Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 5 din 4 februarie 1999 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 214 alin. 3 din Codul penal
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 95 din 5 martie 1999
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Ion Bonini - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol, soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 214 alin. 3 din Codul penal, ridicatã de Garba Vasile în Dosarul nr. 568/1998 al Judecãtoriei Insuratei din judeţul Brãila.
La apelul nominal s-a prezentat Garba Vasile, personal şi asistat de avocatul Ciubotariu Mihai, în baza împuternicirii avocatiale depuse la dosar, lipsa fiind Societatea Comercialã "Stanriz" - S.A. din Stancuta, judeţul Brãila, legal citata.
Fata de declaraţia pãrţilor ca nu au cereri prealabile de formulat se constata cauza în stare de judecata şi se da cuvântul în fond.
Avocatul Ciubotariu Mihai arata ca inculpatul Garba Vasile a fost trimis în judecata pentru sãvârşirea infracţiunii de gestiune frauduloasã, prevãzutã la art. 214 din Codul penal, text legal care incalca dispoziţiile art. 41 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora proprietatea privatã este ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Or, potrivit art. 214 alin. 3 din Codul penal, dacã bunul este proprietate privatã, cu excepţia cazului când acesta este în întregime sau în parte proprietatea statului, acţiunea penalã pentru fapta prevãzutã la alin. 1 se pune în mişcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate. Prin urmare, textul atacat face o deosebire între proprietatea privatã aparţinând persoanei fizice şi proprietatea privatã a statului, ceea ce contravine prevederii constituţionale menţionate. În concluzie, se solicita admiterea exceptiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arata ca dispoziţiile art. 214 alin. 3 din Codul penal sunt neconstituţionale, deoarece pentru proprietatea privatã prevãd un regim juridic diferenţiat sub aspectul plângerii prealabile. Se incalca astfel prevederile art. 41 alin. (2) din Constituţie, care se referã la ocrotirea în mod egal atât a proprietãţii aparţinând persoanelor fizice ori persoanelor juridice de drept privat, cat şi a proprietãţii private a statului. Rezulta ca acţiunea penalã trebuie sa se punã în mişcare doar la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate şi atunci când bunul este în întregime sau în parte în proprietatea privatã a statului. Fata de cele arãtate se solicita admiterea exceptiei de neconstituţionalitate.
C U R T E A,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Judecãtoria Insuratei, prin Încheierea din 4 noiembrie 1998, pronunţatã în Dosarul nr. 568/1998, a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 214 alin. 3 din Codul penal, ridicatã de Garba Vasile.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângã Judecãtoria Insuratei inculpatul Garba Vasile a fost trimis în judecata pentru sãvârşirea infracţiunii de gestiune frauduloasã, prevãzutã la art. 214 din Codul penal, reţinându-se în sarcina sa ca, în calitate de şef al fermei nr. 4 din cadrul Societãţii Comerciale "Stanriz" - S.A. Stancuta, judeţul Brãila, a aprobat efectuarea unor lucrãri şi folosirea unor utilaje fãrã plata, producand astfel cu rea-credinţa un prejudiciu.
În fata instanţei judecãtoreşti, la termenul de judecata din 4 noiembrie 1998, inculpatul Garba Vasile a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 214 alin. 3 din Codul penal, sustinand ca acest text legal contravine dispoziţiilor art. 41 alin. (2) din Constituţie, deoarece face o "deosebire între proprietatea privatã aparţinând persoanei fizice şi proprietatea privatã a statului". Aceasta deosebire ar rezulta din faptul ca "în cazul în care partea vãtãmatã este o societate cu capital integral sau în parte de stat nu se poate face aplicarea prevederilor art. 131 şi 132 din Codul penal (lipsa plângerii prealabile şi împãcarea pãrţilor)".
Judecãtoria Insuratei, exprimandu-şi opinia, a considerat ca excepţia de neconstituţionalitate invocatã este intemeiata.
