Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 5 din 3 februarie 1998 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 52^1 si ale art. 55 alin. 2 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurari sociale de stat si asistenta sociala, modificata si completata prin Legea nr. 73/1991 privind stabilirea unor drepturi de asigurari sociale, precum si de modificare si completare a unor reglementari din legislatia de asigurari sociale si pensii
EMITENT: Curtea Constitutionala PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 160 din 22 aprilie 1998
Ioan Muraru - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Viorel Mihai Ciobanu - judecãtor
Mihai Constantinescu - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Victor Dan Zlatescu - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol, pronunţarea asupra exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 52^1 şi ale <>art. 55 alin. 2 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurãri sociale de stat şi asistenta socialã, modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 73/1991 privind stabilirea unor drepturi de asigurãri sociale, precum şi de modificare şi completare a unor reglementãri din legislaţia de asigurãri sociale şi pensii publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 16 decembrie 1991, invocatã de Nenetu Valentin în Dosarul nr. 2.121/1996, aflat pe rolul Curţii Supreme de Justiţie - Secţia de contencios administrativ.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din data de 27 ianuarie 1998, în prezenta reprezentantului Ministerului Public şi a autorului exceptiei, Nenetu Valentin, lipsind cealaltã parte legal citata, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 3 februarie 1998.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 13 octombrie 1997, pronunţatã de Curtea Suprema de Justiţie - Secţia de contencios administrativ, în Dosarul nr. 2.121/1996, a fost sesizatã Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>Legii nr. 3/1977 , astfel cum au fost modificate prin <>Legea nr. 73/1991 , în legatura cu dispoziţiile referitoare la cãile de atac şi la termenele prevãzute pentru sesizarea instanţei de judecata cu privire la nelegalitatea deciziilor de pensionare.
În susţinerea exceptiei autorul arata ca nu i s-a comunicat niciodatã decizia de pensionare, emisã în anul 1991, şi nici nu i s-a desfãcut contractul de munca ca urmare a pensionãrii. De asemenea, arata ca a cerut anularea deciziei de pensionare, formuland mai multe memorii la Comisia de contestaţii de pe lângã direcţia generalã de munca şi protecţie socialã şi la Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, însã, de fiecare data, i s-a rãspuns ca acestea sunt tardive. Ulterior s-a adresat şi instanţelor de judecata, pentru a se pronunţa asupra nelegalitatii deciziei de pensionare.
Autorul exceptiei considera ca se afla în termen la data contestarii deciziei, invocand, totodatã, şi faptul ca în perioada termenului de contestare a deciziei a fost internat în spital. De asemenea, precizeazã ca scopul pe care l-a urmãrit prin ridicarea exceptiei este acela de a îndeplini condiţia cerutã pentru a se adresa Tribunalului Internaţional de la Strasbourg.
Neexistand nici o critica referitoare la neconstituţionalitatea prevederilor atacate, s-a solicitat Curţii Supreme de Justiţie - Secţia de contencios administrativ sa completeze încheierea de sesizare. Aceasta a rãspuns însã ca "sesizarea Curţii Constituţionale este regulatã, întrucât se referã atât la susţinerile partii, cat şi la opinia instanţei asupra exceptiei".
Opinia instanţei este ca procedura de atacare a deciziilor de pensionare, prevãzutã de <>Legea nr. 3/1977 , astfel cum a fost modificatã prin <>Legea nr. 73/1991 , nu incalca dispoziţiile constituţionale.
În temeiul art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, s-au solicitat punctele de vedere ale preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
În punctul de vedere al Guvernului se arata ca textele art. 52^1 şi ale <>art. 55 alin. 2 din Legea nr. 3/1977 , modificatã prin <>Legea nr. 73/1991 , a cãror neconstituţionalitate a fost invocatã, nu contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (2) din Constituţie, care instituie principiul egalitãţii cetãţenilor în fata legii, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie şi ale art. 48 care consacra drepturile persoanelor vãtãmate de o autoritate publica.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de cãtre judecãtorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale atacate, raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, republicatã, retine:
Curtea Constituţionalã este competenta sa soluţioneze excepţia cu care a fost sesizatã, în conformitate cu prevederile art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã.
