încetarea raportului de serviciu al poliţistului se stabilesc prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, în condiţiile legii."
    - Art. 26 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului: "(1) Activitatea şi conduita poliţistului sunt evaluate o dată pe an, iar concluziile se consemnează în evaluarea anuală de serviciu, cu acordarea uneia dintre următoarele calificative: «foarte bine», «bine», «satisfăcător», «nesatisfăcător».[...]
    (3) Metodologia privind evaluarea poliţistului se stabileşte prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor."
    - Art. 27 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului: "Selecţionarea, pregătirea, obţinerea gradelor profesionale şi evoluţia profesională a poliţiştilor se stabilesc, în condiţiile prezentei legi, prin Ghidul carierei poliţistului, aprobat prin ordin al ministrului de interne."
    27. Referitor la denumirea actuală a autorităţii administraţiei publice centrale, la care art. 18, art. 22 alin. (7), art. 26 alin. (3) şi art. 27 din Legea nr. 360/2002 fac referire, se observă că, în prezent, funcţionează Ministerul Afacerilor Interne, înfiinţat prin reorganizarea Ministerului Administraţiei şi Internelor, potrivit art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 96/2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 884 din 22 decembrie 2012, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 171 din 29 martie 2013.
    28. După data sesizării Curţii Constituţionale, art. 8 alin. (1) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române a fost modificat prin Legea nr. 40/2015 pentru modificarea alin. (1) al art. 8 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 171 din 12 martie 2015, având următorul conţinut: "(1) Inspectoratul General al Poliţiei Române este condus de un inspector general, cu rang de secretar de stat, numit prin decizie a prim-ministrului, la propunerea ministrului afacerilor interne, după consultarea Corpului Naţional al Poliţiştilor."
    29. Curtea observă că art. 27 din Legea nr. 360/2002 a fost abrogat la data de 21 iunie 2016, prin art. I pct. 19 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 21/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 21 iunie 2016. În legătură cu examinarea unor texte de lege abrogate, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, nuanţând interpretarea sintagmei "în vigoare" din cuprinsul art. 29 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională a reţinut că obiectul controlului îl formează "dispoziţiile aplicabile cauzei, chiar dacă acestea nu mai sunt în vigoare". Aşa fiind, Curtea urmează să se pronunţe asupra prevederilor de lege cu care a fost sesizată, chiar dacă au fost abrogate, deoarece acestea produc efecte în cauza în care excepţia a fost ridicată.
    30. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse art. 1 alin. (4) ce reglementează principiul separaţiei şi echilibrului puterilor, art. 1 alin. (5) potrivit căruia "în România respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie", art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 30 referitor la libertatea de exprimare, art. 31 privind dreptul la informaţie, art. 73 alin. (3) lit. j) potrivit căruia prin lege organică se reglementează statutul funcţionarilor publici, art. 117 alin. (2) potrivit căruia "Guvernul şi ministerele, cu avizul Curţii de Conturi, pot înfiinţa organe de specialitate, în subordinea lor, numai dacă legea le recunoaşte această competenţă". Este încălcat, de asemenea, art. 8 referitor la dreptul la respectarea vieţii private şi de familie şi art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    31. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că obiectul litigiului se circumscrie unor aspecte care vizează stricto sensu raportul de serviciu al autorului excepţiei, în sensul anulării fişei de evaluare prin care a obţinut calificativul "nesatisfăcător", iar nu modului de organizare a structurii din care acesta face parte, nici modului de numire a inspectorului general, şi nici promovării autorului într-un post de conducere (art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 218/2002, înainte de modificarea prin Legea nr. 40/2015 precum şi art. 18 din Legea nr. 360/2002). În aceste condiţii, Curtea reţine că prevederile art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 218/2002, precum şi cele ale art. 18 din Legea nr. 360/2002, nu au legătură cu soluţionarea cauzei în care excepţia a fost ridicată. De altfel, Curtea reţine că prin Decizia nr. 172 din 24 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 25 aprilie 2016 a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 360/2002.
    32. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (7) din Legea nr. 360/2002 potrivit căruia "Competenţele emiterii actelor administrative privind naşterea, modificarea, suspendarea şi încetarea raportului de serviciu al poliţistului se stabilesc prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, în condiţiile legii", Curtea reţine că în conţinutul acestuia se face referire, limitativ, la competenţele emiterii actelor în cazul naşterii, modificării, suspendării şi încetării raportului de serviciu, iar nu în cazul evaluării. Aşa fiind, Curtea constată că nici acest text de lege nu are legătură cu soluţionarea cauzei.
