Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 50 din 16 ianuarie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 22 alin. (1) si (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 174 din 13 martie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Cristina Cãtãlina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 22 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Katharina Marschi în Dosarul nr. 738/C/2006 al Tribunalului Timiş - Secţia civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune sã se facã apelul şi în Dosarul nr. 1.733 D/2006, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicatã de Marlene Marschi în Dosarul nr. 737/C/2006 al Tribunalului Timiş - Secţia civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune sã se facã apelul şi în Dosarul nr. 1.946 D/2006, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicatã de Johann Krisch şi Elisabeth Krisch în Dosarul nr. 2.650/C/2006 al Tribunalului Timiş Secţia civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune sã se facã apelul şi în Dosarul nr. 2.009 D/2006, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 22 decembrie 1989, ridicatã de Salamon Eugenio în Dosarul nr. 1.255/2006 al Tribunalului Maramureş - Secţia civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune sã se facã apelul şi în Dosarul nr. 2.109 D/2006, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 22 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Biro Ladislau în Dosarul nr. 1.927/2006 al Judecãtoriei Lugoj.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor sus-menţionate, având în vedere obiectul parţial identic al excepţiilor ridicate.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 1.733 D/2006, nr. 1.946 D/2006, nr. 2.009 D/2006 şi nr. 2.109 D/2006 la Dosarul nr. 1.732 D/2006, care este primul înregistrat.
Preşedintele constatã cauza în stare de judecatã şi acordã cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, apreciind cã se impune pãstrarea jurisprudenţei Curţii în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin încheierile din 23 mai 2006, 20 iunie 2006, 14 aprilie 2006 şi 13 septembrie 2006, pronunţate în dosarele nr. 738/C/2006, nr. 737/C/2006 şi nr. 2.650/C/2006 ale Tribunalului Timiş - Secţia civilã, nr. 1.255/2006 al Tribunalului Maramureş - Secţia civilã şi nr. 1.927/2006 al Judecãtoriei Lugoj, Curtea Constituţionalã a fost sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 22 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Katharina Marschi, Marlene Marschi, Johann Krisch, Elisabeth Krisch şi Biro Ladislau, şi cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (5) din aceeaşi lege, excepţie ridicatã de Salamon Eugenio, în cauze având ca obiect o acţiune în revendicare şi cereri de anulare a dispoziţiei prin care s-au respins, ca tardiv introduse, notificãrile formulate de autorii excepţiei în temeiul <>art. 22 din Legea nr. 10/2001 .
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Salamon Eugenio considerã cã notificãrile pe care le-a depus au ca temei legal <>art. 2 lit. d)1 din Legea nr. 10/2001 , introdus prin <>Legea nr. 247/2005 . Datoritã acestui text de lege, nou-introdus, dreptul sãu de a formula notificare s-a nãscut şi a devenit actual doar la data intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 247/2005 .
În situaţia în care Curtea va considera cã dreptul sãu de a formula notificare nu s-a nãscut la data intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 247/2005 , autorul considerã cã prevederile <>art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 sunt neconstituţionale, aducând atingere dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi ale art. 44 alin. (1) din Legea fundamentalã, deoarece se instituie o situaţie privilegiatã pentru o anumitã categorie de persoane, respectiv cele ce nu au formulat cereri potrivit prevederilor <>Legii nr. 112/1995 şi care sunt repuse în termen cu privire la dreptul de a formula o cerere în temeiul <>Legii nr. 10/2001 . De asemenea, instituirea unui termen înãuntrul cãruia trebuie formulatã notificarea aduce atingere prevederilor art. 44 alin. (1) din Constituţie, deoarece acţiunea în revendicare este imprescriptibilã.
Ceilalţi autori ai excepţiei susţin cã prevederile <>art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 aduc atingere dispoziţiilor art. 1 alin. (3), ale art. 4 alin. (2) şi ale <>art. 16, 20 şi 44 din Constituţie. Legiuitorul a acordat prin Legea nr. 247/2005 noi termene de formulare a notificãrilor numai anumitor categorii de persoane îndreptãţite la restituire, ceea ce a creat o gravã discriminare şi inegalitate între cetãţeni, precum şi ocrotirea diferenţiatã a dreptului de proprietate privatã.
