Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 302 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Felicia Martin în Dosarul nr. 1.669/2005 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
La apelul nominal rãspunde Felicia Martin, personal şi asistatã de avocatul Viorica Chirilã, şi consilier juridic Mihaela Agudaru, pentru Direcţia generalã pentru protecţia copilului Vaslui. Procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, avocatul autorului excepţiei solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. Aratã cã dispoziţia de lege criticatã este neconstituţionalã, încãlcând art. 24 din Constituţie şi principiul dublului grad de jurisdicţie, art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi art. 2 pct. 1 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, prin aceea cã sancţioneazã cu nulitate nedepunerea cererii de recurs la instanţa a cãrei hotãrâre se atacã. Sancţiunea nulitãţii prevãzutã de art. 302 din Codul de procedurã civilã îi lipseşte pe justiţiabili de posibilitatea de a obţine examinarea hotãrârii atacate de o instanţã superioarã în grad celei care a pronunţat-o. De asemenea, aratã cã, deşi, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, "competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege", aceastã reglementare nu este absolutã, ea fiind limitatã de celelalte principii prevãzute de Legea fundamentalã şi de instrumentele juridice internaţionale.
Consilierul juridic Mihaela Agudaru solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã dispoziţia de lege criticatã nu vine în contradicţie cu prevederile din Constituţie şi din celelalte acte internaţionale invocate de autor.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã sancţionarea cu nulitate a nedepunerii cererii de recurs la instanţa a cãrei hotãrâre se atacã are o justificare raţionalã, fiind necesarã menţinerea ordinii în desfãşurarea procesului. De altfel, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, "competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege", instituirea regulilor de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti, deci şi reglementarea cãilor ordinare sau extraordinare de atac, fiind de competenţa exclusivã a legiuitorului.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 19 aprilie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 1.669/2005, Curtea de Apel Iaşi - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 302 din Codul de procedurã civilã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã dispoziţiile de lege criticate "încalcã principiul dublului grad de jurisdicţie, întrucât activitatea judecãtoreascã nu poate fi consideratã infailibilã". În acest sens, aratã cã instanţele judecãtoreşti au fost organizate în mod ierarhic pentru a se exercita controlul judecãtoresc, principiul dublului grad de jurisdicţie fiind cel mai eficient.
Curtea de Apel Iaşi - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale aratã cã, deşi în susţinerea excepţiei sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) şi art. 24, precum şi dispoziţiile art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, în motivarea acesteia autorul excepţiei se referã la gradele de jurisdicţie. Ca atare, instanţa apreciazã cã obiectul excepţiei nu îl constituie dispoziţiile art. 302 din Codul de procedurã civilã, ci cele ale <>art. 79 alin. 1 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã, raportat la art. 284 alin. (1) din Codul muncii şi art. 3 pct. 2^1 din Codul de procedurã civilã, astfel cum a fost modificat prin <>art. I pct. 5 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 . De altfel, atât textul de lege criticat de autorul excepţiei, cât şi dispoziţiile legale apreciate de instanţã ca fiind incidente în cauzã nu îngrãdesc în nici un fel dreptul la un proces echitabil, dreptul la apãrare sau dreptul la un recurs efectiv, ci reprezintã o concretizare a prevederilor art. 125 alin. (3) din Constituţie.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicatã.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã, potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, "accesul liber la justiţie nu presupune, în toate cazurile, accesul la toate structurile judecãtoreşti - judecãtorii, tribunale, curţi de apel, Curtea Supremã de Justiţie - şi la toate cãile de atac prevãzute de lege, deoarece competenţa şi cãile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care poate institui reguli deosebite, în considerarea unor situaţii diferite". Totodatã, aratã cã, deşi art. 129 din Constituţie stabileşte dreptul pãrţilor interesate şi al Ministerului Public de a exercita împotriva hotãrârilor judecãtoreşti cãile de atac prevãzute de lege, aceasta nu înseamnã cã suntem în prezenţa unei reglementãri constituţionale a principiului dublului grad de jurisdicţie. De altfel, nici prevederile Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului şi nici cele ale pactelor şi tratatelor privitoare la drepturile omului la care România este parte nu instituie, în materie civilã, principiul dublului grad de jurisdicţie.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile art. 302 din Codul de procedurã civilã sunt constituţionale. În acest sens, aratã cã dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor art. 21 din Constituţie, ci, dimpotrivã, constituie o garanţie a aplicãrii principiului prevãzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie privind judecarea unei cauze în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, în scopul înlãturãrii oricãror abuzuri din partea pãrţilor, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificatã a soluţionãrii unui proces. De asemenea, textul de lege criticat este în concordanţã şi cu prevederile constituţionale ale art. 24, întrucât, pe calea recursului, partea interesatã poate formula toate apãrãrile pe care le considerã necesare.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţia art. 302 din Codul de procedurã civilã, potrivit cãreia: "Recursul se depune la instanţa a cãrei hotãrâre se atacã, sub sancţiunea nulitãţii."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestei dispoziţii legale, autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor art. 21 alin. (3) şi art. 24 din Constituţie, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 21 alin. (3): "Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.";
- Art. 24: "(1) Dreptul la apãrare este garantat.
