Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 497 din 8 iunie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 14 lit. c) si art. 26 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor pretioase, aliajelor acestora si pietrelor pretioase in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 589 din 7 iulie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 lit. c) şi <>art. 26 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase, aliajelor acestora şi pietrelor preţioase în România, excepţie ridicatã de Silvia Adriana Juvara şi Mircea Casassovici în Dosarul nr. 22.653/2/2005 (nr. vechi 2.362/2005) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din 30 mai 2006 şi au fost consemnate în încheierea de la acea datã, cînd Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la 6 iunie 2006 şi apoi, având în vedere imposibilitatea întrunirii completului, pentru data de 8 iunie 2006.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 2 februarie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 22.653/2/2005 (nr. vechi 2.362/2005), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 lit. c) şi <>art. 26 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase, aliajelor acestora şi pietrelor preţioase în România. Excepţia a fost ridicatã de Silvia Adriana Juvara şi Mircea Casassovici în cadrul recursului prin care se solicitã modificarea în parte a unei sentinţe civile, în sensul obligãrii Bãncii Naţionale a României la plata contravalorii bijuteriilor şi monedelor confiscate abuziv.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţin urmãtoarele:
- art. 14 lit. c) din ordonanţã instituie monopolul Autoritãţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor asupra efectuãrii expertizelor judiciare privind metale şi pietre preţioase, ceea ce încalcã art. 21 alin. (3) din Constituţie, referitor la garantarea unui proces echitabil, "în sensul cã reclamantul într-un proces de revendicare a unor obiecte de aur, care doreşte sã evalueze despãgubirile, nu poate sã beneficieze de un expert independent, persoanã privatã, ci este obligat sã apeleze la o singurã instituţie şi aceea de stat". Mai mult, aceastã instituţie nu "ţine seama de necesitatea stabilirii valorii reale a obiectelor expertizate", ci calculeazã doar "valoarea gramului de aur fin, dupã singurul criteriu al cantitãţii". Considerã cã este încãlcat şi art. 16 alin. (1) din Constituţie, privind principiul egalitãţii pãrţilor în faţa legii, întrucât în proces statul este reprezentat de Banca Naţionalã a României, aşadar "nu un expert imparţial". Acelaşi principiu este încãlcat şi prin faptul cã Ministerul Finanţelor Publice, care este persoanã interesatã, fiind plãtitorul despãgubirilor, precum şi Banca Naţionalã a României stabilesc normele interne de funcţionare a Autoritãţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor şi tarifele practicate de aceasta;
- art. 26 alin. (2) din ordonanţã, potrivit cãruia pentru metalele şi pietrele preţioase preluate abuziv, care nu se mai regãsesc în naturã, se acordã despãgubiri în limitele şi condiţiile stabilite prin normele de aplicare a ordonanţei, emise de Ministerul Finanţelor Publice şi de Banca Naţionalã a României, este contrar, în ordinea invocãrii lor, art. 108 alin. (2), art. 115 alin. (1) şi (2) şi art. 44 alin. (1) teza întâi din Constituţie. Astfel, încãlcarea art. 108 alin. (2) constã în aceea cã, "permiţând Guvernului sã legifereze în domeniu, prin stabilirea «condiţiilor şi limitelor» despãgubirilor", Parlamentul "a fãcut posibilã adoptarea unor norme metodologice care nu se limiteazã la organizarea executãrii legii, ci legifereazã ele însele". Art. 115 alin. (1) şi (2) este încãlcat, întrucât "s-a dat, în mod efectiv, dar în afara procedurii constituţionale, «delegare legislativã» Guvernului de a legifera pe cale de hotãrâre (nu de ordonanţãĂ)" condiţiile şi limitele despãgubirii. Art. 44 din Constituţie, care garanteazã dreptul de proprietate şi dreptul la justã despãgubire în cazul exproprierilor, a fost încãlcat pentru cã "în cazul obiectelor din metale preţioase, când acestea au valoare numismaticã sau artisticã, nu existã nici o justificare rezonabilã pentru acordarea de despãgubiri exclusiv «la gramaj», deoarece acestea riscã sã fie mult inferioare valorii reale a obiectelor".