Totodatã, autorii excepţiei mai aratã cã prevederile <>art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 aduc atingere dispoziţiilor art. 1 alin. (3), ale art. 15 alin. (2) şi ale art. 16, 20, 21 şi 44 din Constituţie. Textul de lege criticat interzice revendicarea imobilelor de cãtre persoanele care nu au cunoscut termenele instituite prin <>Legea nr. 10/2001 , ceea ce contravine naturii unui stat de drept ce garanteazã drepturile omului. Prin simpla împlinire a termenului prevãzut în <>art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 se conferã "efecte retroactive unei stãri nelegale, actul nelegal de preluare a imobilului devine legal". Textul de lege criticat "interzice revendicarea unor imobile preluate de statul comunist, iar aceastã interdicţie înseamnã o gravã discriminare între cetãţeni, deoarece acţiunea în revendicare a oricãrui imobil pe calea dreptului comun nu este supusã unor termene". <>Art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 "interzice accesul la justiţie oricãrei persoane care ar dori sã revendice, pe calea dreptului comun, un imobil preluat abuziv de cãtre stat", ocrotind preferenţial dreptul de proprietate privatã al statului şi al altor persoane juridice sau fizice asupra imobilelor preluate abuziv.
Tribunalul Timiş - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã textele de lege criticate reglementeazã situaţia juridicã a imobilelor ce intrã în sfera de aplicare a <>Legii nr. 10/2001 , în vederea stabilirii unei certitudini cu privire la raporturile juridice viitoare, fãrã a aduce atingere principiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.
Tribunalul Maramureş - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã, întrucât noua lege reparatorie conţine dispoziţii discriminatorii, în sensul aplicãrii ei diferenţiat, în funcţie de persoanã, bun şi loc de situare a acestuia.
Judecãtoria Lugoj apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile sunt constituţionale, aşa cum a statuat şi Curtea în jurisprudenţa sa.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 22 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 10/2001 , republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005.
Textele de lege criticate au urmãtorul conţinut:
- Art. 22 alin. (1) şi (5): "(1) Persoana îndreptãţitã va notifica în termen de 6 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi persoana juridicã deţinãtoare, solicitând restituirea în naturã a imobilului. În cazul în care sunt solicitate mai multe imobile, se va face câte o notificare pentru fiecare imobil.[...]
"(5) Nerespectarea termenului de 6 luni prevãzut pentru trimiterea notificãrii atrage pierderea dreptului de a solicita în justiţie mãsuri reparatorii în naturã sau prin echivalent."
Aceste prevederi sunt considerate de autorii excepţiei a fi contrare dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) privind principiile generale de organizare a statului român, în art. 4 alin. (2) referitor la interzicerea discriminãrii, în art. 15 alin. (2) referitor la principiul neretroactivitãţii legii, în art. 16 privind egalitatea în drepturi, în art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, în art. 21 privind accesul liber la justiţie şi în art. 44 referitor la dreptul de proprietate privatã. Totodatã, autorul excepţiei aratã cã sunt încãlcate şi dispoziţiile art. 1 referitor la obligaţia de a respecta drepturile omului, ale art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi ale art. 1 privind protecţia proprietãţii din primul Protocol adiţional la Convenţie.
Examinând excepţia, Curtea Constituţionalã reţine urmãtoarele:
Cu privire la susţinerile autorului Salamon Eugenio, Curtea observã cã <>art. 2 lit. d)1 din Legea nr. 10/2001 , introdus prin <>Legea nr. 247/2005 , a devenit, ca urmare a republicãrii <>Legii nr. 10/2001 , art. 2 alin. (1) lit. e) din acest act normativ. Aceste dispoziţii nominalizeazã expres <>Decretul nr. 111/1951 în sfera actelor normative abuzive, act normativ în temeiul cãruia imobilele considerate a fi abandonate treceau în proprietatea statului, în baza unei hotãrâri judecãtoreşti sau a unei dispoziţii administrative. În forma iniţialã a legii, imobilele considerate a fi fost abandonate erau incluse în sfera imobilelor preluate în mod abuziv, fãrã însã ca dispoziţiile <>art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 10/2001 sã indice actul normativ în temeiul cãruia aceste imobile erau trecute în proprietatea statului. Prin urmare, introducerea expresã a acestui act normativ, respectiv <>Decretul nr. 111/1951 , nu aduce niciun element de noutate faţã de reglementarea anterioarã. În acest sens, s-a pronunţat Curtea prin <>Decizia nr. 571 din 19 septembrie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 16 octombrie 2006.
