Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 500 din 4 octombrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 6 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 1.035 din 22 noiembrie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. VI alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor mãsuri pentru accelerarea aplicãrii acesteia şi a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 501/2002 , excepţie ridicatã de Consiliul Local Cluj-Napoca în Dosarul nr. 15.540/2004 al Judecãtoriei Cluj-Napoca.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 327/D2005 şi nr. 362/2005, care au acelaşi obiect şi acelaşi autor. La apelul nominal în aceste dosare lipsesc, de asemenea, pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor, având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor.
În temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , Curtea dispune conexarea dosarelor nr. 327D/2005 şi nr. 362/2005 la Dosarul nr. 300D/2005, care este primul înregistrat.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea excepţiei ca neîntemeiatã, arãtând cã sancţionarea cu nulitate absolutã a actelor de înstrãinare încheiate cu încãlcarea dispoziţiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrãinãrii nu reprezintã decât consacrarea legalã a aplicãrii sancţiunii nulitãţii actului juridic civil, astfel încât nu se poate susţine cã textul de lege criticat are caracter retroactiv.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 12 ianuarie 2005, 25 martie 2005 şi 6 aprilie 2005, pronunţate în dosarele nr. 14.744/2004, nr. 15.540/2004 şi nr. 14.740/2004, Judecãtoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. VI alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor mãsuri pentru accelerarea aplicãrii acesteia şi a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 501/2002 , excepţie ridicatã de Consiliul Local Cluj-Napoca.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã principiul neretroactivitãţii legii, întrucât sancţioneazã cu nulitate absolutã acte juridice încheiate anterior intrãrii în vigoare a acestei legi.
Se susţine cã aceste dispoziţii încalcã şi principiul egalitãţii în drepturi a cetãţenilor, prin discriminarea creatã, pe de o parte, între cumpãrãtorii imobilelor preluate de cãtre stat de la cultele religioase, deveniţi proprietari în baza unui contract de vânzare-cumpãrare încheiat cu statul român dupã preluarea imobilelor, şi ceilalţi cumpãrãtori ai altor imobile preluate de stat, prin "înlãturarea beneficiului bunei-credinţe a cumpãrãtorilor apartamentelor situate în imobilele care au aparţinut cultelor religioase". Pe de altã parte, se mai susţine cã textul de lege criticat creeazã o discriminare şi între cumpãrãtorii imobilelor preluate de cãtre stat de la cultele religioase şi foştii proprietari ai unor astfel de imobile.
Se mai aratã cã textul de lege criticat contravine şi dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, deoarece "proprietatea privatã nu mai este ocrotitã şi garantatã în mod egal de lege".
Instanţa de judecatã considerã cã prevederile legale criticate nu contravin dispoziţiilor art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie. Se aratã cã textul de lege criticat reprezintã consacrarea legalã a "principiului cã actele juridice încheiate cu încãlcarea normelor juridice în vigoare la data încheierii lor sunt lovite de nulitate absolutã". Astfel apreciazã cã prevederile <>art. VI alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 nu încalcã principiul constituţional al egalitãţii în drepturi a cetãţenilor şi nici cel al garantãrii şi ocrotirii în mod egal a proprietãţii private, indiferent de titular.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Se aratã cã textul de lege criticat "nu instituie un tratament inegal între dobânditorii de bunã-credinţã ai unor imobile preluate în mod abuziv de stat şi dobânditorii unor imobile ce au aparţinut cultelor religioase, întrucât cele douã categorii de persoane se aflã în situaţii diferite". În ceea ce priveşte invocarea încãlcãrii dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, se aratã cã "scopul <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 a fost acela de a restitui foştilor proprietari imobile ce au aparţinut cultelor religioase din România (...)", fiind în concordanţã cu dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (1) teza a doua, potrivit cãrora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.
Avocatul Poporului considerã cã textul criticat este constituţional. În acest sens aratã cã prin aceste dispoziţii se instituie sancţiunea nulitãţii absolute pentru actele juridice de înstrãinare încheiate cu încãlcarea prevederilor legale în vigoare la data înstrãinãrii şi reprezintã astfel o consacrare a principiului "tempus regit actum". Nu poate fi reţinutã încãlcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece textul de lege criticat se aplicã tuturor persoanelor prevãzute în ipoteza normei legale, fãrã nici o discriminare. În ceea ce priveşte pretinsa încãlcare a dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, se apreciazã cã prevederile art. VI alin. (3) cuprinse în titlul II din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 sunt în deplinã concordanţã cu dispoziţiile constituţionale potrivit cãrora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Pe de altã parte, se mai aratã cã principiul constituţional al garantãrii şi ocrotirii dreptului de proprietate opereazã în condiţiile dobândirii dreptului de proprietate cu respectarea prevederilor legale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi prevederile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie <>art. VI alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor mãsuri pentru accelerarea aplicãrii acesteia şi a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 501/2002 .
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, ulterior sesizãrii sale, <>art. VI alin. (1)-(4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 a fost abrogat expres prin <>art. VI din titlul II al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005. Textul criticat a fost preluat, în aceeaşi redactare, prin <>art. I pct. 16 din titlul II al Legii nr. 247/2005 , referitor la modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România.
<>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 a fost republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 797 din 1 septembrie 2005, dându-se textelor o nouã numerotare. Astfel <>art. VI alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184/2002 a devenit <>art. 6 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 , având urmãtoarea redactare:
- Art. 6 alin. (2): "Actele juridice de înstrãinare a imobilelor care fac obiectul prezentei ordonanţe de urgenţã sunt lovite de nulitate absolutã dacã au fost încheiate cu încãlcarea dispoziţiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrãinãrii."
Textele constituţionale considerate a fi încãlcate sunt cele ale art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie, al cãror conţinut este urmãtorul:
- Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.";
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- Art. 44 alin. (2) teza întâi: "Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. (...)"
Analizând criticile de neconstituţionalitate, precum şi argumentele aduse în susţinerea acestora, Curtea constatã cã acestea sunt neîntemeiate.
Textul de lege criticat sancţioneazã cu nulitate absolutã actele juridice de înstrãinare a imobilelor ce fac obiect de reglementare al <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, dacã aceste acte au fost încheiate cu încãlcarea dispoziţiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrãinãrii.
Prin urmare, textul de lege criticat, sancţionând cu nulitate absolutã actele de înstrãinare a unor astfel de imobile, încheiate cu încãlcarea dispoziţiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrãinãrii, nu reprezintã decât consacrarea legalã a aplicãrii sancţiunii nulitãţii actului juridic civil. Mai mult, astfel de acte juridice încheiate cu încãlcarea dispoziţiilor legale erau supuse sancţiunii nulitãţii absolute, în lumina principiilor de drept civil, chiar de la data încheierii lor, astfel încât textul de lege criticat nu are caracter retroactiv, ci, dimpotrivã, acesta nu face altceva decât sã instituie în mod expres sancţiunea nulitãţii absolute.
De altfel, asupra constituţionalitãţii prevederilor legale criticate, prin raportare la aceleaşi texte constituţionale, Curtea s-a pronunţat prin <>Decizia nr. 284 din 7 iunie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 743 din 16 august 2005, şi <>Decizia nr. 374 din 5 iulie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 782 din 29 august 2005.
Atât soluţiile adoptate, cât şi argumentele ce au stat la baza acestora se menţin şi în cauza de faţã, întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 6 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, excepţie ridicatã de Consiliul Local Cluj-Napoca în dosarele nr. 14.744/2004, nr. 15.540/2004 şi nr. 14.740/2004 ale Judecãtoriei Cluj-Napoca.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 4 octombrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
__________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