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. Astfel, se aratã cã prevederile art. 14 din ordonanţã nu contravin art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât "efectuarea expertizelor de cãtre Autoritatea Naţionalã pentru Protecţia Consumatorilor creeazã premisele respectãrii egalitãţii tuturor cetãţenilor", iar faptul cã aceasta este autoritate de stat nu aduce atingere "obiectivitãţii expertizelor şi nici nu afecteazã dreptul la un proces echitabil". Neîntemeiatã este şi susţinerea privind încãlcarea art. 44 din Constituţie, întrucât legiuitorul a prevãzut cã se acordã despãgubiri doar în situaţia inexistenţei în naturã a obiectelor din metale sau din pietre preţioase şi în legãturã cu care o eventualã expertizare pentru stabilirea valorii artistice sau numismatice s-ar putea efectua numai ipotetic, cu posibilitatea unor evaluãri eronate, subiective şi fãrã suport material.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate a art. 14 lit. c) şi art. 26 alin. (2) din ordonanţa criticatã este neîntemeiatã, sens în care invocã jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la înţelesul noţiunii de "organizare a legii" din cuprinsul art. 108 alin. (2) din Constituţie, precum şi respectarea celorlalte dispoziţii din Constituţie invocate ca fiind încãlcate.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens aratã cã art. 14 lit. d) din ordonanţa de urgenţã criticatã nu contravine art. 16 şi 21 din Constituţie, el aplicându-se "tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementatã de ipoteza normei juridice, fãrã a institui privilegii sau discriminãri pe considerente arbitrare", cu respectarea judecãrii cauzei într-un termen rezonabil. Considerã cã nici art. 26 alin. (2) nu este contrar prevederilor constituţionale invocate ca fiind încãlcate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare a Curţii, prevederile art. 14 lit. d) şi <>art. 26 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase, aliajelor acestora şi pietrelor preţioase în România, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 29 ianuarie 2004. Autorul excepţiei a invocat, prin notele scrise formulate în susţinerea acesteia, neconstituţionalitatea "art. 14 lit. d)", deşi atât cauza în care excepţia a fost ridicatã, cât şi textul de lege redat şi motivãrile formulate privesc "lit. c)" din ordonanţã, astfel cã aceste din urmã dispoziţii urmeazã a fi supuse controlului Curţii Constituţionale.
Textele de lege criticate au urmãtorul cuprins:
- Art. 14 lit. c): "În desfãşurarea activitãţii sale Autoritatea Naţionalã pentru Protecţia Consumatorilor este singura instituţie în mãsurã ca, pe teritoriul României: [...] c) sã efectueze expertize ale metalelor preţioase şi ale pietrelor preţioase, dispuse de instanţele de judecatã şi de notariatele publice, la solicitarea organelor de urmãrire penalã, a organelor vamale sau a organelor de valorificare a bunurilor legal confiscate sau intrate, potrivit legii, în proprietatea privatã a statului, precum şi la cererea persoanelor fizice şi juridice;",
- Art. 26 alin. (2): "În cazul obiectelor din metale preţioase, aliaje ale acestora şi pietre preţioase preluate abuziv, care nu se mai regãsesc fizic, fiind topite sau valorificate, se vor acorda despãgubiri în condiţiile şi în limitele stabilite prin normele de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţã, emise de Ministerul Finanţelor Publice şi de Banca Naţionalã a României."
Dispoziţiile constituţionale invocate ca fiind încãlcate sunt: art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri, art. 21 alin. (3) privind dreptul pãrţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 108 alin. (2) care prevede cã hotãrârile Guvernului se emit pentru organizarea executãrii legilor, art. 115 alin. (1) şi (2) referitoare la delegarea legislativã şi art. 44 privind dreptul de proprietate privatã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
I. În legãturã cu prevederile art. 14 lit. c) din ordonanţa de urgenţã criticatã, autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin acestea se instituie monopolul Autoritãţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor asupra efectuãrii expertizelor judiciare privind metale şi pietre preţioase; nu se "ţine seama de necesitatea stabilirii valorii reale a obiectelor expertizate", ci se calculeazã doar "valoarea gramului de aur fin, dupã singurul criteriu al cantitãţii". Se considerã cã astfel sunt încãlcate prevederile constituţionale ale: art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul pãrţilor la un proces echitabil, "în sensul cã reclamantul într-un proces de revendicare a unor obiecte de aur, care doreşte sã evalueze despãgubirile, nu poate sã beneficieze de un expert independent, persoanã privatã, ci este obligat sã apeleze la o singurã instituţie şi aceea de stat"; ale art. 16 alin. (1) privind principiul egalitãţii pãrţilor în faţa legii, întrucât în proces statul este reprezentat de Banca Naţionalã a Românei, "deci nu un expert imparţial", balanţa fiind "înclinatã dintru început în favoarea statului", precum şi prin faptul cã Ministerul Finanţelor Publice, care este persoanã interesatã, fiind plãtitorul despãgubirilor, şi Banca Naţionalã a României stabilesc normele metodologice de aplicare a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 190/2000 .
