Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 497 din 29 septembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor pct. 4 al articolului unic din Legea nr. 295/2002 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plata, a dispozitiilor art. 1, art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) si (4), art. 8 alin. (1) si (2) si ale art. 10 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plata, in special, precum si a ordonantei, in ansamblul sau, sub aspectele criticate
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 1.003 din 11 noiembrie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Claudia Margareta Niţã - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "<>Legii nr. 295/2002 pentru aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã şi a art. 1 alin. (1), (2) şi (4), art. 8 şi a <>art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã", excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Marcecost Com" - S.R.L. din Suceava în Dosarul nr. 41/2005 al Judecãtoriei Suceava.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public aratã cã textele de lege criticate au mai fost supuse, în repetate rânduri, controlului de constituţionalitate, Curtea Constituţionalã reţinând, de exemplu prin deciziile nr. 397 din 21 octombrie 2003, nr. 173 din 6 mai 2003 sau nr. 348 din 18 septembrie 2003, cã acestea nu contravin normelor constituţionale şi internaţionale invocate şi în prezenta cauzã. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei constante în materie a Curţii, solicitã menţinerea acesteia şi respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 21 aprilie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 41/2005, Judecãtoria Suceava a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "<>Legii nr. 295/2002 pentru aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã şi a art. 1 alin. (1), (2) şi (4), art. 8 şi a <>art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã". Excepţia de neconstituţionalitate a fost invocatã de Societatea Comercialã "Marcecost Com" - S.R.L. din Suceava într-o cauzã având ca obiect o cerere în anulare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã dispoziţiile pct. 4 al articolului unic din <>Legea nr. 295/2002 pentru aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, ale art. 1 alin. (1) şi (2), art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) şi (4), art. 8 alin. (1) şi (2) şi ale <>art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 , în special, precum şi ordonanţa, în ansamblul sãu, sub aspectele criticate, sunt neconstituţionale pentru urmãtoarele motive: "dispoziţiile pct. 4 al articolului unic din <>Legea nr. 295/2002 , abrogând <>art. 11 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 , care prevedea completarea reglementãrilor ordonanţei cu cele ale Codului de procedurã civilã, fac inexistentã egalitatea în drepturi dintre creditor şi debitor, imposibilã exercitarea dreptului la apãrare al debitorului şi restrângerea exerciţiului drepturilor acestuia, fãrã nici o justificare constituţionalã." În consecinţã, sunt încãlcate prevederile art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1) şi (2), art. 24 alin. (1) şi ale art. 53 din Legea fundamentalã; "dispoziţiile art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2) şi ale <>art. 6 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 contravin prevederilor art. 24 alin. (1), art. 44 alin. (1) şi ale art. 136 alin. (1) şi (5) din Constituţie, întrucât posibilitatea soluţionãrii cererii creditorului numai pe baza actelor depuse şi a explicaţiilor date de pãrţi împiedicã exercitarea dreptului la apãrare şi asigurarea dreptului la un proces echitabil, iar emiterea unui titlu executoriu în urma unui proces sumar şi executarea acestuia încalcã reglementarea constituţionalã a dreptului de proprietate. De asemenea, <>Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 , aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 295/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, încalcã şi prevederile art. 20 alin. (2) din Constituţie, fiind în neconcordanţã cu art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, întrucât nu asigurã un proces echitabil pentru toate pãrţile"; "dispoziţiile art. 1 alin. (2) contravin prevederilor art. 44 alin. (1) şi ale art. 136 alin. (1) şi (5) din Constituţie, deoarece prevãd actualizarea majorãrilor şi penalitãţilor cu rata inflaţiei, indiferent dacã prin cererea creditorului s-a solicitat sau nu acest lucru"; "dispoziţiile art. 6 alin. (4) contravin prevederilor art. 24 alin. (1), art. 44 alin. (1) şi ale art. 136 alin. (1) şi (5) din Constituţie, având în vedere cã înmânarea de îndatã a ordonanţei echivaleazã cu pronunţarea judecãtorului înainte de a se administra orice probe"; "dispoziţiile art. 8 alin. (1) contravin prevederilor art. 24 alin. (1) şi ale art. 126 alin. (2) din Constituţie, întrucât se face trimitere la exercitarea cãii de atac sau a unei acţiuni în justiţie de sine stãtãtoare, care nu este prevãzutã de Codul de procedurã civilã, iar alin. (2) al aceluiaşi articol stabileşte numai competenţa, iar nu şi conţinutul cererii în anulare, precum şi limitele în care poate fi atacatã ordonanţa emisã de judecãtor"; "dispoziţiile art. 10 alin. (1) şi (2) contravin prevederilor art. 24 alin. (1) şi ale art. 126 alin. (2) din Constituţie, deoarece nu exclud posibilitatea formulãrii contestaţiei la executare alternativ, simultan sau ulterior cererii în anulare".
