Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 500 din 6 mai 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. (2) teza a doua din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 455 din 18 iunie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 215 alin. (2) teza a doua din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Bucovina Ecotermgaz" - S.A. din Suceava în Dosarul nr. 302/39/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal rãspunde, pentru autorul excepţiei, avocatul Silvia Tudor, cu delegaţie de substituire a avocatului Vasile Tudor, cu împuternicire avocaţialã la dosar. Lipseşte cealaltã parte, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Având cuvântul, apãrãtorul autorului excepţiei solicitã admiterea excepţiei astfel cum a fost formulatã, deoarece obligativitatea plãţii cauţiunii de 20% înainte de judecarea cauzei îngrãdeşte accesul la justiţie, acesta fiind iluzoriu şi formal, mai ales în situaţia în care executarea silitã a început, iar conturile debitorului sunt blocate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind, pe de-o parte, cã procentul este de pânã la 20%, iar, pe de altã parte, cã plata cauţiunii nu priveşte soluţionarea fondului cauzei, ci doar suspendarea executãrii actului administrativ fiscal.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 5 februarie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 302/39/2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 215 alin. (2) teza a doua din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Bucovina Ecotermgaz" - S.A. din Suceava în dosarul cu numãrul de mai sus, având ca obiect suspendarea executãrii unui act administrativ fiscal.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale întrucât instituie obligativitatea plãţii unei cauţiuni, ca o condiţie de admisibilitate a cererii de suspendare a executãrii silite, chiar şi în situaţia în care autoritatea fiscalã a început executarea prin indisponibilizarea conturilor contribuabilului. În acest caz, dreptul de acces la justiţie al contribuabilului este iluzoriu şi formal.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi-a exprimat opinia în sensul cã dispoziţiile criticate sunt constituţionale, legiuitorul urmãrind sã restrângã posibilitatea exercitãrii cu rea-credinţã a dreptului de a cere suspendarea executãrii.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, acestea având ca scop evitarea exercitãrii cu rea-credinţã a dreptului de a solicita suspendarea executãrii actului administrativ, nefiind de naturã sã îngrãdeascã dreptul pãrţii de a se adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, libertãţilor şi intereselor sale legitime şi de a beneficia de un proces echitabil.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile apãrãtorului autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 215 alin. (2) teza a doua din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, cu urmãtorul cuprins: "Instanţa competentã poate suspenda executarea, dacã se depune o cauţiune de pânã la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al cãror obiect nu este evaluabil în bani, o cauţiune de pânã la 2.000 lei."
Excepţia de neconstituţionalitate se raporteazã la prevederile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã instituirea obligaţiei de platã a cauţiunii ca o condiţie a suspendãrii executãrii actului administrativ fiscal nu poate fi calificatã ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justiţie, contrarã prevederilor art. 21 din Constituţie, întrucât plata cauţiunii nu constituie o condiţie de admisibilitate a contestaţiei formulate împotriva actului administrativ fiscal, ci cauţiunea a fost instituitã de legiuitor exclusiv pentru a se putea solicita suspendarea executãrii actului administrativ fiscal.
Raţiunile care au impus adoptarea, în aceastã materie, a reglementãrii criticate sunt aceleaşi care au condus la reglementarea art. 403 din Codul de procedurã civilã, în ai cãrei termeni cauţiunea - al cãrei cuantum este stabilit de judecãtor constituie o condiţie pentru a putea solicita şi obţine suspendarea executãrii pânã la soluţionarea contestaţiei. Întrucât potrivit acestei reglementãri contestaţia nu este suspensivã de executare prin ea însãşi, creditorul are posibilitatea sã îşi valorifice creanţa chiar dacã s-a formulat contestaţie la executare, câtã vreme nu s-a plãtit cauţiunea, iar dacã, drept urmare a plãţii acesteia, s-a dispus suspendarea, în mãsura în care contestaţia este respinsã, are garanţia reparãrii eventualului prejudiciu ce i-a fost astfel cauzat. La rândul sãu, debitorul, al cãrui acces liber la justiţie nu este îngrãdit prin obligarea sa la plata unei cauţiuni ca o condiţie pentru înregistrarea contestaţiei, ci numai pentru suspendarea executãrii, chiar dacã nu are posibilitatea de a achita cauţiunea şi de a obţine suspendarea executãrii, are dreptul, în situaţia în care contestaţia sa este admisã, la întoarcerea executãrii.
Totodatã, Curtea nu poate reţine critica formulatã de autorul excepţiei, referitoare la restricţionarea accesului liber la justiţie ca urmare a valorii exagerate a cauţiunii ce trebuie depusã pentru suspendarea executãrii actului administrativ fiscal. Prin ultima modificare legislativã legiuitorul a înlãturat din textul de lege acea condiţie privitoare la depunerea unei cauţiuni egale cu suma contestatã, stabilind cã instanţa poate dispune suspendarea executãrii actului administrativ fiscal dacã petentul depune o cauţiune a cãrei valoare a fost diminuatã în mod substanţial, instanţa urmând sã o fixeze astfel încât sã nu depãşeascã 20% din cuantumul sumei contestate. De altfel, în cadrul procedurii prevãzute de Codul de procedurã civilã, în cazul cererii de suspendare a executãrii, instanţa este cea care fixeazã cuantumul cauţiunii, având astfel posibilitatea, cel puţin teoretic, sã stabileascã un cuantum mai mare decât 20 % din valoarea bunului urmãrit.
De asemenea, Curtea Constituţionalã a stabilit în jurisprudenţa sa cã legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã, precum şi modalitãţile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie presupunând posibilitatea neîngrãditã a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi în modalitãţile instituite de lege. (<>Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994).
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 215 alin. (2) teza a doua din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Bucovina Ecotermgaz" - S.A. din Suceava în Dosarul nr. 302/39/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 6 mai 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
