Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Dosar nr. 3/1/2014/HP/C
Iulia Cristina Tarcea - vicepreşedintele Înaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie - preşedintele
completului
Lavinia Curelea - preşedintele Secţiei I civile
Roxana Popa - preşedintele delegat al
Secţiei a II-a civile
Ionel Barbă - preşedintele Secţiei de contencios
administrativ şi fiscal
Dragu Creţu - judecător la Secţia I civilă
Romaniţa Ecaterina Vrînceanu - judecător la Secţia I civilă -
judecător-raportor
Cristina Văleanu - judecător la Secţia I civilă
Adina Georgeta Nicolae - judecător la Secţia I civilă
Mihaela Tăbârcă - judecător la Secţia I civilă
Tatiana Gabriela Năstase - judecător la Secţia a II-a civilă
- judecător-raportor
Eugenia Voicheci - judecător la Secţia a II-a civilă
Ileana Izabela Dolache - judecător la Secţia a II-a civilă
Rodica Dorin - judecător la Secţia a II-a civilă
Carmen Trănica Teau - judecător la Secţia a II-a civilă
Liliana Vişan - judecător la Secţia de contencios
administrativ şi fiscal
Alina Corina Corbu - judecător la Secţia de contencios
administrativ şi fiscal
Gabriela Elena Bogasiu - judecător la Secţia de contencios
administrativ şi fiscal
Zoiţa Milăşan - judecător la Secţia de contencios
administrativ şi fiscal
Denisa Angelica Stănişor - judecător la Secţia de contencios
administrativ şi fiscal -
judecător-raportor
Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ce formează obiectul Dosarului nr. 3/1/2014/HP/C a fost constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 27^5 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Iulia Cristina Tarcea, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. La şedinţa de judecată participă Aurel Segărceanu, magistrat-asistent la Secţia de contencios administrativ şi fiscal, desemnat în conformitate cu dispoziţiile art. 27^6 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Suceava - Secţia I civilă, în Dosarul nr. 2.493/40/2013, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile cu privire la modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 34 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, în corelare cu cele ale art. 34 alin. (7) din acelaşi act normativ, respectiv dacă acestea se aplică şi în ceea ce priveşte drepturile salariale ale personalului angajat în baza contractelor de finanţare în derulare, încheiate anterior intrării în vigoare a legii. Magistratul-asistent a prezentat referatul cauzei, arătând că la dosarul cauzei au fost depuse: practica judiciară şi raportul întocmit de judecătorii-raportori; de asemenea, s-a arătat că raportul a fost comunicat părţilor, conform dispoziţiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, iar reclamanţii, prin avocat, au formulat punct de vedere privind chestiunea de drept supusă judecăţii. Doamna judecător Iulia Cristina Tarcea, preşedintele completului de judecată, a constatat că nu există chestiuni prealabile sau excepţii, iar completul de judecată a rămas în pronunţare asupra sesizării privind pronunţarea unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE,deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: 1. Titularul şi obiectul sesizării Curtea de Apel Suceava - Secţia I civilă a dispus, prin Încheierea din 27 martie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 2.493/40/2013 al acestei instanţe, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 34 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, în corelare cu cele ale art. 34 alin. (7) din acelaşi act normativ, respectiv dacă acestea se aplică şi în ceea ce priveşte drepturile salariale ale personalului angajat în baza contractelor de finanţare în derulare, încheiate anterior intrării în vigoare a legii. 2. Temeiul juridic al sesizării Art. 519 din Codul de procedură civilă: "Dacă în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată." 3. Expunerea succintă a procesului. Obiectul învestirii instanţei care a solicitat pronunţarea unei hotărâri prealabile. Stadiul procesual în care se află pricina 3.1. Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani - Secţia I civilă, reclamanţii Roşea Rodica, Enciu Olga, Huncă Mihaela, Cojocaru Daniel Constantin, Mighiu Rodica, Astancai Constantin, Gherasa Rozalia, Dramu Michaela Gabi, Stoian Carmen, Iordăchescu Adela, Tilică Carmen Florentina, Alexa Eugenia, Gornea Olivia şi Bucataru Marius Daniel, în contradictoriu cu Inspectoratul Şcolar Judeţean Botoşani, au solicitat anularea deciziilor nr. 60/20.02.2013, 83/20.02.2013, 51/20.02.2013, 52/20.02.2013, 59/20.02.2013, 54/20.02.2013, 57/20.02.2013, 90/20.02.2013, 61/20.02.2013, 85/20.02.2013, 62/20.02.2013, 86/20.02.2013, 56/20.02.2013, 55/20.02.2013, de modificare unilaterală a contractelor individuale de muncă pentru proiectul POSDRU/87/1.3/S/57406 "Competenţă, profesionalism şi dimensiune europeană prin integrarea TIC în actul educaţional", ca fiind nelegale şi netemeinice şi restituirea sumelor de bani individualizate în anexele la acţiune, întrucât au fost reţinute în mod nelegal de către pârât, în baza deciziilor contestate. Reclamanţii au apreciat că deciziile emise de pârât sunt lovite de nulitate absolută, atât pentru că nu sunt motivate în fapt şi drept, cât şi pentru că nu se pot emite retroactiv, în 2013, pentru plata diferenţelor dintre salariile cuvenite şi cele efectiv încasate începând cu data de 1.02.2012. Deciziile contestate au fost întocmite având în vedere art. 34 din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi Ordinul ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 4.666/2011*) pentru aprobarea Regulamentului privind plata drepturilor salariale pentru personalul nominalizat în echipele de proiecte finanţate din fonduri comunitare.------------ *) Ordinul ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 4.666/2011 nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I. 3.2. Prin Sentinţa civilă nr. 1.292 din 26.09.2013, Tribunalul Botoşani - Secţia I civilă a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanţi. Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că deciziile contestate sunt motivate în drept, în mod corect, pe dispoziţiile art. 34 alin. (1) şi (7) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, dispoziţii legale aplicabile de la data de 1 ianuarie 2011 şi în cazul contractelor de finanţare şi contractelor de muncă semnate înainte de această dată. S-a reţinut de către tribunal că principiile neretroactivităţii legii civile noi şi aplicării imediate a legii civile noi determină reglementarea de către legea nouă a efectelor produse de o situaţie juridică doar după intrarea în vigoare a legii. În acest sens, instanţa a invocat deciziile Curţii Constituţionale nr. 458 din 2 decembrie 2003 şi nr. 784 din 3 iunie 2010. Instanţa de fond a stabilit, de asemenea, că împrejurarea potrivit căreia, prin deciziile contestate, pârâtul a hotărât aplicarea dispoziţiilor art. 34 din Legea-cadru nr. 284/2010 începând cu data de 1.02.2012 nu poate fi considerată o aplicare retroactivă a acestei legi, întrucât perioada în care pârâtul a dat eficienţă acestei modalităţi de salarizare a reclamanţilor prevăzute de Legea-cadru nr. 284/2010 se situează după data intrării în vigoare a legii. Nici faptul că deciziile contestate au fost emise în anul 2013, cu aplicare de la 1.02.2012, nu este de natură să atragă nelegalitatea acestora, întrucât măsura aplicării noii modalităţi de stabilire a salariilor reclamanţilor este prevăzută de lege şi nu constituie o măsură unilaterală dispusă de pârât (în acest sens fiind şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.601 din 9 decembrie 2010). 3.3. Curtea de Apel Suceava - Secţia I civilă este învestită cu soluţionarea apelului formulat de reclamanţi împotriva Sentinţei civile nr. 1.292 din 26.09.2013 a Tribunalului Botoşani - Secţia I civilă. Prin cererea de apel se susţine că în mod greşit au fost aplicate dispoziţiile art. 34 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010 asupra unui drept câştigat în baza unui contract încheiat anterior intrării în vigoare a acestei legi, arătându-se că aceasta reprezintă o privare de proprietate contrară dispoziţiilor art. 1 din Primul Protocol adiţional CEDO şi o încălcare a principiului neretroactivităţii legii, prevăzut de art. 15 din Constituţie. Susţin apelanţii că faptul că plata creanţei a fost eşalonată lunar nu justifică aplicarea legii noi asupra plăţilor lunare de după intrarea în vigoare a acestei legi, din moment ce creanţa lor s-a născut în integralitatea ei anterior intrării în vigoare a acestui act normativ. Creanţa fiind definitiv stabilită în integralitatea ei, prin suma prevăzută în clauza contractuală, anterior intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 284/2010, această sumă nu mai poate fi redusă ulterior pentru plăţile făcute după intrarea în vigoare a legii noi, această interpretare rezultând şi din dispoziţiile art. 34 alin. (7) din acelaşi act normativ. 