(2) În tot cursul procesului, pãrţile au dreptul sã fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."
De asemenea, în susţinerea excepţiei sunt invocate şi dispoziţiile art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, potrivit cãrora: "Orice persoanã, ale cãrei drepturi şi libertãţi recunoscute de prezenta convenţie au fost încãlcate, are dreptul sã se adreseze efectiv unei instanţe naţionale, chiar şi atunci când încãlcarea s-ar datora unor persoane care au acţionat în exercitarea atribuţiilor lor oficiale."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, astfel cum s-a stabilit în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale se referã la posibilitatea efectivã de a supune judecãţii unei instanţe naţionale cazul violãrii unui drept consacrat de convenţie (cauza Kudla împotriva Poloniei, 2000) şi, în consecinţã, nu impune un anumit numãr de grade de jurisdicţie sau un anumit numãr de cãi de atac. În acest sens, Curtea Constituţionalã a statuat, prin <>Decizia nr. 288 din 3 iulie 2003 , cã accesul la justiţie nu presupune şi accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfãptuieşte justiţia, iar instituirea regulilor de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti, deci şi reglementarea cãilor ordinare sau extraordinare de atac, este de competenţa exclusivã a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã. Astfel, accesul liber la justiţie nu înseamnã accesul la toate structurile judecãtoreşti şi la toate cãile de atac. În acelaşi sens este şi <>Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994.
În ceea ce priveşte critica potrivit cãreia dispoziţia de lege criticatã încalcã principiul dublului grad de jurisdicţie, Curtea constatã cã acest principiu este prevãzut în art. 2 din Protocolul adiţional nr. 7 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, doar în materie penalã. Având în vedere cã obiectul cauzei care se judecã de cãtre instanţã, în cazul de faţã, nu este de naturã penalã, Curtea constatã cã aceastã criticã nu poate fi reţinutã.
De asemenea, Curtea reţine cã dispoziţia proceduralã, potrivit cãreia recursul se depune, sub sancţiunea nulitãţii, la instanţa a cãrei hotãrâre se atacã, se justificã atât prin raţiuni de operativitate, cât şi de evitare a unor disfuncţionalitãţi ce ar putea apãrea în absenţa unei asemenea prevederi.
Potrivit legii cererea de recurs trebuie sã îndeplineascã anumite condiţii, printre care şi aceea a depunerii sale la instanţa a cãrei hotãrâre se atacã, iar nu la altã instanţã aleasã aleatoriu de cãtre parte. Sancţiunea neîndeplinirii acestei exigenţe nu vine în contradicţie cu prevederile din Constituţie şi din actele internaţionale invocate de autorul excepţiei, ci este justificatã de necesitatea bunei administrãri a justiţiei, numai în acest fel putându-se evita judecarea separatã şi pronunţarea unor soluţii diferite în cazul în care s-au formulat mai multe cereri de recurs.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 302 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Felicia Martin în Dosarul nr. 1.669/2005 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 4 octombrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
