Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Augustin Zegrean - preşedinte
Valer Dorneanu - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Simona-Maya Teodoroiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Benke Karoly - magistrat-asistent-şef
1. Pe rol se află soluţionarea sesizării de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Hotărârii Senatului nr. 42/2015 privind respingerea cererii de încuviinţare a reţinerii şi arestării preventive a domnului senator Şova Dan-Coman, sesizare formulată de un număr de 36 de senatori. 2. Sesizarea a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 3.391 din 8 iunie 2015 şi formează obiectul Dosarului nr. 1.037L/2/2015. 3. În motivarea sesizării de neconstituţionalitate se arată că, în urma pronunţării deciziilor Curţii Constituţionale nr. 261 din 8 aprilie 2015 şi nr. 341 din 6 mai 2015, Biroul permanent al Senatului, în şedinţa din 26 mai 2015, a hotărât transmiterea la Comisia juridică de numiri, disciplină, imunităţi şi validări a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 341 din 6 mai 2015 pentru formularea unui punct de vedere. Membrii acestei comisii, în şedinţa din 27 mai 2015, au supus votului două propuneri formulate în cadrul dezbaterilor. Prima dintre aceste propuneri a vizat adoptarea de către Plenul Senatului a unei hotărâri, cu votul majorităţii senatorilor prezenţi, din care să reiasă rezultatul votului secret, cu bile, dat în şedinţa Plenului Senatului din 25 mai 2015, respectiv o hotărâre de încuviinţare a cererii de reţinere şi arestare preventivă a senatorului Şova Dan-Coman. A doua propunere a vizat reluarea întregii proceduri pentru încuviinţarea cererii menţionate. Niciuna dintre cele două propuneri nu a întrunit numărul necesar de voturi pentru formularea unui punct de vedere. În aceste condiţii, Biroul permanent al Senatului, în şedinţa din 27 mai 2015, a hotărât să solicite Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări să redacteze un proiect de hotărâre a Senatului ca urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 341 din 6 mai 2015, deşi aceasta nu ar fi fost competentă în acest sens. 4. În data de 2 iunie 2015, pe ordinea de zi a Plenului Senatului a fost înscrisă pentru a fi supusă la vot "Cererea ministrului justiţiei nr. 2/22716/13.03.2015, la solicitarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, în vederea încuviinţării reţinerii şi arestării preventive a domnului senator Şova Dan-Coman, formulată în Dosarul nr. 122/P/2012". Se apreciază că Senatul, în mod abuziv, a recurs la soluţia supunerii aceleiaşi cereri a ministrului justiţiei la un nou vot şi că, atât timp cât votul dat în şedinţa Plenului Senatului din 25 martie 2015 asupra cererii în discuţie nu a fost contestat conform art. 138 din Regulamentul Senatului, Senatul, pe baza procesului-verbal în care au fost consemnate voturile de la data anterior referită, trebuia, prin reevaluarea votului, să redacteze, în conformitate cu art. 76 alin. (2) din Constituţie, o "hotărâre prin care să admită solicitarea parchetului". 5. Se arată că singurul vot valabil a fost cel dat în data de 25 martie 2015, iar prin încălcarea art. 138 din Regulamentul Senatului s-a creat, în mod nejustificat, o situaţie favorabilă senatorului Şova Dan-Coman, contrar art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie. Or, în concret, Senatul avea obligaţia de a lua act de punerea de acord a hotărârii date de Senat în data de 25 martie 2015 cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 341 din 6 mai 2015 în sensul înlocuirii temeiului legal în baza căruia s-a emis hotărârea constatată a fi neconstituţională şi, implicit, a admiterii cererii de încuviinţare a cererii antereferite. Adoptându-se o nouă hotărâre, în lipsa unei noi cereri formulate, s-a încălcat obligaţia constituţională de a pune de acord hotărârea neconstituţională cu Decizia nr. 341 din 6 mai 2015 şi a fost schimbată în fapt şi în drept voinţa Senatului legal exprimată în Plenul său în data de 25 martie 2015, dată la care, prin votul exprimat, s-a aprobat cererea de încuviinţare a reţineri şi arestării senatorului Şova Dan-Coman. 6. În conformitate cu dispoziţiile art. 27 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea a fost comunicată preşedintelui Senatului pentru a comunica punctul de vedere al Biroului permanent al Senatului. 7. Preşedintele Senatului a transmis Curţii Constituţionale, cu Adresa nr. XXXV/2.699 din 16 iunie 2015, punctul de vedere al Biroului permanent al Senatului, prin care se arată că sesizarea de neconstituţionalitate formulată este neîntemeiată. 