Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 50 din 14 ianuarie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 212/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru si ale art. 2 alin. (1^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 212/2008 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi ale <>art. 2 alin. (1^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicatã de Costicã Constanda şi Maria Constanda în Dosarul nr. 8.052/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã. La apelul nominal rãspunde pentru autorii excepţiei domnul avocat Traian Briciu, iar pentru Societatea Comercialã "Raptis-Kavouras" rãspund domnii avocaţi Valeriu Stoica şi Florentin Ţucã. Cauza este în stare de judecatã. Reprezentantul autorilor excepţiei de neconstituţionalitate solicitã admiterea acesteia, în timp ce reprezentanţii celeilalte pãrţi solicitã respingerea acesteia, fiecare parte aducând argumente în sprijinul solicitãrilor lor. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 21 mai 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 8.052/3/2009, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 212/2008 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi ale <>art. 2 alin. (1^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Excepţia a fost ridicatã de Costicã Constanda şi Maria Constanda într-o cauzã având ca obiect o acţiune în constatare - pretenţii. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii aratã cã, în conformitate cu dispoziţiile legale criticate, calcularea unei taxe judiciare de timbru în mod progresiv, în raport cu valoarea cererii, se aplicã în mod corespunzãtor şi cererilor privind declararea nulitãţii, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui act juridic patrimonial, chiar dacã nu se solicitã şi repunerea pãrţilor în situaţia anterioarã, precum şi cererilor privind constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept patrimonial. Dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie, potrivit cãrora Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţã numai în situaţii extraordinare a cãror reglementare nu poate fi "anulatã", având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acesteia. Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã considerã cã dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, încãlcând dispoziţiile Constituţiei, respectiv art. 115 alin. (4) şi (6) şi art. 21 alin. (3). <>Art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 212/2008 nu respectã condiţiile de constituţionalitate extrinsecã, intervenind în domenii de reglementare excluse ordonanţelor de urgenţã şi adoptând mãsuri care nu justificã urgenţa, definitã constituţional prin condiţia de a interveni numai în situaţii extraordinare a cãror reglementare nu poate fi amânatã. Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. În opinia sa, prevederile legale criticate sunt în concordanţã cu prevederile constituţionale ale art. 135 alin. (2) lit. b). Instituirea de taxe şi cauţiuni în legãturã cu procedurile judiciare reprezintã un atribut exclusiv al legiuitorului, pe care acesta îl exercitã în considerarea unor situaţii concrete în care se impune stabilirea în sarcina pãrţilor din proces a unor obligaţii fiscale în cazul taxelor judiciare de timbru şi al timbrului judiciar. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 212/2008 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 837 din 12 decembrie 2008, şi ale <>art. 2 alin. (1^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, prevederi ce au urmãtorul conţinut: - <>Art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 212/2008 : "La articolul 2, dupã alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (1^1), cu urmãtorul cuprins: <<(1^1) Dispoziţiile alin. (1) se aplicã în mod corespunzãtor şi cererilor privind declararea nulitãţii, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui act juridic patrimonial, chiar dacã nu se solicitã şi repunerea pãrţilor în situaţia anterioarã, precum şi cererilor privind constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept patrimonial.>>"; - <>Art. 2 alin. (1^1) din Legea nr. 146/1997 : "Dispoziţiile alin. (1) se aplicã în mod corespunzãtor şi cererilor privind declararea nulitãţii, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui act juridic patrimonial, chiar dacã nu se solicitã şi repunerea pãrţilor în situaţia anterioarã, precum şi cererilor privind constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept patrimonial." Examinând excepţia, Curtea constatã cã, ulterior sesizãrii Curţii, dispoziţiile legale criticate au suferit modificãri prin <>Legea nr. 276/2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 13 iulie 2009. Curtea constatã cã legiuitorul a preluat, în mare parte, soluţia legislativã din vechea reglementare, astfel încât, în conformitate cu jurisprudenţa sa constantã în astfel de cazuri, Curtea va analiza dispoziţiile legale astfel cum au fost modificate. Aşadar, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 212/2008 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 837 din 12 decembrie 2008, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 276/2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 13 iulie 2009, şi ale <>art. 2 alin. (1^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, prevederi ce au urmãtorul conţinut: - <>Art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 212/2008 : "La articolul I punctul 1, alineatul (1^1) al articolului 2 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins: <<(1^1) Dispoziţiile alin. (1) se aplicã în mod corespunzãtor şi cererilor privind declararea nulitãţii, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui act juridic patrimonial, precum şi cererilor privind constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept patrimonial; cererea privind repunerea pãrţilor în situaţia anterioarã este scutitã de taxã de timbru dacã este accesorie cererii privind declararea nulitãţii, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea actului juridic patrimonial.