Din conţinutul încheierii de sesizare rezulta ca obiectul exceptiei îl formeazã reglementãrile din <>Legea nr. 3/1977 , modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 73/1991 , referitoare la cãile de atac şi la termenele prevãzute pentru sesizarea instanţei cu privire la nelegalitatea deciziei de pensionare.
Raportand cele invocate de autorul exceptiei la conţinutul legii atacate, rezulta ca sunt avute în vedere dispoziţiile art. 52^1, care prevãd ca, impotriva deciziei de pensionare, persoana interesatã poate introduce contestaţie, în termen de 30 de zile de la comunicare, la comisia de contestaţii de pe lângã direcţia generalã de munca şi protecţie socialã, precum şi dispoziţiile art. 55 alin. 2, conform cãrora deciziile comisiilor de contestaţii, date în materie de pensii, pot fi atacate potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990.
În susţinerea exceptiei autorul, în esenta, critica faptul ca nu i s-a comunicat decizia de pensionare şi arata ca nu a depãşit termenul de sesizare a instanţei de judecata, competenta cu soluţionarea legalitãţii acesteia, fãrã însã sa invoce nici un argument de natura sa infirme constituţionalitatea art. 52^1 şi a art. 55 alin. 2 din lege.
Întrucât este contestatã numai legalitatea deciziei de pensionare, rezulta ca acest aspect, fiind legat de stabilirea unei situaţii de fapt, este de competenta exclusiva a instanţei judecãtoreşti şi ca nu are nici o legatura cu legitimitatea constituţionalã a textelor ce fac obiectul exceptiei. Pe cale de consecinta, excepţia invocatã incalca prevederile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicatã, potrivit cãrora sesizãrile adresate Curţii trebuie motivate, ceea ce implica, în mod necesar, invocarea unui temei constituţional pentru contestarea legitimitatii constituţionale a prevederii ce face obiectul sesizãrii. Curtea nu se poate substitui autorului sesizãrii în ceea ce priveşte invocarea unui anume motiv de neconstituţionalitate, în acest sens fiind şi jurisprudenta sa, asa cum rezulta din Decizia nr. 338 din 18 iulie 1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 21 iulie 1997, şi din Decizia nr. 392 din 15 octombrie 1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 299 din 4 noiembrie 1997.
Altminteri, în cadrul procedurii de soluţionare a excepţiilor de neconstituţionalitate, controlul Curţii Constituţionale ar insemna sa se exercite nu la sesizare, ci din oficiu, ceea ce contravine prevederilor art. 144 lit. c) din Constituţie, care se referã în mod expres la "excepţiile ridicate în fata instanţelor judecãtoreşti", consacrand astfel un drept constituţional al pãrţilor de a invoca neconstituţionalitatea unei prevederi legale dintr-o lege sau ordonanta sau chiar neconstituţionalitatea unor asemenea acte normative în ansamblul lor.
Totodatã, în subsidiar, se constata ca dispoziţiile atacate, referitoare la cãile de atac şi la termenele prevãzute pentru sesizarea instanţei cu privire la nelegalitatea deciziei de pensionare, nu sunt contrare normelor constituţionale. Prin <>art. 52^1 din Legea nr. 3/1977 s-a organizat o procedura jurisdicţionalã administrativã, prealabilã contenciosului judecãtoresc asigurându-se, totodatã, potrivit art. 55 alin. 2, accesul partii la justiţie, în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990. Astfel aceasta reglementare corespunde principiului constituţional al liberului acces la justiţie, întrucât, astfel cum s-a statuat prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1/1994, instituirea unei proceduri administrative jurisdicţionale prealabile nu contravine acestui principiu, cat timp actul emis în cadrul jurisdicţiei respective poate fi atacat la instanta judecãtoreascã de contencios administrativ.
Totodatã, procedura legalã prevãzutã de <>legea nr. 3/1977 nu contravine prevederilor art. 48 din Constituţie.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 52^1 şi ale <>art. 55 alin. 2 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurãri sociale de stat şi asistenta socialã, modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 73/1991 privind stabilirea unor drepturi de asigurãri sociale, precum şi de modificare şi completare a unor reglementãri din legislaţia de asigurãri sociale şi pensii, invocatã de Nenetu Valentin în Dosarul nr. 2.121/1996 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia de contencios administrativ.
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 3 februarie 1998.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
----------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
