Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 5 din 15 ianuarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 55 alin. (2) lit. a) si alin. (3) lit. b) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 92 din 6 februarie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "art. 55 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) lit. a) din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România", excepţie ridicatã de Liu Aiyan în Dosarul nr. 10.255/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, cauzã înregistratã la Curtea Constituţionalã sub nr. 1.021D/2007.
La apelul nominal rãspunde personal autorul excepţiei, însoţit de traducãtorul de limba chinezã, dl. Ioan Budura, lipsind cealaltã parte, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.121D/2007 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "<>art. 55 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România", excepţie ridicatã de Liu Xiaomao în Dosarul nr. 9.277/2/2006 al instanţei de judecatã menţionate mai sus.
La apelul nominal rãspunde personal autorul excepţiei, însoţit de acelaşi interpret de limba chinezã, dl. Ioan Budura, lipsind cealaltã parte, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.283D/2007 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "art. 55 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) lit. a) din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România", excepţie ridicatã de Luo Caijun în Dosarul nr. 10.262/2/2006 al aceleiaşi instanţe de judecatã.
La apelul nominal se constatã prezenţa autorului excepţiei, însoţit de interpretul de limba chinezã, dl. Ioan Budura, lipsind cealaltã parte, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere identitatea parţialã dintre obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Autorii excepţiilor, prin traducãtor, sunt de acord cu conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public este, de asemenea, de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 1.283D/2007 şi nr. 1.121D/2007 la Dosarul nr. 1.021D/2007, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul pãrţilor prezente pentru a-şi exprima susţinerile în legãturã cu excepţia de neconstituţionalitate. Prin intermediul interpretului, aceştia pun concluzii de admitere a excepţiei, formulând în acest sens susţineri asemãnãtoare referitoare la caracterul incomplet al ordonanţei criticate. În opinia lor, actul normativ criticat nu protejeazã suficient dreptul de proprietate al strãinilor care au realizat investiţii în timpul şederii legale în România, aceştia fiind în situaţia de a le pierde prin executarea dispoziţiilor de pãrãsire a teritoriului ţãrii.
Având cuvântul asupra excepţiei, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a acesteia ca neîntemeiatã, susţinând cã textele de lege criticate nu aduc atingere dreptului de proprietate, fiind pe deplin justificate în situaţiile în care ele reglementeazã condiţiile de prelungire a dreptului de şedere în România pentru desfãşurarea de activitãţi comerciale. Totodatã, menţioneazã cã susţinerile formulate de autorii excepţiei evocã situaţii de fapt specifice speţelor ce urmeazã a fi soluţionate de instanţa de judecatã, şi nu de Curtea Constituţionalã, astfel cã acestea nu sunt relevante în cauzã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin încheierile din 2 mai 2007, 25 aprilie 2007 şi 30 mai 2007, pronunţate în dosarele nr. 10.255/2/2006, nr. 9.277/2/2006 şi nr. 10.262/2/2006, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "art. 55 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) lit. a) din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România", respectiv a dispoziţiilor "<>art. 55 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România". Excepţiile au fost ridicate de Liu Aiyan, Liu Xiaomao şi Luo Caijun în cauze de contencios administrativ având ca obiect anularea unor dispoziţii de pãrãsire a teritoriului României emise de Autoritatea pentru strãini (în prezent Oficiul Român pentru Imigrãri).
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate având un conţinut asemãnãtor, se susţine cã dispoziţiile "art. 55 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) lit. a) din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 " contravin art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, coroborate cu prevederile art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, art. 14 din convenţie şi ale art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 12 la aceeaşi convenţie, "precum şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie, care instituie şi garanteazã dreptul de proprietate privatã şi dreptul persoanei la nediscriminare. În acest sens, se aratã cã "prin refuzul de a li se prelungi dreptul de şedere temporarã cetãţenilor strãini care nu îndeplinesc cumulativ condiţiile generale şi cele speciale, în funcţie de scopul şederii" şi "pentru un motiv insuficient probat", şi emiterea, în consecinţã, a unei dispoziţii de pãrãsire a teritoriului României, "se limiteazã excesiv şi discriminatoriu dreptul constituţional de proprietate al acestora". Mãsura dispusã încalcã, de asemenea, şi principiul proporţionalitãţii, consacrat în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, şi, întrucât condiţiile legale criticate privesc doar pe cetãţenii strãini, sunt apreciate de autorii excepţiei ca fiind discriminatorii.
