Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 499 din 19 aprilie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. 2 si 5 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 494 din 11 iulie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Oana Cristina Puicã - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincã.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. 2 şi 5 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Emil Balaure în Dosarul nr. 3.280/99/2009 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 16 februarie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 3.280/99/2009, Curtea de Apel Iaşi - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. 2 şi 5 din Codul de procedurã penalã. Excepţia a fost ridicatã de Emil Balaure în dosarul mai sus menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã prevederile art. 52 alin. 2 şi 5 din Codul de procedurã penalã încalcã dreptul la un proces echitabil, întrucât împiedicã pãrţile sã recuze toţi judecãtorii unei instanţe. Autorul excepţiei considerã cã "prin soluţiile nelegale şi netemeinice pe care le-au dat anterior în mai multe dosare în care pãrţile adverse erau aceleaşi, judecãtorii de la Curtea de Apel Iaşi s-au antepronunţat şi în cauza de faţã". Totodatã, "prin faptul cã judecãtorii de la instanţele de judecatã din Iaşi împiedicã administrarea probelor absolut necesare pentru aflarea adevãrului, aceşti judecãtori s-au antepronunţat, dovedind în mod fãţiş rea-credinţã şi pãrtinirea pãrţilor adverse, cu favorizarea unor infractori".
Curtea de Apel Iaşi - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece prevederile de lege criticate nu aduc nicio atingere dispoziţiilor din Constituţie şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale invocate de autorul excepţiei.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 52 alin. 2 şi 5 din Codul de procedurã penalã, prevederile alin. 5 fiind modificate prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã, precum şi pentru modificarea altor legi, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006. Prevederile de lege criticate au urmãtorul cuprins: "Examinarea declaraţiei de abţinere sau a cererii de recuzare se face de îndatã, ascultându-se procurorul când este prezent în instanţã, iar dacã se gãseşte necesar, şi pãrţile, precum şi persoana care se abţine sau a cãrei recuzare se cere.
[...] Când pentru soluţionarea abţinerii sau a recuzãrii nu se poate alcãtui completul potrivit alin. 1, abţinerea sau recuzarea se soluţioneazã de instanţa ierarhic superioarã. În cazul în care gãseşte întemeiatã abţinerea sau recuzarea şi, din cauza abţinerii sau recuzãrii, nu se poate alcãtui completul de judecatã la instanţa competentã sã soluţioneze cauza, instanţa ierarhic superioarã desemneazã pentru judecarea cauzei o instanţã egalã în grad cu instanţa în faţa cãreia s-a formulat abţinerea sau recuzarea."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Constituţie şi a prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 52 alin. 2 şi 5 din Codul de procedurã penalã au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi prevederi din Legea fundamentalã, invocate şi în prezenta cauzã, şi cu motivãri similare. Astfel, prin Decizia nr. 1.211 din 18 decembrie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 28 ianuarie 2008, Curtea a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin. 2 şi art. 52 alin. 2, 3 şi 5 din Codul de procedurã penalã, reţinând, referitor la împiedicarea recuzãrii întregii instanţe de judecatã, cã legiuitorul a avut în vedere limitarea abuzului de drept şi a posibilitãţilor de tergiversare a soluţionãrii cauzelor, în deplinã concordanţã cu cerinţele dreptului la un proces echitabil. Cu acelaşi prilej, Curtea a statuat cã reglementarea procedurii de soluţionare a cererilor de recuzare, în ansamblu, reflectã preocuparea legiuitorului pentru asigurarea celeritãţii acestei proceduri, respectiv pentru soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, prin împiedicarea tergiversãrii acestora, corespunzãtor cerinţelor impuse de art. 21 din Legea fundamentalã.
În acelaşi sens este şi Decizia nr. 1.044 din 14 iulie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 664 din 6 octombrie 2009.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţatã de Curte prin deciziile mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
În ceea ce priveşte nemulţumirile autorului excepţiei referitoare la activitatea instanţelor de judecatã, Curtea a statuat în repetate rânduri cã aspectele ce ţin de aplicarea legii nu pot fi cenzurate de instanţa de contencios constituţional, fiind de competenţa instanţei învestite cu soluţionarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul cãilor de atac prevãzute de lege.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. 2 şi 5 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Emil Balaure în Dosarul nr. 3.280/99/2009 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 19 aprilie 2011.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puicã
--------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
