Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 502 din 16 noiembrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 388 alin. 1 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 58 din 18 ianuarie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 388 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Cristian Marcu în Dosarul nr. 551/P/2004 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. În acest sens aratã cã instituirea regulilor de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti este de competenţa exclusivã a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã, precum şi modalitãţile de exercitare a drepturilor procedurale. Astfel, nu poate fi reţinutã critica potrivit cãreia instituirea unui termen pentru introducerea contestaţiei în anulare înfrânge principiul liberului acces la justiţie sau dreptul la apãrare.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 25 iunie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 551/P/2004, Curtea de Apel Constanţa - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 388 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Cristian Marcu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã instituirea, prin dispoziţia de lege criticatã, a termenului de 10 zile în care poate fi introdusã contestaţia în anulare creeazã o discriminare faţã de termenul în care poate fi introdusã cererea de revizuire, atâta timp cât şi contestaţia în anulare şi revizuirea sunt cãi extraordinare de atac, fiind încãlcate astfel dispoziţiile constituţionale ce privesc liberul acces la justiţie şi dreptul la apãrare.
Curtea de Apel Constanţa - Secţia penalã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens aratã cã liberul acces la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se înfãptuieşte justiţia, legiuitorul putând institui în considerarea unor situaţii deosebite reguli specifice de procedurã, precum şi modalitãţi de exercitare a drepturilor procedurale. Aceste proceduri pot fi utilizate de cei interesaţi în formele şi modalitãţile instituite prin lege, accesul liber la justiţie nepresupunând asigurarea accesului la toate structurile judecãtoreşti şi la toate cãile de atac prevãzute de lege.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicatã.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens aratã cã, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, instituirea regulilor de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti este de competenţa exclusivã a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã, precum şi modalitãţile de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justiţie nu înseamnã accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecãtoreşti şi la toate cãile de atac. Astfel, nu este întemeiatã susţinerea conform cãreia dispoziţiile criticate creeazã o discriminare prin instituirea unui termen de 10 zile pentru introducerea contestaţiei în anulare. În ceea ce priveşte susţinerea potrivit cãreia dispoziţiile art. 388 alin. 1 din Codul de procedurã penalã sunt contrare prevederilor art. 24 din Constituţie, se aratã cã nici aceasta nu este întemeiatã. Astfel, dreptul la apãrare cuprinde totalitatea drepturilor şi regulilor procedurale care oferã persoanei posibilitatea de a se apãra împotriva învinuirilor ce i se aduc, de a dovedi nevinovãţia sa şi de a avea posibilitatea de a fi asistatã de un avocat. În consecinţã, faţã de conţinutul dreptului la apãrare se apreciazã cã prevederile art. 388 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, prin obiectul de reglementare, nu încalcã dreptul la apãrare recunoscut şi garantat de Constituţie.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Aratã cã dispoziţiile art. 388 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, referitoare la termenul în care poate fi introdusã contestaţia în anulare de cãtre persoana împotriva cãreia se face executarea, reprezintã norme de procedurã penalã, a cãror reglementare este de competenţa exclusivã a legiuitorului. În acest context, prevederile legale criticate nu opresc persoana împotriva cãreia se face executarea de a apela la instanţele judecãtoreşti, de a fi apãratã şi de a se prevala de toate garanţiile procesuale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere al Guvernului şi al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 388 alin. 1 din Codul de procedurã penalã.
Textul de lege criticat are urmãtorul conţinut:
- Art. 388 alin. 1: "(1) Contestaţia în anulare pentru motivele arãtate în art. 386 lit. a)-c) poate fi introdusã de cãtre persoana împotriva cãreia se face executarea, cel mai târziu în 10 zile de la începerea executãrii, iar de cãtre celelalte pãrţi în termen de 30 de zile de la data pronunţãrii hotãrârii a cãrei anulare se cere."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile art. 21 alin. (1) şi (2) şi ale art. 24 din Constituţia României, ce au urmãtorul conţinut:
- Art. 21 alin. (1) şi (2): "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept." ;
- Art. 24: "(1) Dreptul la apãrare este garantat.
(2) În tot cursul procesului, pãrţile au dreptul sã fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile de lege criticate reprezintã o normã de procedurã, a cãrei stabilire, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, intrã în competenţa exclusivã a legiuitorului. Astfel, prin <>Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Curtea Constituţionalã a statuat cã liberul acces la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justiţia se înfãptuieşte, fiind de competenţa exclusivã a legiuitorului instituirea regulilor de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti. Pe cale de consecinţã, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã, ca şi modalitãţile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie presupunând posibilitatea neîngrãditã a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi în modalitãţile instituite de lege. De aceea, regula art. 21 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãreia nici o lege nu poate îngrãdi accesul la justiţie, are ca semnificaţie faptul cã legiuitorul nu poate exclude de la exerciţiul drepturilor procesuale pe care le-a instituit nici o categorie sau grup social.
Astfel, Curtea constatã cã nu se poate reţine incompatibilitatea stabilirii unui termen pentru introducerea contestaţiei în anulare cu prevederile constituţionale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie şi cu cele ale art. 24 privind dreptul la apãrare. Termenul pentru introducerea contestaţiei în anulare este determinat de necesitatea aplicãrii şi respectãrii dreptului şi a garanţiilor procesuale ale pãrţilor, de asigurarea siguranţei şi stabilitãţii raporturilor juridice, precum şi de soluţionarea într-un termen rezonabil a proceselor, fãrã nici o discriminare. În aceste condiţii, pãrţilor interesate nu li se încalcã accesul liber la justiţie, atâta vreme cât pot sesiza instanţele judecãtoreşti în termen legal cu cererea de revizuire, iar partea, care s-a adresat justiţiei în termen şi cu îndeplinirea condiţiilor legale având posibilitatea sã-şi exercite neîngrãdit dreptul la apãrare în tot cursul procesului.
În ceea ce priveşte critica potrivit cãreia termenul în care poate fi introdusã contestaţia în anulare este reglementat diferit faţã de termenul în care poate fi introdusã cererea de revizuire, creându-se astfel o discriminare, Curtea constatã cã nici aceasta nu este întemeiatã, deoarece contestaţia în anulare şi cererea de revizuire în favoarea condamnatului fiind douã cãi de atac diferite, legiuitorul este în drept sã stabileascã condiţii diferite de exercitare a acestor cãi de atac.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 388 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Cristian Marcu în Dosarul nr. 551/P/2004 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 16 noiembrie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu
_________________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
