Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 499 din 16 noiembrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru
Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Aspazia Cojocaru - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Acsinte Gaspar - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Ion Predescu - judecãtor Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor Ion Tiucã - procuror Cristina Cãtãlina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicatã de Elena Camelia Stemate în Dosarul nr. 1.431/2003 al Judecãtoriei Braşov. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Preşedintele constatã cauza în stare de judecatã şi acordã cuvântul pe fond. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie şi susţinând totodatã cã nu existã un text constituţional care sã interzicã stabilirea prin lege a taxelor de timbru.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 16 iunie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 1.431/2003, Judecãtoria Braşov a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Excepţia a fost ridicatã de Elena Camelia Stemate într-o cauzã având ca obiect acţiunea de partaj a bunurilor comune. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã textul de lege criticat încalcã prevederile constituţionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie şi în art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, deoarece restrâng accesul liber la justiţie pentru persoanele lipsite de mijloace bãneşti şi creeazã, prin aceasta, o inegalitate între cetãţeni. Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece liberul acces la justiţie nu implicã şi gratuitatea serviciului public al justiţiei, astfel cã nu se poate reţine existenţa unei contrarietãţi între dispoziţiile legale atacate şi prevederile Constituţiei. Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã în absenţa unei prevederi constituţionale care sã impunã gratuitatea serviciului justiţiei, iar pe de altã parte, potrivit <>art. 21 din Legea nr. 146/1997 , instanţa de judecatã are posibilitatea sã acorde înlesniri la plata taxelor judiciare de timbru în condiţiile prevãzute de art. 74-81 din Codul de procedurã civilã. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, astfel cum au fost modificate şi completate prin art. I pct. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 34/2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 28 august 2001, având urmãtorul conţinut: - Art. 20: "(1) Taxele judiciare de timbru se plãtesc anticipat. (2) Dacã taxa judiciarã de timbru nu a fost plãtitã în cuantumul legal, în momentul înregistrãrii acţiunii sau cererii, ori dacã, în cursul procesului, apar elemente care determinã o valoare mai mare, instanţa va pune în vedere petentului sã achite suma datoratã pânã la primul termen de judecatã. În cazul când se micşoreazã valoarea pretenţiilor formulate în acţiune sau în cerere, dupã ce a fost înregistratã, taxa judiciarã de timbru se percepe la valoarea iniţialã, fãrã a se ţine seama de reducerea ulterioarã. (3) Neîndeplinirea obligaţiei de platã pânã la termenul stabilit se sancţioneazã cu anularea acţiunii sau a cererii. (4) Dacã în momentul înregistrãrii sale acţiunea sau cererea a fost taxatã corespunzãtor obiectului sãu iniţial, dar a fost modificatã ulterior, ea nu va putea fi anulatã integral, ci va trebui soluţionatã, în limitele în care taxa judiciarã de timbru s-a plãtit în mod legal. (5) În situaţia în care instanţa judecãtoreascã învestitã cu soluţionarea unei cãi de atac ordinare sau extraordinare constatã cã în fazele procesuale anterioare taxa judiciarã de timbru nu a fost plãtitã în cuantumul legal, va dispune obligarea pãrţii la plata taxelor judiciare de timbru aferente, dispozitivul hotãrârii constituind titlu executoriu. Executarea silitã a hotãrârii se va efectua prin organele de executare ale unitãţilor teritoriale subordonate Ministerului Finanţelor Publice în a cãror razã teritorialã îşi are domiciliul sau sediul debitorul, potrivit legislaţiei privind executarea silitã a creanţelor bugetare." Aceste dispoziţii sunt considerate de autorul excepţiei ca fiind neconstituţionale în raport cu prevederile art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã Legea fundamentalã nu prevede gratuitatea justiţiei. În aceste condiţii legiuitorul este liber sã stabileascã, pentru judecarea unor categorii de cauze, taxe judiciare de timbru, acoperind pe aceastã cale o parte din cheltuielile efectuate pentru funcţionarea serviciului public al justiţiei, obligaţie impusã de altfel de art. 56 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãruia: "Cetãţenii au obligaţia sã contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice." Ca atare, susţinerea autorului excepţiei, în sensul cã instituirea taxelor de timbru este de naturã sã restrângã accesul la justiţie, nu poate fi primitã. <>Legea nr. 146/1997 , aşa cum a fost modificatã prin <>art. I pct. 12 din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, prevede în art. 21 alin. (1) cã "Instanţa judecãtoreascã poate acorda scutiri, reduceri, eşalonãri sau amânãri pentru plata taxelor judiciare de timbru în condiţiile art. 74-81 din Codul de procedurã civilã", eliminând astfel restrângerea accesului la justiţie din lipsa ori din puţinãtatea mijloacelor bãneşti. Pe de altã parte, la finalul procesului judiciar, sarcina suportãrii cheltuielilor judiciare, inclusiv a celor constând în plata taxelor de timbru, revine persoanei care a cãzut în pretenţii sau care, în cauzele nelitigioase, a beneficiat de prestaţiile efectuate, în condiţiile legii, de organele de justiţie. Pentru motivele invocate mai sus nu se poate reţine încãlcarea art. 53 din Constituţie, plata taxei de timbru nereprezentând o restrângere a accesului liber la justiţie. Nu se poate primi nici susţinerea cã dispoziţia legalã criticatã este de naturã sã genereze inegalitate între cetãţeni, legea fiindu-le aplicabilã, fãrã discriminãri, tuturor persoanelor aflate în situaţia de a plãti o taxã judiciarã de timbru. Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii textului de lege criticat, raportat la prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei, prin mai multe decizii, dintre care menţionãm <>Decizia nr. 87 din 27 februarie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 1 aprilie 2003, şi <>Decizia nr. 372 din 28 septembrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 936 din 13 octombrie 2004, respingând de fiecare datã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Întrucât nu au intervenit elemente noi care sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţiile şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã, aşa încât excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru urmeazã a fi respinsã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicatã de Elena Camelia Stemate în Dosarul nr. 1.431/2003 al Judecãtoriei Braşov. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 16 noiembrie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