3.4. Prin Încheierea pronunţată la data de 27 martie 2014, Curtea de Apel Suceava - Secţia I civilă a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 34 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, în corelare cu cele ale art. 34 alin. (7) din acelaşi act normativ, respectiv dacă acestea se aplică şi în ceea ce priveşte drepturile salariale ale personalului angajat în baza contractelor de finanţare în derulare, încheiate anterior intrării în vigoare a legii. Prin aceeaşi încheiere s-a dispus suspendarea judecării cauzei până la pronunţarea hotărârii prealabile. 4. Normele de drept ce formează obiectul sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la pronunţarea unei hotărâri prealabile Art. 34 din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice: "Alin. (1). - Personalul din autorităţile administraţiei publice centrale, din structurile din subordinea autorităţilor administraţiei publice centrale şi din instituţiile publice locale, nominalizat în echipele de proiecte finanţate din fonduri comunitare nerambursabile postaderare, precum şi din împrumuturi externe contractate sau garantate de stat rambursabile sau nerambursabile, beneficiază de la data intrării în vigoare a prezentei legi de o majorare a salariului de bază cu până la 75%, iar începând cu 1 ianuarie 2011, în locul majorării de până la 75%, de o majorare de până la 25 de clase de salarizare suplimentare aplicată la salariul de bază lunar, proporţional cu timpul efectiv alocat realizării activităţilor pentru fiecare proiect, indiferent de numărul de proiecte în care este implicat, fără a depăşi durata maximă a timpului de lucru prevăzută de normele legale în vigoare şi fără a depăşi în total numărul maxim de clase de salarizare prevăzut la art. 10 alin. (2)." "Alin. (7). - Procentul de majorare salarială prevăzut la alin. (1) se acordă de la data semnării contractului/acordului/ordinului de finanţare de către părţile contractante, respectiv instituţia beneficiară şi autoritatea finanţatoare, de la data intrării în vigoare a prezentului articol." 5. Motivele reţinute de titularul sesizării care susţin admisibilitatea procedurii de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă În actul de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Încheierea pronunţată în data de 27 martie 2014, Curtea de Apel Suceava - Secţia I civilă a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, în sensul că: a) de lămurirea modului de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 34 alin. (1), corelat cu alin. (7) al aceluiaşi articol, din Legea-cadru nr. 284/2010 depinde soluţionarea pe fond a cauzei, întrucât din cuprinsul textului de lege anterior menţionat nu rezultă cu claritate dacă acesta se aplică şi în ceea ce priveşte drepturile salariale ale personalului angajat în baza contractelor de finanţare în derulare, încheiate anterior intrării în vigoare a legii în discuţie; b) problema de drept enunţată este nouă, deoarece, prin consultarea jurisprudenţei, s-a constatat că asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat printr-o altă hotărâre; c) problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare. 6. Punctul de vedere al părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept Apelanţii, la solicitarea cărora a fost admisă prezenta sesizare, şi-au exprimat punctul de vedere, în sensul că aplicarea dispoziţiilor art. 34 din Legea-cadru nr. 284/2010 contractelor de finanţare încheiate anterior intrării în vigoare a legii şi contractelor de muncă încheiate de echipa de management al proiectului, în temeiul art. 17 din contractul de finanţare, constituie o încălcare a principiului neretroactivităţii legii, prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţia României, republicată. În acest sens au invocat dispoziţiile art. 102 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, precum şi punctul de vedere adoptat de Guvernul României prin Memorandumul din data de 23.12.2013. Intimatul Inspectoratul Şcolar Judeţean Botoşani nu şi-a exprimat opinia cu privire la chestiunea de drept ce face obiectul sesizării. 