Autorii excepţiei considerã cã textele de lege criticate nu îndeplinesc criteriul de calitate prevãzut de Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, în sensul de a fi suficient de accesibile şi precise încât sã înlãture orice risc de arbitrariu. De asemenea, susţin cã "nu este obiectiv posibil ca realizarea unei investiţii sã corespundã ad litteram unui plan de afaceri iniţial", în condiţiile în care, din cauze independente de voinţa strãinului, legate de obţinerea formalitãţilor necesare, investiţia începe a se derula dupã o perioadã mare de timp de la proiectarea acelui plan de afaceri, iar piaţa afacerilor este într-o continuã transformare.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile art. 55 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) lit. a) din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 nu contravin dispoziţiilor art. 44 din Constituţie şi actelor internaţionale invocate. Totodatã, sunt invocate numeroase decizii, cum ar fi <>Decizia nr. 443/2006 , <>Decizia nr. 205/2007 şi nr. 341/2007, prin care Curtea Constituţionalã s-a pronunţat deja cu privire la constituţionalitatea textelor de lege criticate.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile art. 55 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) lit. a) din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 sunt constituţionale. Condiţiile cerute strãinului pentru prelungirea dreptului de şedere în vederea desfãşurãrii de activitãţi comerciale se circumscriu scopului pentru care fiecare categorie de strãini nominalizatã de lege solicitã prelungirea dreptului de şedere temporarã în România şi se justificã prin însuşi interesul pretins de solicitantul dreptului.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile autorilor excepţiei, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile "art. 55 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) lit. a) din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România", republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004. Anterior sesizãrii Curţii Constituţionale cu soluţionarea prezentei excepţii, prin <>art. I pct. 42 din Legea nr. 56/2007 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 26 martie 2007, textele iniţial criticate au fost parţial modificate, astfel încât soluţiile legislative conţinute de acestea se regãsesc în prezent în art. 55 alin. (2) lit. a) şi alin. (3) lit. b) din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 . Dispoziţiile de lege criticate au urmãtorul cuprins:
Art. 55 alin. (2) lit. a) şi alin. (3) lit. b) - Prelungirea dreptului de şedere pentru desfãşurarea de activitãţi comerciale: "(2) Prelungirile ulterioare ale dreptului de şedere temporarã se pot acorda dacã strãinul îndeplineşte urmãtoarele condiţii: a) activitatea societãţii comerciale se desfãşoarã în conformitate cu planul de afaceri. (...)
(3) Dovada îndeplinirii condiţiilor prevãzute în prezentul articol se face cu urmãtoarele documente: (...)
b) documentele care atestã cã activitatea se desfãşoarã în conformitate cu planul de afaceri."
Autorii excepţiei considerã cã textele de lege menţionate încalcã prevederile art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, coroborate cu prevederile art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, norme referitoare la dreptul de proprietate, precum şi art. 14 din convenţie şi ale art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 12 la aceeaşi convenţie, texte prin care se interzice discriminarea.
Examinând dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile din Legea fundamentalã şi din instrumentele juridice internaţionale invocate, Curtea Constituţionalã constatã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã.
Astfel, Curtea constatã cã, prin <>Decizia nr. 341 din 3 aprilie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 4 mai 2007, instanţa de contencios a soluţionat o excepţie de neconstituţionalitate identicã, stabilind, pentru argumentele acolo expuse, cã prevederile art. 55 alin. (2) lit. a) şi ale alin. (3) lit. b) din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 nu contravin normelor constituţionale şi convenţionale referitoare la dreptul de proprietate şi la principiul nediscriminãrii.
Având în vedere identitatea dintre prezenta excepţie de neconstituţionalitate şi cea soluţionatã prin decizia mai sus menţionatã, soluţia şi considerentele acolo reţinute se impun a fi menţinute şi în acest dosar.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55 alin. (2) lit. a) şi alin. (3) lit. b) din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Liu Aiyan, Liu Xiaomao şi Luo Caijun în dosarele nr. 10.255/2/2006, nr. 9.277/2/2006 şi nr. 10.262/2/2006 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 ianuarie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