8. În esenţă, se arată că Hotărârea Senatului nr. 32/2015 a fost adoptată în temeiul unor reglementări normative care la acea dată se bucurau de prezumţia relativă de constituţionalitate, iar dacă Senatul, la data adoptării hotărârii, respectiv 25 martie 2015, ar fi aplicat direct dispoziţiile art. 76 alin. (2) din Constituţie, ar fi exercitat un control de constituţionalitate, negând rolul şi funcţiile Curţii Constituţionale. Ulterior, în temeiul Deciziei Curţii Constituţionale nr. 341 din 6 mai 2015, Senatul a repus pe ordinea de zi cererea ministrului justiţiei, adoptând, pe data de 2 iunie 2015, Hotărârea nr. 42/2015, în conformitate cu art. 76 alin. (2) din Constituţie. Reinterpretarea rezultatului votului exprimat în data de 25 martie 2015 nu are suport constituţional, neputându-se aplica o normă juridică nouă la o situaţie anterioară. Se mai arată că reluarea procedurii de vot cu privire la cererea ministrului justiţiei ţine de puterea suverană a Senatului de a soluţiona o problemă de competenţa sa, iar cele învederate de autorii sesizării reprezintă mai degrabă o dispută politică internă în cadrul Parlamentului, şi nu o problemă de constituţionalitate. CURTEA,examinând sesizarea de neconstituţionalitate, punctul de vedere al Biroului permanent al Senatului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile legii criticate, raportate laprevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. l) din Constituţie şi ale art. 1, 10 şi 27 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze sesizarea de neconstituţionalitate. 10. Obiectul controlului de constituţionalitate îl constituie Hotărârea Senatului nr. 42/2015 privind respingerea cererii de încuviinţare a reţinerii şi arestării preventive a domnului senator Şova Dan-Coman, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 384 din 2 iunie 2015, care are următorul cuprins: "Articol unic. - Senatul nu încuviinţează reţinerea şi arestarea preventivă a domnului senator Şova Dan-Coman în Dosarul nr. 122/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi, în consecinţă, respinge cererea ministrului justiţiei, transmisă Senatului cu Adresa nr. 2/22.716 din 13 martie 2015." 11. Textele constituţionale invocate în susţinerea sesizării de neconstituţionalitate sunt cele ale art. 1 alin. (5) în componenta sa referitoare la respectarea Constituţiei şi a supremaţiei sale, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi şi art. 76 alin. (2) cu privire la adoptarea hotărârilor parlamentare. 12. Examinând sesizarea de neconstituţionalitate formulată, Curtea reţine că Cererea ministrului justiţiei nr. 2/22.716/ 13 martie 2015, transmisă la solicitarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, în vederea încuviinţării reţinerii şi arestării preventive a domnului senator Dan-Coman Şova, formulată în Dosarul nr. 122/P/2012, a fost dezbătută în şedinţa Plenului Senatului din data de 25 martie 2015, iar rezultatul votului a fost următorul: 79 de voturi pentru încuviinţarea cererii, 67 de voturi împotriva acesteia şi 5 abţineri (a se vedea Stenograma şedinţei Senatului din data de 25 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 51 din 6 aprilie 2015). Făcând aplicarea art. 24 alin. (4) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 25 iulie 2013, şi art. 173 din Regulamentul Senatului, ambele în forma redacţională în vigoare la momentul votului, Senatul a constatat că nu a fost întrunită majoritatea absolută a voturilor pentru încuviinţarea cererii antereferite, fără a redacta o hotărâre în acest sens. Ulterior, atât art. 24 alin. (4) din Legea nr. 96/2006, cât şi art. 173 din Regulamentul Senatului au fost modificate prin Legea nr. 90/2015 pentru modificarea art. 24 alin. (4) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 280 din 27 aprilie 2015, respectiv Hotărârea Senatului nr. 25/2015 privind modificarea art. 173 din Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotărârea Senatului nr. 28/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 31 martie 2015, fiind puse de acord cu art. 76 alin. (2) din Constituţie. Ca urmare a pronunţării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 261 din 8 aprilie 2015 referitoare la cererea de soluţionare a conflictului juridic de natură constituţională dintre Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Senatul României, cerere formulată de preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 17 aprilie 2015, Senatul a redactat Hotărârea nr. 32/2015 (referitoare la neîntrunirea condiţiilor cerute pentru a încuviinţa reţinerea şi arestarea preventivă a domnului senator Şova Dan-Coman), publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 22 aprilie 2015, care a reflectat cele consemnate în procesul-verbal al şedinţei Plenului Senatului din 25 martie 2015. Ulterior, Curtea, prin Decizia nr. 341 din 6 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 344 din 19 mai 2015, a constatat neconstituţionalitatea Hotărârii Senatului nr. 32/2015, "întrucât a fost adoptată în temeiul unor dispoziţii legale şi regulamentare care contraveneau prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţie". Pe cale de consecinţă, Senatul a supus din nou la vot cererea iniţială formulată de ministrul justiţiei şi, prin Hotărârea nr. 42/2015, a respins cererea respectivă. 