7. Punctul de vedere al completului de judecată care a sesizat instanţa supremă cu privire la dezlegarea chestiunii de drept În opinia completului de judecată, soluţia legală este aceea potrivit căreia, pentru contractele de finanţare încheiate anterior intrării în vigoare a dispoziţiilor Legii-cadru nr. 284/2010, stabilirea drepturilor salariale în conformitate cu dispoziţiile acestui act normativ nu se poate realiza decât pentru munca prestată în perioada ulterioară intrării în vigoare a dispoziţiilor legii. În argumentarea acestei opinii se reţine că textul art. 34 alin. (7) din Legea-cadru nr. 284/2010 nu prevede în mod expres că dispoziţiile legii nu se aplică în ceea ce priveşte contractele de finanţare încheiate anterior intrării sale în vigoare, ci fixează momentul de la care se acordă drepturile salariale stabilite în conformitate cu dispoziţiile legii, acesta fiind cel al încheierii contractelor de finanţare. Practic, pentru contractele încheiate ulterior intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 284/2010, data acordării drepturilor salariale este cea a încheierii contractelor de finanţare. Pentru contractele de finanţare încheiate anterior intrării în vigoare a dispoziţiilor Legii-cadru nr. 284/2010, desigur că stabilirea drepturilor salariale în conformitate cu dispoziţiile acestui act normativ nu se poate realiza de la data încheierii contractelor de finanţare, întrucât în acest fel s-ar încălca principiul neretroactivităţii legii civile, însă aceasta nu înseamnă că personalului angajat în baza unor contracte de finanţare încheiate anterior intrării în vigoare a dispoziţiilor Legii-cadru nr. 284/2010 nu i se aplică dispoziţiile acestui act normativ în ceea ce priveşte salarizarea pentru munca prestată în perioada ulterioară intrării în vigoare a dispoziţiilor legii. Aceasta, întrucât art. 1 alin. (2) din Legea-cadru nr. 284/2010 prevede, ca regulă generală, că drepturile salariale ale personalului ce intră în sfera sa de reglementare sunt în mod exclusiv reglementate de acest act normativ, iar în ceea ce priveşte personalul angajat în baza contractelor de finanţare încheiate anterior intrării în vigoare a dispoziţiilor Legii-cadru nr. 284/2010 nu se prevede în mod expres că ar fi exceptat de la aplicarea acestora. Or, Curtea Constituţională a statuat, prin deciziile nr. 458 din 2 decembrie 2003 şi nr. 784 din 3 iunie 2010, că "o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior şi nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi ...". 8. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale Instanţa de contencios constituţional s-a pronunţat asupra excepţiilor de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii-cadru nr. 284/2010, în ansamblul său, pe care le-a respins, ca neîntemeiate*1), statuând că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.----------- *1) Decizia nr. 891 din 25 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 5 din 4 ianuarie 2013; Decizia nr. 457 din 7 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 771 din 10 decembrie 2013. 9. Raportul asupra chestiunii de drept Prin raportul întocmit în cauză, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, s-a apreciat, referitor la admisibilitatea sesizării, în raport cu dispoziţiile art. 519 din acelaşi cod, că sunt îndeplinite cumulativ condiţiile pentru declanşarea mecanismului privind pronunţarea unei hotărâri prealabile, iar punctul de vedere al judecătorilor-raportori referitor la rezolvarea de principiu a chestiunii de drept supuse analizei de faţă a fost în sensul că dispoziţiile art. 34 din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice se aplică şi drepturilor salariale ale personalului angajat în baza contractelor de finanţare încheiate înainte de intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 284/2010, în ceea ce priveşte salarizarea pentru munca prestată în perioada ulterioară intrării în vigoare a dispoziţiilor legii. 