Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 500 din 13 iunie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 33 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activitatii si functionarea institutiilor de medicina legala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 584 din 6 iulie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 33 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activitãţii şi funcţionarea instituţiilor de medicinã legalã, excepţie ridicatã de Ştefan Rãceanu în Dosarul nr. 128/P/2006 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia penalã.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilã, deoarece autorul excepţiei criticã atât reglementarea elipticã a textului, cât şi modul de aplicare şi interpretare, aspecte ce excedeazã competenţei instanţei de contencios constituţional.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Decizia nr. 95/R din 21 februarie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 128/P/2006, Curtea de Apel Piteşti - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 28 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activitãţii şi funcţionarea instituţiilor de medicinã legalã, excepţie ridicatã de Ştefan Rãceanu în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unui recurs formulat împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã textul legal criticat este neconstituţional, deoarece, pe lângã faptul cã lista cu experţii vizaţi nu a fost întocmitã, textul are o redactare ambiguã care nu precizeazã in terminis ce se înţelege prin activitãţi medico-legale şi, în mod firesc, care sunt acelea la care este permisã participarea experţilor desemnaţi de pãrţi. Prin urmare, critica <>art. 33 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 1/2000 vizeazã aspecte ce ţin de redactarea elipticã a textului ce produce consecinţe în planul interpretãrii şi aplicãrii.
Curtea de Apel Piteşti - Secţia penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece textul legal criticat nu conţine privilegii şi nici nu creeazã discriminãri în aplicarea sa. De asemenea, dreptul la apãrare este garantat tocmai prin posibilitatea recunoscutã pãrţilor interesate de a solicita medici specialişti care sã asiste experţii oficiali desemnaţi pentru anumite activitãţi medico-legale. Faptul cã legiuitorul nu a menţionat care sunt aceste activitãţi medico-legale nu reprezintã în esenţã o problemã de constituţionalitate. În astfel de cazuri, practica judiciarã urmeazã sã precizeze pe cale de interpretare înţelesul exact al unor termeni generali şi abstracţi.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece prin dispoziţiile legale criticate nu se creeazã discriminãri în folosirea experţilor desemnaţi de pãrţi pentru anumite activitãţi medico-legale. De asemenea, dreptul la apãrare cuprinde totalitatea drepturilor şi regulilor procesuale care oferã persoanei posibilitatea de a înlãtura acuzaţiile ce i se aduc. Aşa fiind, prevederile <>art. 33 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 1/2000 dau pãrţii interesate posibilitatea de a numi un expert pentru asistarea experţilor oficiali desemnaţi, potrivit legii, pentru anumite activitãţi medico-legale.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile <>art. 33 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 1/2000 se aplicã tuturor persoanelor aflate în situaţiile prevãzute de ipoteza normei legale, fãrã nicio discriminare pe considerente arbitrare.
De asemenea, prevederile legale criticate nu încalcã sub niciun aspect dreptul învinuitului sau inculpatului de a fi asistat de un avocat ales sau numit din oficiu în tot cursul procesului penal, precum şi dreptul de a beneficia de toate garanţiile procesuale care condiţioneazã, într-o societate democraticã, desfãşurarea unui proces echitabil.
În sfârşit, din modul de redactare a motivelor invocate de autor în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate rezultã cã acesta criticã textul pentru ceea ce nu reglementeazã. Or, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 Curtea se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a modifica ori completa prevederile legale supuse controlului.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Se constatã cã instanţa de contencios constituţional a fost sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 28 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea şi funcţionarea instituţiilor de medicinã legalã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 22 din 21 ianuarie 2000, care în redactarea iniţialã aveau urmãtorul conţinut: "Institutele de medicinã legalã, cu avizul Consiliului superior de medicinã legalã, întocmesc liste cuprinzând experţi pe niveluri de competenţã, din rândul cãrora pãrţile interesate pot solicita, cu platã, medici legişti sau alţi specialişti care sã asiste experţii oficiali desemnaţi, potrivit legii, pentru anumite activitãţi medico-legale."
Ulterior, dispoziţiile legale criticate au fost modificate prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 57/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 531 din 13 august 2001, aprobatã la rândul sãu cu modificãri prin <>Legea nr. 271/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 616 din 7 iulie 2004. Urmare republicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 996 din 10 noiembrie 2005, <>art. 28 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 1/2000 a devenit art. 33 alin. (1) şi constituie, pe cale de consecinţã, obiectul prezentei excepţii de neconstituţionalitate, care are urmãtorul conţinut:
"Lista cuprinzând experţii din rândul cãrora pãrţile interesate pot solicita, cu platã, medici legişti sau specialişti care sã asiste experţii oficiali desemnaţi, potrivit legii, pentru anumite activitãţi medico-legale este întocmitã pe niveluri de competenţã, la propunerea Consiliului superior de medicinã legalã, şi aprobatã prin ordin al ministrului sãnãtãţii."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, precum şi ale art. 24 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la apãrare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile <>art. 33 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 1/2000 nu conţin dispoziţii de naturã a aduce atingere principiului referitor la egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, deoarece textul criticat este aplicabil tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei.
De asemenea, nu poate fi primitã nici critica referitoare la încãlcarea dreptului la apãrare, întrucât posibilitatea oferitã pãrţii interesate de a solicita medici legişti sau specialişti care sã asiste experţii oficiali desemnaţi reprezintã una din expresiile procedurale ale garantãrii dreptului la apãrare, şi nicidecum nu constituie o încãlcare a dreptului invocat în susţinerea excepţiei.
Cât priveşte susţinerea autorului referitoare la redactarea elipticã a textului, având ca efect interpretarea şi aplicarea lui neunitarã, Curtea constatã cã acest aspect nu poate constitui obiect al controlului de constituţionalitate, întrucât, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, instanţa de contencios constituţional "se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului."
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 33 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activitãţii şi funcţionarea instituţiilor de medicinã legalã, excepţie ridicatã de Ştefan Rãceanu în Dosarul nr. 128/P/2006 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 iunie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
