Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 501 din 19 aprilie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 175-184^1 si art. 363 alin. 3 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 494 din 11 iulie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Oana Cristina Puicã - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincã.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 363 alin. 3 şi ale cap. II ("Citarea, comunicarea actelor procedurale, mandatul de aducere") al titlului V ("Acte procesuale şi procedurale comune") din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Sabin Bâltac în Dosarul nr. 1.310/98/2010 al Tribunalului Ialomiţa - Secţia penalã.
La apelul nominal se prezintã personal autorul excepţiei, lipsind cealaltã parte, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Autorul excepţiei solicitã admiterea acesteia, reiterând argumentele invocate în faţa Tribunalului Ialomiţa - Secţia penalã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilã referitor la prevederile art. 175-184^1 din Codul de procedurã penalã, întrucât autorul excepţiei vizeazã modificarea textelor de lege criticate, respectiv ca neîntemeiatã în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 363 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 27 aprilie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 1.310/98/2010, Tribunalul Ialomiţa - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 363 alin. 3 şi ale cap. II ("Citarea, comunicarea actelor procedurale, mandatul de aducere") al titlului V ("Acte procesuale şi procedurale comune") din Codul de procedurã penalã.
Excepţia a fost ridicatã de Sabin Bâltac cu ocazia soluţionãrii unei cauze penale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile de lege criticate încalcã egalitatea în faţa legii şi a autoritãţilor publice, dreptul la un proces echitabil şi dreptul la informaţie. În acest sens aratã cã, potrivit art. 363 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, pentru partea care a lipsit de la dezbateri şi de la pronunţare termenul de declarare a apelului începe sã curgã de la comunicarea copiei de pe dispozitivul hotãrârii, în condiţiile în care comunicarea corectã nu poate fi decât una completã, respectiv comunicarea hotãrârii redactate integral. În ceea ce priveşte dispoziţiile cap. II ("Citarea, comunicarea actelor procedurale, mandatul de aducere") al titlului V ("Acte procesuale şi procedurale comune") din Codul de procedurã penalã, autorul excepţiei considerã cã acestea se pot reduce la prevederile art. 183 şi 184 din cod, referitoare la mandatul de aducere, pentru a înlãtura ambiguitãţile generate de legiferarea mai multor variante de îndeplinire a procedurii de citare, având în vedere şi avantajul executãrii mandatului de aducere prin organele de poliţie.
Tribunalul Ialomiţa - Secţia penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece prevederile de lege criticate nu aduc nicio atingere dispoziţiilor din Legea fundamentalã invocate de autorul excepţiei.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 363 alin. 3 şi ale cap. II ("Citarea, comunicarea actelor procedurale, mandatul de aducere") al titlului V ("Acte procesuale şi procedurale comune") din Codul de procedurã penalã, capitol ce cuprindea, la data sesizãrii Curţii, art. 175-184 din cod. Prin Legea nr. 202/2010 privind unele mãsuri pentru accelerarea soluţionãrii proceselor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, cap. II din Codul de procedurã penalã a fost completat, ulterior sesizãrii Curţii, cu art. 184^1, cu menţinerea soluţiei legislative atacate. Ca atare, Curtea se va pronunţa asupra prevederilor art. 175-184^1 şi art. 363 alin. 3 din Codul de procedurã penalã.
Dispoziţiile art. 363 alin. 3 din cod, criticate separat, au urmãtorul cuprins: "Pentru partea care a fost prezentã la dezbateri sau la pronunţare, termenul curge de la pronunţare. Pentru pãrţile care au lipsit atât la dezbateri, cât şi la pronunţare, precum şi pentru inculpatul deţinut ori pentru inculpatul militar în termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat, elev al unei instituţii militare de învãţãmânt, ori pentru inculpatul internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical-educativ, care au lipsit de la pronunţare, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în faţa legii şi a autoritãţilor publice, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 31 alin. (2) referitoare la dreptul la informaţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
I. Referitor la prevederile art. 175-184^1 din Codul de procedurã penalã, autorul excepţiei solicitã modificarea cap. II al titlului V din Codul de procedurã penalã, în sensul restrângerii acestuia la dispoziţiile art. 183 şi 184 din cod, pentru a înlãtura ambiguitãţile generate de legiferarea mai multor variante de îndeplinire a procedurii de citare. Asemenea solicitãri nu intrã însã în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.
Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 175-184^1 din Codul de procedurã penalã va fi respinsã ca inadmisibilã.
II. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 363 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, acestea au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la prevederile art. 16 alin. (1) şi art. 21 din Constituţie, invocate şi în prezenta cauzã, şi faţã de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 636 din 24 noiembrie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.137 din 15 decembrie 2005, Curtea a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate, reţinând cã dispoziţiile de lege criticate sunt norme de procedurã, stabilite de legiuitor în temeiul prerogativelor conferite de art. 126 alin. (2) din Constituţie, şi nu aduc atingere nici egalitãţii în faţa legii şi a autoritãţilor publice şi nici dreptului la un proces echitabil. Mai mult, pentru situaţiile în care pãrţile sunt în imposibilitate de a promova cãile de atac în termenele prevãzute de lege, legiuitorul a reglementat repunerea în termen, art. 364 alin. 1 din Codul de procedurã penalã stabilind în acest sens cã "Apelul declarat dupã expirarea termenului prevãzut de lege este considerat ca fiind fãcut în termen, dacã instanţa de apel constatã cã întârzierea a fost determinatã de o cauzã temeinicã de împiedicare, iar cererea de apel a fost fãcutã în cel mult 10 zile de la începerea executãrii pedepsei sau a despãgubirilor civile". Astfel, şi în aceste cazuri este asiguratã deplina exercitare a dreptului la un proces echitabil, criticile autorului excepţiei fiind neîntemeiate.
Cu acelaşi prilej, Curtea a constatat cã nu poate fi reţinutã nici pretinsa încãlcare, prin dispoziţiile art. 363 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, a prevederilor constituţionale care reglementeazã egalitatea în drepturi. Potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, egalitate nu înseamnã uniformitate, astfel încât la situaţii diferite regimul juridic aplicabil nu poate fi decât diferit. De altfel, potrivit art. 129 din Constituţie, exercitarea cãilor de atac împotriva hotãrârilor judecãtoreşti se face "în condiţiile legii".
În acelaşi sens este şi Decizia nr. 1.374 din 27 octombrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 821 din 30 noiembrie 2009.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 363 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, pronunţatã de Curte prin deciziile mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
I. Respinge ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 175-184^1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Sabin Bâltac în Dosarul nr. 1.310/98/2010 al Tribunalului Ialomiţa - Secţia penalã.
II. Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 363 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 19 aprilie 2011.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puicã
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