10. Înalta Curte Examinând sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorii-raportori, punctele de vedere formulate de părţi şi chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele: 11.1. Asupra admisibilităţii Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost legal sesizată, fiind îndeplinite în mod cumulativ condiţiile de admisibilitate pentru declanşarea procedurii reglementate prin dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă. Astfel, instanţa supremă a fost sesizată de un complet din cadrul Curţii de Apel Suceava, Secţia I civilă, care judecă litigiul în ultimă instanţă. Este îndeplinită, de asemenea, condiţia de admisibilitate referitoare la ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei. În ce priveşte importanţa problemei de drept supuse dezbaterii se constată că aceasta trebuie să fie una veritabilă, legată de posibilitatea de a interpreta diferit un text de lege (fie pentru că este incomplet, necorelat cu alte dispoziţii legale), situaţie regăsită în speţă. Sesizarea este admisibilă şi din perspectiva condiţiei caracterului de noutate a chestiunii de drept care urmează a fi dezlegată, întrucât aceasta priveşte dispoziţiile art. 34 alin. (1) corelate cu cele ale art. 34 alin. (7) din Legea-cadru nr. 284/2010, respectiv dacă acestea se aplică şi în ceea ce priveşte drepturile salariale ale personalului angajat în baza contractelor de finanţare în derulare, încheiate anterior intrării în vigoare a legii unice a salarizării, iar practica judiciară invocată este de dată recentă (faţă de însuşi momentul intrării în vigoare a legii, 1.01.2011). De asemenea, din verificările efectuate până la data întocmirii raportului rezultă că Înalta Curte nu a statuat asupra chestiunii de drept care face obiectul sesizării, iar aceasta nu face nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare. 11.2. Asupra chestiunii de drept ce face obiectul sesizării Normele de drept intern, prevăzute la art. 34 alin. (1) şi (7) din Legea-cadru nr. 284/2010 şi supuse examinării, au următorul cuprins: "Alin. (1). - Personalul din autorităţile administraţiei publice centrale, din structurile din subordinea autorităţilor publice centrale şi din instituţiile publice locale, nominalizat în echipele de proiecte finanţate din fonduri comunitare nerambursabile postaderare, precum şi din împrumuturi externe contractate sau finanţate de stat rambursabile sau nerambursabile, beneficiază de la data intrării în vigoare a prezentei legi de o majorare a salariului de bază cu până la 75%, iar începând cu 01.01.2011, în locul majorării de până la 75%, de o majorare de până la 25 de clase de salarizare suplimentare aplicată la salariul de bază lunar, proporţional cu timpul efectiv alocat realizării activităţilor pentru fiecare proiect, indiferent de numărul de proiecte în care este implicat, fără a depăşi durata maximă a timpului de lucru prevăzut de normele legale în vigoare şi fără a depăşi în total numărul maxim de clase de salarizare prevăzut la art. 10 alin. (2)." "Alin. (7). - Procentul de majorare salarială prevăzut la alin. (1) se acordă de la data semnării contractului/acordului/ordinului de finanţare de către părţile contractante, respectiv instituţia beneficiară şi autoritatea finanţatoare, de la data intrării în vigoare a prezentului articol." Din cuprinsul dispoziţiilor art. 34 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010 rezultă că, de la data intrării în vigoare a legii, singura modalitate de plată a specialiştilor implicaţi în activităţile din cadrul proiectelor finanţate din fonduri comunitare o constituie aplicarea unei majorări la salariul de bază. În cauză însă modalitatea de plată a persoanelor implicate în activităţile din cadrul proiectelor a fost stabilită, înainte de intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 284/2010, prin încheierea unor contracte, în care sunt prevăzute atât activitatea prestată de către specialiştii respectivi în desfăşurarea proiectului, cât şi suma de bani reprezentând plata acordată pentru prestaţie. Aşadar, întrucât prin contractele respective creanţa este stabilită în integralitatea ei, fiind determinată exact suma ce reprezintă plata acordată specialiştilor, în temeiul unor clauze contractuale asumate de părţi anterior intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 284/2010, această sumă nu mai poate fi modificată, ulterior, după intrarea în vigoare a actului normativ menţionat. Contractele, convenţiile încheiate cu specialiştii implicaţi în proiecte, deşi intitulate contracte de muncă, nu prezintă, totuşi, caracteristicile tipice ale unor astfel de contracte. Dimpotrivă, este vădită natura lor juridică civilă, fiind încheiate punctual, în