Judecãtoria Suceava apreciazã cã textele de lege criticate sunt constituţionale. Aşa cum s-a susţinut şi în jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, "procedura somaţiei de platã este reglementatã în scopul simplificãrii şi accelerãrii demersului jurisdicţional al creditorilor în vederea obţinerii titlului executoriu pentru realizarea creanţelor lor, iar în cadrul acestei proceduri speciale legiuitorul a avut în vedere şi ocrotirea drepturilor debitorilor faţã de un eventual abuz de drept al creditorilor, instituind o serie de mijloace procedurale la îndemâna acestora, menite sã le apere interesele."
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale criticate este neîntemeiatã.
Potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege. Legea, respectiv <>Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 , astfel cum a fost apobatã prin <>Legea nr. 295/2002 , cu modificãrile ulterioare, reglementeazã o procedurã specialã, simplificatã şi operativã în materia executãrii creanţelor, derogatorie de la dreptul comun, prin care se asigurã realizarea într-un timp cât mai scurt a creanţelor certe, lichide şi exigibile, actualizate în raport cu rata inflaţiei aplicabilã la data plãţii efective. Toate pãrţile cu aceleaşi categorii de drepturi şi interese legitime beneficiazã de acelaşi tratament juridic, având acces neîngrãdit la justiţie. În susţinerea pretenţiilor şi apãrãrilor, pãrţile se pot folosi de înscrisuri şi explicaţii şi pot face uz de cãile de atac prevãzute de lege, în cadrul cãrora beneficiazã de sistemul probatoriu şi de procedura de judecatã, prevãzute de dreptul comun.
Executarea silitã în temeiul titlului executoriu emis potrivit ordonanţei nu poate fi privitã ca o atingere adusã patrimoniului debitorului, ci ca o mãsurã legalã constând în diminuarea acestui patrimoniu pentru realizarea dreptului creditorului şi stingerea obligaţiei de platã stabilite, potrivit legii, în sarcina debitorului.
În consecinţã, nu se poate susţine cu temei cã textele criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1) şi (2), art. 24 alin. (1), art. 44 alin. (1), art. 53, art. 126 alin. (2) şi ale art. 136 alin. (1) şi (5). De altfel, în sensul constituţionalitãţii dispoziţiilor de lege criticate şi în prezenta cauzã, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat prin numeroase decizii, de exemplu <>Decizia nr. 251/2004 şi <>Decizia nr. 29/2005 .
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a pct. 4 al articolului unic din <>Legea nr. 295/2002 faţã de prevederile art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1) şi (2), art. 24 şi ale art. 53 din Constituţie, se apreciazã cã aceasta nu poate fi reţinutã. <>Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 reglementeazã o procedurã specialã, simplificatã şi acceleratã pentru recuperarea creanţelor al cãror caracter cert, lichid şi exigibil rezultã din înscrisuri, singurele dovezi care se administreazã în cadrul acestei proceduri, în afara lãmuririlor şi explicaţiilor pãrţilor. Aşadar, fiind o procedurã specialã, aceasta derogã sub multe aspecte de la regulile procedurale de drept comun. Totodatã, însã, în cuprinsul ordonanţei se regãsesc prevederi exprese de trimitere la dispoziţiile Codului de procedurã civilã [de exemplu, art. 9 alin. (2) sau art. 11^1 alin. (2)], regulile comune fiind însã aplicabile chiar şi în lipsa unor astfel de dispoziţii, deoarece prevederile Codului de procedurã civilã reprezintã dreptul comun în aceastã materie.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (2), art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) şi (4), art. 8 alin. (1) şi (2) şi ale <>art. 10 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 faţã de art. 24 din Constituţie, se aratã cã exercitarea dreptului la apãrare nu este limitatã, ci, dimpotrivã, este asiguratã prin reglementarea în art. 8 din ordonanţã a posibilitãţii de a formula cerere în anulare împotriva ordonanţei prin care judecãtorul a admis, integral sau în parte, cererea creditorului, cale de atac în cadrul cãreia debitorul poate folosi în apãrarea sa toate mijloacele legale de probã.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (2), art. 4 alin. (2) şi art. 6 alin. (1), (2) şi (4) din ordonanţa în cauzã faţã de prevederile art. 44 alin. (1) şi ale art. 136 alin. (1) şi (5) din Constituţie, se constatã cã prevederile legale indicate nu conţin norme contrare dreptului de proprietate, actualizarea cu rata inflaţiei a creanţelor certe, lichide şi exigibile, precum şi a dobânzilor, majorãrilor sau penalitãţilor datorate potrivit legii fiind necesarã tocmai pentru preîntâmpinarea procesului de devalorizare a capitalului împrumutat de cãtre creditor debitorului şi pentru restabilirea echilibrului economic dintre cei doi.