13. În prezenta cauză, Hotărârea nr. 42/2015 este criticată prin prisma faptului că ea nu trebuia adoptată ca o hotărâre distinctă, ci, pe coordonatele votului din 25 martie 2015, ar fi trebuit reinterpretată hotărârea iniţială prin reevaluarea votului majorităţii senatorilor prezenţi, operaţiune din care urma să reiasă rezultatul votului secret, cu bile, dat în şedinţa Plenului Senatului din 25 martie 2015. Cu alte cuvinte, Curtea reţine că, în acest caz, ar fi trebuit adoptată o nouă hotărâre care să reexamineze rezultatul votului exprimat în 25 martie 2015. În acest context, Curtea constată că autorii prezentei sesizări de neconstituţionalitate, prin reexaminarea solicitată, recunosc, implicit, necesitatea unui nou vot pentru adoptarea unei hotărâri de încuviinţare a măsurilor anterior referite, diferind doar modalitatea de realizare a acestuia (reexaminarea printr-un nou vot a hotărârii iniţiale/adoptarea unei noi hotărâri distincte). În consecinţă, Curtea apreciază că disputa se poartă asupra modului procedural de ducere la îndeplinire a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 341 din 6 mai 2015, niciuna dintre părţi necontestând, însă, caracterul general obligatoriu al acesteia; mai mult, finalitatea urmărită prin ambele moduri de ducere la îndeplinire a deciziei Curţii este aceeaşi, şi anume adoptarea hotărârii Senatului cu respectarea cerinţelor constituţionale referitoare la majoritatea de vot necesară încuviinţării măsurii reţinerii şi arestării preventive. Aceste aspecte, care ţin de un evident nivel regulamentar, ar putea fi stabilite printr-o dispoziţie expresă cuprinsă în Regulamentul Senatului, regulament care prevede regulile desfăşurării procedurii parlamentare la nivelul Senatului. În acest context, Curtea reţine că aspectele învederate de autorii sesizării nu au relevanţă constituţională, fiecare modalitate de ducere la îndeplinire a celor statuate de Curte punând în prim plan aspecte procedurale pentru respectarea art. 76 alin. (2) din Constituţie. 14. În jurisprudenţa sa, Curtea a stabilit, în mod expres, că, pentru a fi admisibilă sesizarea de neconstituţionalitate astfel formulată, "norma de referinţă trebuie să fie de rang constituţional pentru a se putea analiza dacă există vreo contradicţie între hotărârile menţionate la art. 27 din Legea nr. 47/1992, pe de o parte, şi exigenţele procedurale şi substanţiale impuse prin dispoziţiile Constituţiei, pe de altă parte; aşadar, criticile trebuie să aibă o evidentă relevanţă constituţională, şi nu legală sau regulamentară. Prin urmare, toate hotărârile plenului Camerei Deputaţilor, plenului Senatului şi plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului pot fi supuse controlului de constituţionalitate dacă în susţinerea criticii de neconstituţionalitate sunt invocate dispoziţii cuprinse în Constituţie. Desigur, invocarea acestor dispoziţii nu trebuie să fie formală, ci efectivă" (Decizia nr. 307 din 28 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 293 din 4 mai 2012, Decizia nr. 738 din 19 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 690 din 8 octombrie 2012, Decizia nr. 783 din 26 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 684 din 3 octombrie 2012, Decizia nr. 251 din 30 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 376 din 21 mai 2014, sau Decizia nr. 628 din 4 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 22 ianuarie 2015). 15. În contextul menţionat, invocarea art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1) şi (2) şi art. 76 alin. (2) din Constituţie în susţinerea criticii de neconstituţionalitate nu poate fi calificată decât ca fiind una pur formală, din moment ce autorii sesizării nu indică vreun motiv care să argumenteze încălcarea prevederilor constituţionale referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi la majoritatea de vot necesară adoptării unei hotărâri parlamentare în ipoteza reluării votului asupra cererii formulate de ministrul justiţiei şi a adoptării, în consecinţă, a hotărârii Senatului cu majoritatea membrilor prezenţi, ci doar critică, prin prisma unor aspecte procedurale, modul de ducere la îndeplinire a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 341 din 6 mai 2015. Întrucât Curtea nu este o instanţă de control al acestor opţiuni parlamentare cu evidentă natură regulamentară - aşadar, care nu ridică probleme de constituţionalitate, urmează să respingă sesizarea de neconstituţionalitate formulată ca inadmisibilă (a se vedea, cu privire la soluţia de inadmisibilitate în ipoteza în care invocarea textelor constituţionale este una formală, Decizia nr. 1.094 din 20 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 30 ianuarie 2013, sau Decizia nr. 335 din 4 iulie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 429 din 15 iulie 2013). 16. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. l) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1, 3, 10 şi 27 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge ca inadmisibilă sesizarea de neconstituţionalitate a Hotărârii Senatului nr. 42/2015 privind respingerea cererii de încuviinţare a reţinerii şi arestării preventive a domnului senator Şova Dan-Coman. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică preşedintelui Senatului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 24 iunie 2015. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent-şef, Benke Karoly ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