legătură cu activităţi şi servicii expres individualizate, prestate de specialiştii respectivi în cadrul larg al activităţilor desfăşurate în temeiul proiectului finanţat din fonduri comunitare, respectiv din împrumuturi externe, în schimbul unei contraprestaţii, plata cuvenită, care a fost negociată între părţi. Acestor contracte nu le pot fi însă aplicate dispoziţiile art. 34 din Legea-cadru nr. 284/2010, întrucât s-ar încălca principiul constituţional al neretroactivităţii legii civile, consacrat de dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţia României, republicată, potrivit căruia "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile". Deşi defectuos prin modalitatea de redactare, art. 34 alin. (7) din Legea-cadru nr. 284/2010 nu poate fi înţeles în sensul că intenţia legiuitorului ar fi fost aceea de aplicare a noii modalităţi de plată reglementate contractelor încheiate anterior intrării în vigoare a acestei legi. Dimpotrivă, interpretarea sistematică şi coroborată a dispoziţiilor textului impune concluzia că procentul de majorare salarială se acordă de la data semnării contractului doar atunci când aceasta este ulterioară momentului intrării în vigoare a legii. Altminteri, ar însemna să se intervină în conţinutul unui contract şi să fie modificată modalitatea de efectuare a plăţii - în locul sumei prevăzute prin clauza contractuală, să fie aplicat un procent de majorare salarială - ceea ce nu se poate realiza decât cu efect retroactiv. Or, este de principiu că încheierea, interpretarea, efectele, executarea şi încetarea contractului sunt supuse dispoziţiilor legale în vigoare la momentul perfectării contractului (tempus regit actum), iar o lege este retroactivă atunci când atribuie ori recunoaşte alte efecte unui act, fapt ori situaţii încheiate sau, după caz, produse ori născute anterior intrării sale în vigoare. În acest context în care partea are, în temeiul contractului încheiat, o creanţă bine definită - doar plata acesteia constând în preţul activităţii de implementare fiind eşalonată - o lege nouă care i-ar aduce modificări ar retroactiva, pentru că ar aduce atingere efectelor recunoscute de legea în vigoare la data când contractul a fost perfectat. Într-o astfel de situaţie, drepturile şi obligaţiile părţilor nu ar mai fi executate şi realizate în termenii iniţiali conveniţi, ci în termenii prevăzuţi de legea nouă, ceea ce este inadmisibil faţă de prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţia României, republicată. De altfel, faptul că nu s-a intenţionat să se intervină de o manieră retroactivă asupra contractelor menţionate, încheiate anterior intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 284/2010, a fost confirmat şi prin Memorandumul adoptat la 23.12. 2013 de Guvernul României, "pentru deblocarea proiectelor POSDRU, ale căror contracte erau în vigoare anterior datei de 1.01.2011", subliniindu-se că "li s-au aplicat în mod eronat prevederile art. 34 din Legea-cadru nr. 284/2010". Prin urmare, pentru considerentele expuse, în dezlegarea chestiunii de drept cu care a fost sesizată, Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 34 din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nu se aplică drepturilor salariale ale personalului angajat în baza contractelor de finanţare încheiate înainte de intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 284/2010. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 521, cu referire la art. 519 din Codul de procedură civilă, ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE, În numele legii DECIDE: Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Suceava - Secţia I civilă, în Dosarul nr. 2.493/40/2013 privind pronunţarea unei hotărâri prealabile şi stabileşte că: Dispoziţiile art. 34 din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nu se aplică drepturilor salariale ale personalului angajat în baza contractelor de finanţare încheiate înainte de intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 284/2010. Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, adoptat prin Legea nr. 134/2010. Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 iunie 2014. VICEPREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE IULIA CRISTINA TARCEA Magistrat-asistent, Aurel Segărceanu --------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
