Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 50 din 6 februarie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. (1^1) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997 , modificat prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2001 , aprobata si modificata prin Legea nr. 400/2002
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 289 din 25 aprilie 2003
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 6 alin. (1^1) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale <>Legii nr. 169/1997 , modificat prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2001 , excepţie ridicatã de Mihai Gh. Nemtisor în Dosarul nr. 1.460/2001 al Judecãtoriei Bicaz.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei, ca neîntemeiatã, arãtând ca asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor legale criticate Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 173 din 12 iunie 2002, statuand ca aceste dispoziţii sunt constituţionale. Apreciazã ca nu exista temeiuri pentru reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.
CURTEA,
avînd în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 18 aprilie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 1.460/2001, Judecãtoria Bicaz a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 6 alin. (1^1) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale <>Legii nr. 169/1997 , modificat prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2001 , excepţie ridicatã de Mihai Gh. Nemtisor.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 41 alin. (2) din Constituţie, întrucât aceste dispoziţii, stabilind ca la reconstituirea dreptului de proprietate este admisã numai proba cu înscrisuri, creeazã o diferenţa de tratament pentru acelaşi obiect al proprietãţii, respectiv terenurile. În opinia autorului exceptiei se creeazã o inegalitate între doi fosti proprietari de terenuri cu vegetaţie forestierã, unul având probe scrise, iar celãlalt, din motive de forta majorã sau caz fortuit, neputând aduce acte doveditoare. Se mai susţine ca Ocolul silvic Tarcau nu deţine date cu privire la persoanele de la care au fost preluate terenurile împãdurite, rolurile agricole pentru acea perioada (anul 1948) nu se gãsesc ori nu erau întocmite, iar regimul de publicitate realã a cãrţilor funciare nu era aplicabil în zona, astfel ca este supus la "o probatio diabolica, fãrã a fi mai puţin proprietar decât alţii".
Instanta de judecata apreciazã excepţia ca fiind neîntemeiatã.
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul apreciazã, de asemenea, ca excepţia este neîntemeiatã.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Autorul exceptiei invoca neconstituţionalitatea dispoziţiilor <>art. 6 alin. (1^1) din Legea nr. 1/2000 , asa cum au fost modificate prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2001 . Aceasta ordonanta a fost aprobatã, cu modificãri şi completãri, prin <>Legea nr. 400 din 17 iunie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 9 iulie 2002.
Cu privire la soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a unei dispoziţii legale modificate ulterior ridicãrii exceptiei, prin Decizia Plenului Curţii nr. III din 31 octombrie 1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, Curtea a statuat ca, în cazul în care, dupã invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate în fata instanţelor judecãtoreşti, prevederea legalã supusã controlului a fost modificatã, Curtea Constituţionalã se pronunţa asupra constituţionalitãţii prevederii legale, în noua sa redactare, numai dacã soluţia legislativã din legea sau ordonanta modificatã este, în principiu, aceeaşi cu cea dinaintea modificãrii.
Curtea constata ca textul legal criticat a suferit modificãri, pastrandu-se însã soluţia legislativã de principiu. Astfel, în redactarea data prin legea de aprobare a <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 102/2001 , acest text are urmãtoarea redactare: "La reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile forestiere este admisã numai proba cu înscrisuri: acte de proprietate, cartea funciarã, cadastru, cererile de înscriere în cooperativa agricolã de producţie, registrul agricol, evidentele cooperativei agricole de producţie, ale amenajamentelor silvice şi pastorale, precum şi alte înscrisuri, cu data certa din perioada respectiva."
Principala critica de neconstituţionalitate se referã la faptul ca aceste dispoziţii, stabilind ca la reconstituirea dreptului de proprietate este admisã numai proba cu înscrisuri, creeazã o diferenţa de tratament pentru acelaşi obiect al proprietãţii, respectiv terenurile. În opinia autorului exceptiei se creeazã o inegalitate între doi fosti proprietari de terenuri cu vegetaţie forestierã, unul având probe scrise, iar celãlalt, din motive de forta majorã sau caz fortuit, neputând aduce acte doveditoare.
Curtea constata ca asupra constituţionalitãţii acestui text s-a pronunţat prin Decizia nr. 173 din 12 iunie 2002 referitoare la constituţionalitatea Legii pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 102/2001 privind modificarea şi completarea <>Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale <>Legii nr. 169/1997 , precum şi modificarea şi completarea <>Legii nr. 18/1991 , republicatã, decizie publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 9 iulie 2002, statuand ca aceste dispoziţii sunt constituţionale.
Cu acel prilej Curtea a stabilit ca reglementarea sistemului probator, inclusiv ierarhizarea probelor şi raporturilor dintre ele, este atributul exclusiv al legiuitorului. Cele doua ipoteze ale reconstituirii dreptului de proprietate nu vizeazã situaţii identice, deoarece exista numeroase şi importante diferenţe între regimul juridic al terenurilor agricole şi al celor forestiere (de exemplu: modul în care au intrat în patrimoniul statului sau, dupã caz, în proprietatea fostelor cooperative agricole de producţie, persoanele cãrora le-au putut aparţine anterior şi, ca urmare, cu privire la beneficiarii reconstituirii, particularitãţile economice şi sociale ale terenurilor etc.) Astfel, terenurile agricole au intrat, cu sau fãrã titlu, în proprietatea statului sau a cooperativelor de producţie, iar ulterior, în decursul timpului, unele dintre acestea au fãcut obiectul unor schimburi impuse de acte de comasare, au fost transmise în administrarea unor unitãţi de stat sau în folosinta unor organizaţii obşteşti ori a unor unitãţi cooperatiste; o parte dintre aceste terenuri şi-au schimbat de-a lungul timpului categoria de folosinta, de exemplu, prin includerea în perimetrul construibil al localitãţilor şi atribuirea lor pentru construcţii civile sau industriale; altele au fãcut obiectul unor importante investiţii etc. Aceasta stare de fapt, existenta la momentul adoptãrii <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 , a impus ca pentru reconstituirea dreptului de proprietate sa se prevadã printre mijloacele de proba şi proba cu martori, tocmai în scopul identificarii suprafeţelor de teren şi a foştilor proprietari. Or, dispoziţia criticata vizeazã o alta situaţie, aceea a reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere.
Curtea Constituţionalã a stabilit, de altfel, printr-o jurisprudenta constanta, ca legiuitorul este îndreptãţit sa adopte soluţii diferite pentru situaţii ce se deosebesc între ele, în mãsura în care prevederile legale se aplica, fãrã nici o discriminare, tuturor celor aflaţi în aceeaşi situaţie. Astfel, prin Decizia nr. 104 din 31 octombrie 1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 40 din 26 februarie 1996, s-a statuat ca "principiul egalitãţii în drepturi a cetãţenilor implica un tratament egal pentru situaţii identice sau similare şi nicidecum acelaşi tratament pentru situaţii diferite. Uniformitatea este, de aceea, contrarã egalitãţii în drepturi, care implica dreptul la diferentiere pentru situaţii care, prin natura lor, nu sunt identice".
Curtea constata ca atât soluţia, cat şi considerentele din decizia menţionatã sunt valabile şi în aceasta cauza, neexistand elemente noi, de natura a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 6 alin. (1^1) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale <>Legii nr. 169/1997 , modificat prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2001 , excepţie ridicatã de Mihai Gh. Nemtisor în Dosarul nr. 1.460/2001 al Judecãtoriei Bicaz.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 6 februarie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