Cu privire la invocarea încãlcãrii art. 21 alin. (3) din Constituţie, potrivit cãruia "Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil", urmeazã a se constata cã dreptul la un proces echitabil, în sensul jurisprudenţei Curţii Constituţionale, care este în concordanţã cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, presupune dreptul oricãrei persoane de a se adresa unui tribunal pentru apãrarea drepturilor, libertãţilor şi intereselor sale legitime. Or, art. 14 lit. c) din ordonanţã nu cuprinde nicio dispoziţie din care sã rezulte încãlcarea acestui drept. În realitate, criticile formulate în motivarea acestei susţineri reflectã nemulţumirea autorului excepţiei de a nu putea sã se adreseze unui expert independent, imparţial, în vederea evaluãrii obiectelor de aur pentru care trebuie sã primeascã despãgubiri. Prevederea din textul de lege criticat, potrivit cãreia singura instituţie în mãsurã sã efectueze expertize ale metalelor preţioase şi ale pietrelor preţioase pe teritoriul României este Autoritatea Naţionalã pentru Protecţia Consumatorilor, reprezintã opţiunea legiuitorului în materie şi nu poate fi cenzuratã de Curtea Constituţionalã.
Art. 16 alin. (1) din Constituţie, invocat, de asemenea, ca fiind încãlcat, dispune cu privire la egalitatea cetãţenilor "[...] în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri". Efectuarea expertizelor asupra metalelor preţioase şi ale pietrelor preţioase de cãtre Autoritatea Naţionalã pentru Protecţia Consumatorilor nu contravine principiului constituţional al egalitãţii cetãţenilor în faţa legii, aceasta îndeplinindu-şi atribuţiile cu respectarea legii şi în acelaşi mod pentru toate persoanele interesate, iar faptul cã aceastã autoritate este "de stat" nu aduce nicio atingere obiectivitãţii expertizelor.
II. În legãturã cu art. 26 alin. (2) din ordonanţã, care dispune cã despãgubirile pentru obiectele din metale preţioase, aliaje ale acestora şi pietre preţioase preluate abuziv, care nu se mai regãsesc fizic, se acordã în condiţiile şi în limitele stabilite prin normele de aplicare a ordonanţei, emise de Ministerul Finanţelor Publice şi de Banca Naţionalã a României, se susţine cã este contrar prevederilor constituţionale ale: art. 108 alin. (2), întrucât, "permiţând Guvernului sã legifereze în domeniu, prin stabilirea «condiţiilor şi limitelor» despãgubirilor", Parlamentul "a fãcut posibilã adoptarea unor norme metodologice care nu se limiteazã la organizarea executãrii legii, ci legifereazã ele însele"; art. 115 alin. (1) şi (2), prin aceea cã "s-a dat, în mod efectiv, dar în afara procedurii constituţionale, «delegare legislativã» Guvernului de a legifera pe cale de hotãrâre (nu de ordonanţãĂ)" condiţiile şi limitele despãgubirii; art. 44, pentru cã "în cazul obiectelor din metale preţioase, când acestea au valoare numismaticã sau artisticã, nu existã nicio justificare rezonabilã pentru acordarea de despãgubiri exclusiv «la gramaj», deoarece acestea riscã sã fie mult inferioare valorii reale a obiectelor".