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, s-au solicitat punctele de vedere ale preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece art. 214 alin. 3 din Codul penal stabileşte o norma de alegere pentru partea vãtãmatã, atunci când aceasta nu este statul, considerând-o singura în mãsura sa aprecieze dacã este cazul sa facã plângere prealabilã în vederea declansarii acţiunii penale. În ceea ce priveşte proprietatea statului, în cazul sãvârşirii infracţiunii de gestiune frauduloasã, legiuitorul a stabilit o procedura proprie pentru declanşarea urmãririi penale, organele de urmãrire penalã putându-se sesiza şi din oficiu, în paralel însã cu obligaţia partii vãtãmate de a sesiza organele în drept. Prin aceasta prevedere legalã s-a dorit ca ocrotirea acestui tip de proprietate sa nu fie lãsatã la aprecierea pãrţilor vãtãmate. Cu referire la regimul sanctionator, se arata ca art. 214 din Codul penal nu face nici un fel de distincţie, sancţiunea fiind aceeaşi, proprietatea privatã fiind ocrotitã în mod egal, indiferent de titularul dreptului de proprietate.
În punctul sau de vedere Guvernul arata ca, deşi dispoziţiile <>art. 214 alin. 3 din Codul penal au fost introduse prin Legea nr. 140/1996 , ele nu au fost corelate cu prevederile art. 41 alin. (2) din Constituţie. Astfel alin. 3 al art. 214 din Codul penal prevede un regim juridic diferenţiat sub aspectul incidentei plângerii prealabile, deoarece acţiunea penalã se pune în mişcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate în cazul "proprietãţii private particulare" şi din oficiu când "priveşte proprietatea privatã a statului". Pentru aceste considerente, se apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate invocatã este intemeiata.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
C U R T E A,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie şi <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã este competenta sa soluţioneze excepţia ridicatã, fiind legal sesizatã.
Critica de neconstituţionalitate priveşte art. 214 alin. 3 din Codul penal, potrivit cãruia: "Dacã bunul este proprietate privatã, cu excepţia cazului când acesta este în întregime sau în parte proprietatea statului, acţiunea penalã pentru fapta prevãzutã în alin. 1 se pune în mişcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate."
Rezulta ca acţiunea penalã impotriva celui care, prin gestiune frauduloasã, a pricinuit o paguba unei persoane, cu ocazia administrãrii sau conservãrii bunurilor acesteia, poate fi pusã în mişcare numai în baza plângerii prealabile a persoanei vãtãmate. În situaţia în care bunul este proprietatea privatã a statului, punerea în mişcare a acţiunii penale nu este condiţionatã de existenta plângerii prealabile a persoanei vãtãmate, ci se declanseaza din oficiu.
Curtea Constituţionalã constata ca prin art. 214 alin. 3 din Codul penal se face o diferentiere neconstitutionala între protecţia proprietãţii private a statului şi protecţia proprietãţii private a altor subiecte de drept, atunci când se precizeazã ca, dacã "bunul este proprietate privatã, cu excepţia cazului când acesta este în întregime sau în parte al statului, acţiunea penalã se pune în mişcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate". Aceste dispoziţii contravin prevederilor art. 41 alin. (2) din Constituţie, care asigura o egala ocrotire a proprietãţii aparţinând persoanelor fizice ori persoanelor juridice de drept privat, precum şi a proprietãţii private a statului. Asa fiind, în privinta bunurilor care formeazã obiectul proprietãţii private, statul nu poate beneficia de o ocrotire juridicã diferita de aceea a persoanelor fizice sau a persoanelor juridice de drept privat.
În consecinta, în temeiul art. 214 alin. 3 din Codul penal, punerea în mişcare a acţiunii penale se poate face numai la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate, atât în cazul în care bunul aparţine persoanelor fizice sau persoanelor juridice de drept privat, cat şi atunci când bunul este în întregime sau în parte proprietatea privatã a statului.
În sensul celor arãtate este şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 177 din 15 decembrie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 24 februarie 1999.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al <>art. 23 şi 25 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Admite excepţia de neconstituţionalitate, ridicatã de Garba Vasile în Dosarul nr. 568/1998 al Judecãtoriei Insuratei din judeţul Brãila, şi constata ca dispoziţia "cu excepţia cazului când acesta este în întregime sau în parte al statului" prevãzutã la art. 214 alin. 3 din Codul penal este neconstitutionala.
Decizia se comunica celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 4 februarie 1999.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent
Florentina Geangu
------------○
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