    33. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, Curtea reţine că "Ghidul carierei poliţistului", la care face referire textul de lege criticat, aprobat prin Ordinul viceprim-ministrului, ministrul administraţiei şi internelor, pentru aprobarea "Ghidului carierei poliţiştilor şi cadrelor militare Ministerul Administraţiei şi Internelor" nr. 69 din 28 aprilie 2009, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 312 din 12 mai 2009, reglementează cu privire la cursurile pentru iniţierea în carieră, cursurile pentru dezvoltarea carierei, examenele de carieră, ocuparea posturilor vacante prin examen, iar nu aspecte ce privesc acordarea calificativelor. Curtea va respinge şi această excepţie ca inadmisibilă, întrucât textul de lege criticat nu are legătură cu soluţionarea cauzei. Curtea mai observă că acest articol a fost abrogat prin art. I pct. 19, din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 21/2016.
    34. În concluzie, Curtea va respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, precum şi a dispoziţiilor art. 18, art. 22 alin. (7) şi art. 27 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, întrucât acestea nu îndeplinesc condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, referitoare la legătura cu soluţionarea cauzei.
    35. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, Curtea observă că aceasta este neîntemeiată, întrucât reglementarea prin lege a unei proceduri de evaluare este necesară, dată fiind importanţa profesiei de poliţist, şi este justificată de imperativul îmbunătăţirii performanţelor profesionale. Criteriile cuprinse în fişa de evaluare, astfel cum rezultă din examinarea celei depuse la dosar, întocmită potrivit Ordinului ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 300 din 21 iunie 2004, care nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, privesc, în esenţă, îndeplinirea sarcinilor, îndatoririlor şi responsabilităţilor înscrise în fişa postului, şi evaluarea capacităţi profesionale (indicatori de evaluare, calităţi personale - rezistenţa la stres, flexibilitate în gândire, capacitate de comunicare, motivaţie profesională, iniţiativă în muncă, echilibru emoţional, spirit de colaborare, asumarea responsabilităţii, respectarea eticii şi deontologiei profesionale, loialitate, disciplină, prestanţă, precum şi capacităţi manageriale). Nu se poate reţine astfel încălcarea prevederilor art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece evaluarea acestor calităţi se face în considerarea statutului special al profesiei şi este o măsură prevăzută de lege, adecvată, necesară şi proporţională cu situaţia autorului excepţiei, din perspectiva profesiei exercitate de acesta.
    36. Curtea constată, cât priveşte critica autorului, reţinută la paragraful 14 din prezenta decizie, că asupra stabilirii competenţelor în materia evaluării, s-a pronunţat prin Decizia nr. 637 din 13 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 906 din 8 decembrie 2015, prin care a admis excepţia şi a constatat că prevederile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului sunt neconstituţionale. Cu acel prilej, Curtea a reţinut caracterul lacunar al normelor referitoare la evaluarea activităţii poliţiştilor, de vreme ce reguli substanţiale, esenţiale în materia evaluării, precum: stabilirea reprezentanţilor instituţiei angajatoare care efectuează evaluarea, precizarea criteriilor de evaluare a activităţii şi a conduitei poliţistului, comunicarea rezultatului evaluării şi posibilitatea de contestare a acestuia, nu sunt reglementate prin lege (par. 28). Prin urmare, ţinând cont de dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, şi de faptul că decizia menţionată este pronunţată ulterior sesizării instanţei constituţionale în prezenta cauză, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă.
    37. Potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. (1) şi (4) din Constituţie, în procesul de aplicare şi interpretare a legislaţiei incidente în cauză, instanţa de judecată va urma să respecte Decizia Curţii Constituţionale nr. 637 din 13 octombrie 2015, atât sub aspectul dispozitivului, cât şi al considerentelor pe care acesta se sprijină. Aşa fiind, chiar dacă, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, în temeiul deciziei anterior menţionate, prin care s-a admis excepţia, prezenta decizie poate constitui motiv al unei cereri de revizuire, conform art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă din 1865 sau art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă, raportat la incidenţa acestor ultime articole în speţă. Totodată, potrivit art. 324 alin. 3 din Codul de procedură civilă din 1865 sau a art. 511 alin. (3) din Codul de procedură civilă, după caz şi în funcţie de incidenţa acestora în cauză, termenul de revizuire este de 3 luni de la data publicării prezentei decizii a Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I.

    38. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

                             CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                                În numele legii
                                    DECIDE:

    1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, precum şi a dispoziţiilor art. 18, art. 22 alin. (7) şi art. 27 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, excepţie ridicată de Armin Marian Gherman în Dosarul nr. 14.079/3/2013 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal.
    2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor în dosarul aceleiaşi instanţe, şi constată că dispoziţiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    3. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, excepţie ridicată de acelaşi autor în dosarul aceleiaşi instanţe.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 5 iulie 2016.

                PREŞEDINTELE INTERIMAR AL CURŢII CONSTITUŢIONALE
                         Prof. univ. dr. VALER DORNEANU

                              Magistrat-asistent,
                            Cristina Cătălina Turcu

                                     -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIE nr. 502 din 5 iulie 2016

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"