>>"; - <>Art. 2 alin. (1^1) din Legea nr. 146/1997 : "Dispoziţiile alin. (1) se aplicã în mod corespunzãtor şi cererilor privind declararea nulitãţii, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui act juridic patrimonial, precum şi cererilor privind constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept patrimonial; cererea privind repunerea pãrţilor în situaţia anterioarã este scutitã de taxã de timbru dacã este accesorie cererii privind declararea nulitãţii, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea actului juridic patrimonial." În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind liberul acces la justiţie şi în art. 115 alin. (4) şi (6) cu privire la delegarea legislativã din Constituţie. În ceea ce priveşte criticile referitoare la <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 212/2008 , prin raportare la art. 115 alin. (4) din Constituţie, Curtea constatã cã Guvernul a justificat, în nota de fundamentare, urgenţa ce permite adoptarea unor astfel de mãsuri pe calea unei ordonanţe de urgenţã. Referitor la încãlcarea prevederilor art. 115 alin. (6) din Constituţie Curtea constatã cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 212/2008 nu afecteazã drepturile, libertãţile şi îndatoririle prevãzute de Constituţie. Cu privire la sensul juridic al verbului "a afecta", Curtea a fãcut unele precizãri prin <>Decizia nr. 1.189 din 6 noiembrie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 25 noiembrie 2008. De asemenea, prin aceeaşi decizie, Curtea a mai reţinut cã din interpretarea textului constituţional se poate deduce cã interdicţia adoptãrii de ordonanţe de urgenţã este totalã şi necondiţionatã atunci când menţioneazã cã "nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale" şi cã "nu pot viza mãsuri de trecere silitã a unor bunuri în proprietate publicã". În celelalte domenii prevãzute de text, ordonanţele de urgenţã nu pot fi adoptate dacã "afecteazã", dacã au consecinţe negative, dar, în schimb, pot fi adoptate dacã, prin reglementãrile pe care le conţin, au consecinţe pozitive în domeniile în care intervin. Cu privire la dispoziţiile <>art. 2 alin. (1^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, Curtea constatã cã asupra acestor dispoziţii s-a mai pronunţat, prin raportare la critici similare, prin Decizia nr. 1.587 din 19 noiembrie 2009. Cu acel prilej, Curtea a statuat cã, în cazul drepturilor patrimoniale şi al actelor juridice patrimoniale, acţiunile în constatare sau cererile în anulare, rezoluţiune sau reziliere au caracterul unei acţiuni în realizarea dreptului, întrucât tind la readucerea în patrimoniul reclamantului a unui bun evaluabil în bani. Or, apare ca fiind pe deplin justificatã soluţia adoptatã de legiuitor în cuprinsul dispoziţiilor art. 2 alin. (1^1) din lege în materia timbrãrii unor astfel de acţiuni cu o taxã calculatã în funcţie de valoarea bunului, tocmai în scopul instituirii unui tratament juridic identic cu cel aplicabil acţiunilor sau cererilor evaluabile în bani, reglementat de prevederile art. 2 alin. (1). Aşa fiind, pentru acţiunile reglementate în ipoteza normei juridice criticate, indiferent dacã se solicitã sau nu, distinct, repunerea pãrţilor în situaţia anterioarã, taxarea acţiunii se va face la valoarea bunului, în vreme ce taxa cu valoare fixã urmeazã a fi datoratã numai în cazul acţiunilor care au ca obiect drepturi, respectiv acte juridice nepatrimoniale. Accesul liber la justiţie nu înseamnã gratuitate. Nicio dispoziţie constituţionalã nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adreseazã autoritãţilor judecãtoreşti sã contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Regula este cea a timbrãrii acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în mãsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiţie sunt cheltuieli publice, la a cãror acoperire, potrivit art. 56 din Constituţie, cetãţenii sunt obligaţi sã contribuie prin impozite şi taxe, stabilite în condiţiile legii. Atât obligaţia de platã a taxelor judiciare, cât şi excepţiile stabilite de lege se aplicã deopotrivã tuturor cetãţenilor aflaţi în situaţii identice, precum şi tuturor litigiilor de aceeaşi naturã, neexistând discriminãri sau privilegii contrare prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, argumentarea şi soluţia reţinute în decizia de mai sus îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 212/2008 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi ale <>art. 2 alin. (1^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicatã de Costicã Constanda şi Maria Constanda în Dosarul nr. 8.052/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 ianuarie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent, Fabian Niculae
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