Cu privire la prevederile art. 108 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora hotãrârile de Guvern se emit pentru organizarea executãrii legilor, Curtea Constituţionalã a statuat, de principiu, în jurisprudenţa sa, cã înţelesul noţiunii de «organizarea executãrii legilor" din cuprinsul acestei norme constituţionale "are un sens mai larg decât cea privind aplicarea legii, şi anume prin hotãrâri ale Guvernului pot fi dispuse mãsuri organizatorice, financiare, instituţionale sau sancţionatorii în vederea stabilirii cadrului necesar pentru ducerea la îndeplinire a dispoziţiilor legii". Ca atare, în prezenta cauzã, Curtea constatã cã, prin dispoziţiile art. 26 alin. (2) din ordonanţa de urgenţã criticatã, legiuitorul nu a reglementat "condiţiile şi limitele" pentru acordarea despãgubirilor în cazul obiectelor din metale preţioase, aliaje ale acestora şi pietre preţioase preluate abuziv, care nu se mai regãsesc fizic, ci a stabilit aceastã competenţã pentru Guvern, în concordanţã cu dispoziţiile <>art. 108 alin. (2) din Constituţie. Or, prin Hotãrârea Guvernului nr. 1.344 din 18 noiembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 25 noiembrie 2003, au fost aprobate Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase şi pietrelor preţioase în România, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
Prin aceste norme a fost reglementatã procedura privind restituirea de cãtre Banca Naţionalã a României a metalelor preţioase, a aliajelor acestora şi pietrelor preţioase preluate abuziv în perioada 1946-1990 şi procedura privind plata cãtre cei îndreptãţiţi a despãgubirilor acordate de cãtre instanţele de judecatã competente, în cazul în care obiectele din metale preţioase, aliajele acestora şi pietrele preţioase, preluate abuziv în perioada de dupã anul 1946 şi pânã în anul 1990, nu se mai regãsesc fizic.
Sub acest aspect, Curtea constatã cã, prin <>art. 39 alin. (2) din anexa la Hotãrârea Guvernului nr. 1.344/2003 , se stabileşte cã pentru obiectele din metale preţioase, aliajele acestora şi pietre preţioase, confiscate abuziv în perioada de dupã anul 1946 şi pânã în anul 1990, care nu se mai regãsesc fizic în gestiunea de specialitate din cadrul Sucursalei municipiului Bucureşti a Bãncii Naţionale a României, "[...] urmeazã a se plãti persoanelor îndreptãţite, în baza hotãrârilor judecãtoreşti definitive şi irevocabile, învestite cu formulã executorie, contravaloarea metalului preţios fin conţinut în respectivele obiecte, calculatã la preţul practicat de Banca Naţionalã a României la data plãţii". În aceleaşi condiţii, conform alin. (3) al aceluiaşi articol din normele metodologice, pentru pietrele preţioase libere sau montate în bijuterii, urmeazã a se plãti persoanelor îndreptãţite "[...] contravaloarea acestora, calculatã potrivit preţului de evidenţã al Bãncii Naţionale a României la data plãţii".
Textul de lege criticat nu încalcã nici prevederile art. 115 alin. (1) şi (2) din Constituţie, întrucât nu ne gãsim în prezenţa unei delegãri legislative în sensul dispoziţiilor constituţionale invocate, dreptul de acordare a despãgubirilor prevãzute de textul legal în discuţie fiind stabilit la nivel de lege, condiţiile şi limitele despãgubirilor urmând sã fie stabilite prin hotãrâre a Guvernului emisã pentru organizarea executãrii legii potrivit art. 108 alin. (2) din Constituţie.
Pentru argumentele înfãţişate nu poate fi reţinutã nici susţinerea potrivit cãreia art. 44 din Constituţie, care consacrã garantarea dreptului de proprietate privatã, este încãlcat în cazul obiectelor din metale preţioase, când acestea au valoare numismaticã sau artisticã, întrucât "nu existã nicio justificare rezonabilã pentru acordarea de despãgubiri exclusiv «la gramaj», deoarece acestea riscã sã fie mult inferioare valorii reale a obiectelor". Mai mult, Curtea constatã cã textul de lege criticat, care prevede acordarea de despãgubiri pentru obiectele din metale preţioase, aliaje ale acestora şi pietre preţioase preluate abuziv, care nu se mai regãsesc fizic, semnificã chiar aplicarea prevederilor constituţionale invocate ca fiind încãlcate.
Faţã de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 lit. c) şi <>art. 26 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase, aliajelor acestora şi pietrelor preţioase în România, excepţie ridicatã de Silvia Adriana Juvara şi Mircea Casassovici în Dosarul nr. 22.653/2/2005 (nr. vechi 2.362/2005) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 8 iunie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent şef,
Gabriela Dragomirescu
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