Cu privire la celelalte susţineri ale autorilor excepţiei, Curtea constatã cã prin <>Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente s-au adus modificãri <>Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Modificãrile nu privesc însã instituirea unui nou termen în care sã poatã fi depuse notificãrile prevãzute la <>art. 22 din Legea nr. 10/2001 . Aceasta deoarece, aşa cum a constatat Curtea prin <>Decizia nr. 737 din 26 octombrie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 940 din 21 noiembrie 2006, fãcând referire la practica sa anterioarã, recunoaşterea sine die a posibilitãţii persoanei interesate de a declanşa procedura de recuperare a imobilelor preluate abuziv de cãtre stat ar fi fost de naturã sã genereze un climat de insecuritate juridicã în domeniul proprietãţii imobiliare.
În ceea ce priveşte susţinerea potrivit cãreia <>art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 aduce atingere dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea reţine cã aceasta nu este întemeiatã, întrucât textul de lege criticat se aplicã de la intrarea în vigoare a legii.
Cu privire la critica de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 , prin raportare la dispoziţiile constituţionale ale <>art. 16, Curtea a reţinut prin Decizia nr. 571 din 19 septembrie 2006 cã acestea se aplicã în mod egal tuturor subiectelor de drept aflate în aceeaşi situaţie juridicã, fãrã nicio discriminare pe considerente arbitrare.
Pe lângã cele statuate prin decizia menţionatã, Curtea mai observã cã cetãţenii care pot introduce notificãri în temeiul <>art. 22 din Legea nr. 10/2001 , solicitând restituirea în naturã a imobilului, se aflã într-o situaţie diferitã faţã de cultele religioase ori comunitãţile cetãţenilor aparţinând minoritãţilor naţionale, aşa încât şi tratamentul juridic instituit de legiuitor cu privire la acestea este diferit, fiind totodatã reglementat prin acte normative distincte. Nu se poate reţine aşadar încãlcarea dispoziţiilor art. 16 şi ale art. 4 alin. (2) din Constituţie.
Tot prin <>Decizia nr. 571 din 19 septembrie 2006 , Curtea a statuat cã <>art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 nu încalcã nici dispoziţiile art. 21 din Constituţie privind accesul liber la justiţie, ci instituie norme procedurale pentru exercitarea acestui drept, în conformitate cu dispoziţiile constituţionale ale art. 126 alin. (2), ce prevãd cã procedura de judecatã este stabilitã numai prin lege. Aceeaşi concluzie se impune şi cu privire la dispoziţiile <>art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 .
De altfel, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, de exemplu, în Cauza Z şi alţii contra Regatului Unit (2001), s-a statuat cã accesul la un tribunal nu este absolut şi poate fi supus unor restricţii legitime, cum ar fi termenele legale de prescripţie sau de decãdere. Pentru aceste motive nu poate fi reţinutã nici atingerea adusã prevederilor art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Totodatã, prin <>Decizia nr. 737 din 26 octombrie 2006 s-a statuat, în esenţã, cã, potrivit dispoziţiilor art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, exercitarea dreptului de proprietate trebuie sã se facã în limitele legii. Legiuitorul ordinar este aşadar competent sã stabileascã cadrul juridic pentru exercitarea acestuia, instituind limitãri rezonabile în valorificarea ca drept subiectiv garantat, în aşa fel încât sã nu vinã în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept. Pentru aceste considerente, nu poate fi reţinutã încãlcarea, prin textele de lege criticate, a prevederilor art. 44 din Constituţie şi ale art. 1 privind protecţia proprietãţii din primul Protocol adiţional la Convenţie.
În sfârşit, în temeiul celor expuse anterior, Curtea respinge şi critica privind atingerea adusã art. 1 alin. (3) privind principiile generale de organizare a statului român şi art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului din Legea fundamentalã, precum şi art. 1 referitor la obligaţia de a respecta drepturile omului din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Întrucât criticile de neconstituţionalitate privesc, în esenţã, aceleaşi aspecte şi având în vedere cã nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţiile şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 22 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Katharina Marschi, Marlene Marschi, Johann Krisch, Elisabeth Krisch şi de Biro Ladislau în dosarele nr. 738/C/2006, nr. 737/C/2006 şi nr. 2.650/C/2006 ale Tribunalului Timiş - Secţia civilã şi nr. 1.927/2006 al Judecãtoriei Lugoj, precum şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (5) din aceeaşi lege, excepţie ridicatã de Salamon Eugenio în Dosarul nr. 1.255/2006 al Tribunalului Maramureş - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 16 ianuarie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cãtãlina Turcu
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
