Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 5 din 17 ianuarie 2013 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor prevazute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 109 din 25 februarie 2013
Acsinte Gaspar - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată de Olivia Maria Micu în Dosarul nr. 10.764/107/2011 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.335D/2012.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 214/2012 şi nr. 215/2012.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 6 septembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 10.764/107/2011, Curtea de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor". Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reclamanta-intimată Olivia Maria Micu în cadrul unei cauze având ca obiect soluţionarea contestaţiei la decizia de recalculare a pensiei.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), art. 15 alin. (2), art. 47 alin. (1) şi art. 20.
Referitor la încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituţie, arată că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 încalcă normele de tehnică legislativă care impun existenţa unei congruenţe (concordanţe) între motivele şi/sau scopul unui act normativ, pe de-o parte, şi efectele juridice ale acestuia, pe de altă parte, astfel cum statuează dispoziţiile art. 6 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 24/2000. Or, la sfârşitul anului 2011, după finalizarea procesului de recalculare a pensiilor prevăzute la art. 1 din Legea nr. 119/2010 există o discrepanţă enormă între expunerea de motive a Legii nr. 119/2010 şi previziunile Guvernului cu privire la impactul bugetar al Legii nr. 119/2010 şi realitatea bugetară. Concluzionând, autorii excepţiei arată că prin adoptarea Legii nr. 119/2010 s-a mărit, contrar dezideratelor şi angajamentelor asumate de România cu organismele financiare internaţionale, deficitul sistemului de pensii de la 1,2% din P.I.B. în anul 2009 la 2,35% din P.I.B. în anul 2011.
Cu privire la încălcarea art. 47 alin. (1) din Constituţie, susţine că dispoziţiile de lege criticate nu au reprezentat măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent, ci măsuri prin care s-a accentuat dezechilibrul preexistent în sistemul de pensii publice între venituri şi cheltuieli. Consideră că actualmente situaţia de fapt este diferită faţă de cea prevăzută în Decizia nr. 871/2010 a Curţii Constituţionale. Astfel, la un an şi 6 luni de la intrarea în vigoare a Legii nr. 119/2010 se observă că efectele produse de aceasta sunt cel puţin pe termen scurt şi mediu în totală contradicţie cu motivele şi scopurile principale ale acesteia, astfel cum au fost menţionate în expunerea de motive.
De asemenea, consideră că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 contravine şi art. 20 din Constituţie, deoarece încalcă, în principal, art. G pct. 2 din partea a V-a din Carta socială europeană revizuită, adoptată la Strasbourg la 3 mai 1996, ratificată de România prin Legea nr. 74/1999, şi, în subsidiar, art. 12 pct. 2 din partea a II-a din aceeaşi cartă raportat la art. 65 pct. 1 şi 2 din partea a XI-a din Codul european de securitate socială al Consiliului Europei, adoptat la Strasbourg la 16 aprilie 1964, întrucât în majoritatea cazurilor, în urma recalculării, pensiile personalului diplomatic şi consular, personalului aeronautic civil navigant şi nenavigant, funcţionarilor publici parlamentari, senatorilor, deputaţilor, personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor judecătoreşti şi personalului Curţii de Conturi nu sunt cel puţin egale cu 40% din totalul câştigului anterior al beneficiarului pensiei.
În final, susţine că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 contravine şi art. 15 alin. (2) din Constituţie - "în privinţa egalităţii în drepturi consacrate de acest articol şi art. 44 din Constituţie privitor la respectarea dreptului de proprietate privată". De asemenea, consideră că actul normativ criticat contravine şi egalităţii de arme, principiu consacrat de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Curtea de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale apreciază că dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este menţionat în notele scrise ale autorului excepţiei de neconstituţionalitate şi în încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, îl constituie "Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor."
În realitate, Curtea constată că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 30 iunie 2011.
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că aceste prevederi de lege contravin următoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 1 alin. (5) potrivit căruia "În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie", art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii, art. 16 privind egalitatea în faţa legii, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. (1) privind nivelul de trai decent şi art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, coroborat cu art. G pct. 2 din partea a V-a din Carta socială europeană revizuită, adoptată la Strasbourg la 3 mai 1996, ratificată de România prin Legea nr. 74/1999, şi cu art. 12 pct. 2 din partea a II-a din aceeaşi cartă raportat la art. 65 pct. 1 şi 2 din partea a XI-a din Codul european de securitate socială al Consiliului Europei, adoptat la Strasbourg la 16 aprilie 1964.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că - referitor la aceleaşi critici de neconstituţionalitate privind eliminarea pensiilor de serviciu - s-a pronunţat prin Decizia nr. 1.481 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 36 din 17 ianuarie 2012, prin Decizia nr. 1.423 din 20 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 14 decembrie 2011, Decizia nr. 1.359 din 13 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 895 din 16 decembrie 2011, şi Decizia nr. 1.285 din 29 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 828 din 23 noiembrie 2011.
Prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I. nr. 433 din 28 iunie 2010, s-a constatat, în esenţă, că "pensiile de serviciu sunt compuse din două elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, şi anume: pensia contributivă şi un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivă, să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială". Acordarea acestui supliment, neavând ca temei contribuţia la sistemul de asigurări sociale, "ţine de politica statului în domeniul asigurărilor sociale şi nu se subsumează dreptului constituţional la pensie, ca element constitutiv al acestuia". Prin urmare, dobândirea dreptului la pensie specială "nu poate fi considerată ca instituind o obligaţie ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câştigat reprezentând doar prestaţiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări şi asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie [...]. Conformându-se dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pe viitor şi numai în ceea ce priveşte cuantumul acestora. Celelalte condiţii privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie şi vârsta eligibilă, nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, Legea privind instituirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestaţiilor deja obţinute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita".
Totodată, Curtea a statuat că "partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în noţiunea de «bun», ea reprezintă totuşi, din această perspectivă, un drept câştigat numai cu privire la prestaţiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificaţia exproprierii".
Curtea Constituţională a constatat că "eliminarea pensiilor de serviciu reglementată de Legea nr. 119/2010 nu a reprezentat o sarcină individuală excesivă, această sarcină fiind suportată de cvasimajoritatea personalului angajat în domeniul public care beneficia de astfel de pensii în egală măsură (spre deosebire de cele reţinute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, 2005, precitată). Ajustarea dictată de principiul contributivităţii nu numai căelimină un beneficiu suplimentar acordat unor angajaţi ai statului, dar îi integrează pe cvasimajoritatea acestora într-un sistem unic de pensii publice. Totodată, conform jurisprudenţei Curţii, dreptul la pensie nu este afectat decât atunci când este redusă pensia contributivă [...]; or, în cauza de faţă, nu se pune o atare problemă, pensia contributivă nefiind în niciun fel afectată sau restrânsă".
Totodată, prin Decizia nr. 977 din 12 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711 din 10 octombrie 2011, Curtea a statuat: "cuantumurile viitoare ale pensiilor aflate în plată nu pot fi subsumate unui drept de proprietate pe care beneficiarul unei pensii l-ar avea. Cuantumul pensiei reprezintă un bun numai în măsura în care acesta a devenit exigibil".
Referitor la dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011, Curtea, prin Decizia nr. 486 din 10 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 561 din 8 august 2012, a constatat că excepţia de neconstituţionalitate a acestora este neîntemeiată, deoarece acest act normativ cuprinde dispoziţii de natură procedurală prin care statul reglementează procedura recalculării pensiilor şi modul de calcul al drepturilor de pensie, ţinând cont de specificul situaţiilor categoriilor socioprofesionale în cauză.
De asemenea, aşa cum a constatat Curtea prin Decizia nr. 214 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 31 mai 2012, "un argument suplimentar în sensul convenţionalităţii măsurii de diminuare a pensiilor de serviciu îl constituie şi Decizia Curţii Europene a Drepturilor Omului din 7 februarie 2012, pronunţată în cauzele conexate nr. 45.312/11, nr. 45.581/11, nr. 45.583/11, 45.587/11 şi nr. 45.588/11 - Ana Maria Frimu, Judita Vilma Timar, Edita Tanko, Marta Molnar şi Lucia Gheţu împotriva României, prin care s-a constatat că măsura de transformare a pensiilor de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti în pensii contributive, în temeiul Legii nr. 119/2010, este conformă prevederilor art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, coroborat cu art. 14 din aceeaşi convenţie, chiar dacă acest lucru a însemnat o scădere cu 70% a cuantumului pensiilor. Prin decizia menţionată, Curtea de la Strasbourg a preluat, astfel, raţionamentul Curţii Constituţionale, statuând că măsura de reducere a pensiilor de serviciu este prevăzută de lege (paragrafele 18 şi 42) şi constituie o modalitate de a echilibra bugetul şi de a corecta diferenţele existente între sistemele de pensie, iar aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporţionate (paragraful 44)."
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât considerentele, cât şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit.d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată de Olivia Maria Micu în Dosarul nr. 10.764/107/2011 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 ianuarie 2013.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
