Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 498 din 19 aprilie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 497 din 12 iulie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Oana Cristina Puicã - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincã.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal, excepţie ridicatã de Cristian-Marian Zota în Dosarul nr. 788/244/2008 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã cã autorul excepţiei a transmis Curţii o cerere de amânare a soluţionãrii cauzei în vederea angajãrii unui apãrãtor ales.
Reprezentantul Ministerului Public se opune amânãrii judecãrii cauzei.
Curtea, deliberând, respinge cererea de acordare a unui nou termen.
Cauza este în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 8 iunie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 788/244/2008, Curtea de Apel Iaşi - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal.
Excepţia a fost ridicatã de Cristian-Marian Zota cu ocazia soluţionãrii unei cauze penale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal încalcã neretroactivitatea legii, egalitatea în faţa legii şi a autoritãţilor publice şi dreptul la un proces echitabil, întrucât, pe de o parte permit incidenţa unei sancţiuni pentru o faptã anterioarã, pentru care instanţa a aplicat deja o pedeapsã, iar pe de altã parte, determinã agravarea regimului sancţionator pentru persoana aflatã în stare de recidivã postexecutorie în comparaţie cu alte persoane care au sãvârşit aceeaşi infracţiune, motivat de faptul cã ar fi incidente aspecte şi împrejurãri legate de o faptã anterioarã, deşi pentru aceasta s-a aplicat deja o sancţiune.
Curtea de Apel Iaşi - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece prevederile de lege criticate nu aduc nicio atingere dispoziţiilor din Constituţie invocate de autorul excepţiei.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal, având urmãtorul cuprins: "Existã recidivã pentru persoana fizicã în urmãtoarele cazuri: [...] b) când dupã executarea unei pedepse cu închisoare mai mare de 6 luni, dupã graţierea totalã sau a restului de pedeapsã, ori dupã împlinirea termenului de prescripţie a executãrii unei asemenea pedepse, cel condamnat sãvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an".
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, ale art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea în faţa legii şi a autoritãţilor publice şi ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prevederile art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la dispoziţiile art. 15 alin. (2) şi ale art. 16 alin. (1) şi (2) din Legea fundamentalã, invocate şi în prezenta cauzã, şi faţã de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 284 din 28 martie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 17 aprilie 2006, Curtea a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor de lege criticate, reţinând cã recidiva, fiind o formã a pluralitãţii de infracţiuni, presupune sãvârşirea de cãtre aceeaşi persoanã a uneia sau a mai multor infracţiuni dupã ce acea persoanã fusese definitiv condamnatã pentru o altã infracţiune. Existenţa unei condamnãri penale, în dispreţul cãreia fãptuitorul persevereazã pe calea infracţiunii, sau executarea unei pedepse de o anumitã gravitate, care s-a dovedit ineficientã faţã de el, creeazã prezumţia unui ridicat grad de pericol social al infractorului recidivist. Starea de pericol, care rezultã din dovada ineficienţei avertismentului primit prin condamnarea definitivã şi mai ales din dovada ineficienţei executãrii pedepsei anterioare, face ca infractorul recidivist sã se individualizeze criminologic ca o figurã aparte, care ridicã probleme specifice în lupta pentru reeducarea lui şi pentru realizarea scopurilor urmãrite prin pedeapsã. Aceste probleme specifice au impus ca necesarã reglementarea instituţiei recidivei prin stabilirea cu exactitate a condiţiilor de existenţã a stãrii de recidivã şi a consecinţelor pe care ea le antreneazã.
Cu acelaşi prilej, Curtea a statuat cã art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal prevede structura juridicã a recidivei dupã executarea integralã, graţierea totalã sau a restului de pedeapsã ori a împlinirii termenului de prescripţie a executãrii pedepsei aplicate pentru infracţiunea sãvârşitã anterior. De la data executãrii pedepsei sau de la data apariţiei decretului de graţiere ori de la data împlinirii termenului de prescripţie a executãrii pedepsei, sãvârşirea unei infracţiuni cu intenţie de fostul condamnat, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an, constituie recidivã dupã executare. Drept urmare, contrar susţinerilor autorului excepţiei, dispoziţiile art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal nu retroactiveazã, ci, dimpotrivã, prevãd condiţiile în care condamnatul se va afla în stare de recidivã, care, odatã îndeplinite, determinã aplicarea pedepsei prevãzute de art. 39 alin. 4 din Codul penal.
De asemenea, Curtea a constatat cã norma juridicã conţinutã de art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal nu se referã la drepturi de natura celor reglementate de art. 16 din Constituţie, privind egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, ci la conduita condamnatului dupã executarea unei pedepse cu închisoarea mai mare de 6 luni. Sãvârşirea unei noi infracţiuni cu intenţie, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an, este sancţionatã conform prevederilor art. 39 alin. 4 din Codul penal, iar acest tratament penal se aplicã tuturor condamnaţilor recidivişti.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţatã de Curte prin decizia mai sus menţionatã, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Având în vedere cã dispoziţiile de lege criticate reprezintã norme de drept substanţial, prevederile art. 21 alin. (3) din Legea fundamentalã nu sunt aplicabile în cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal, excepţie ridicatã de Cristian-Marian Zota în Dosarul nr. 788/244/2008 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 19 aprilie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puicã
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