În sfârşit, se apreciazã cã nici critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) şi (2) şi ale art. 10 alin. (1) şi (2) faţã de art. 126 alin. (1) din Constituţie nu poate fi reţinutã, având în vedere cã toate prevederile cuprinse în <>Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 sunt norme de procedurã, iar, potrivit normelor constituţionale invocate, "competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege."
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare a instanţei de judecatã, dispoziţiile "<>Legii nr. 295/2002 pentru aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã şi ale art. 1 alin. (1), (2) şi (4), art. 8 şi <>art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã". În realitate, din însuşi cuprinsul încheierii de sesizare, precum şi din motivarea scrisã a autorului excepţiei rezultã cã obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile pct. 4 al articolului unic al <>Legii nr. 295/2002 pentru aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002, prevederile art. 1, art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) şi (4), art. 8 alin. (1) şi (2) şi ale <>art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, în special, precum şi ale ordonanţei, în ansamblul sãu. <>Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, rectificatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 23 august 2001, şi aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 295/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
În consecinţã, Curtea urmeazã sã se pronunţe, în special, asupra constituţionalitãţii textelor de lege menţionate, precum şi asupra ordonanţei, în ansamblul sãu, sub aspectele criticate. Dispoziţiile de lege ce constituie obiectul excepţiei de neconstituţionalitate au urmãtorul cuprins:
- Pct. 4 al articolului unic din <>Legea nr. 295/2002 : "4. Articolul 11 se abrogã.";
- Art. 1, art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) şi (4), art. 8 alin. (1) şi (2) şi <>art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 prevãd:
- Art. 1: "(1) Procedura somaţiei de platã se desfãşoarã, la cererea creditorului, în scopul realizãrii de bunãvoie sau prin executare silitã a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintã obligaţii de platã a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de pãrţi prin semnãturã ori în alt mod admis de lege şi care atestã drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrãri sau orice alte prestaţii.
(2) Suma ce reprezintã obligaţia prevãzutã la alin. (1), precum şi dobânzile, majorãrile sau penalitãţile datorate potrivit legii se actualizeazã în raport cu rata inflaţiei aplicabilã la data plãţii efective.";
- Art. 4 alin. (2): "În toate cazurile, pentru soluţionarea cererii, judecãtorul dispune citarea pãrţilor, potrivit dispoziţiilor Codului de procedurã civilã referitoare la pricinile urgente, pentru explicaţii şi lãmuriri, precum şi pentru a stãrui în efectuarea plãţii sumei datorate de debitor ori pentru înţelegerea pãrţilor asupra modalitãţilor de platã.";
- Art. 6 alin. (1), (2) şi (4): "(1) Dacã nu a intervenit închiderea dosarului în condiţiile art. 5, judecãtorul va examina cererea pe baza actelor depuse, precum şi a explicaţiilor şi lãmuririlor pãrţilor, ce i-au fost prezentate potrivit art. 4.
(2) Când în urma examinãrii prevãzute la alin. (1) constatã cã pretenţiile creditorului sunt justificate, judecãtorul emite ordonanţa care va conţine somaţia de platã cãtre debitor, precum şi termenul de platã.
(...) (4) Ordonanţa se va înmâna pãrţii prezente sau se va comunica fiecãrei pãrţi de îndatã, prin scrisoare recomandatã cu confirmare de primire.";
- Art. 8 alin. (1) şi (2): "(1) Împotriva ordonanţei prevãzute la art. 6 alin. (2) debitorul poate formula cererea în anulare, în termen de 10 zile de la data înmânãrii sau comunicãrii acesteia.
(2) Cererea în anulare se soluţioneazã de cãtre instanţa competentã pentru judecarea fondului cauzei în primã instanţã.";
- Art. 10: "(1) Cel interesat poate face contestaţie la executare, potrivit dispoziţiilor Codului de procedurã civilã.
(2) Prin contestaţia la executare debitorul poate invoca apãrãri de fond împotriva titlului executoriu, cu excepţia cazului în care a formulat, potrivit art. 8, cerere în anulare împotriva ordonanţei de admitere a cererii creditorului."
În motivarea excepţiei ridicate se invocã încãlcarea urmãtoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 16 alin. (1) - referitor la egalitatea în drepturi a cetãţenilor, art. 21 alin. (1) şi (2) - consacrat accesului liber la justiţie, art. 24 alin. (1) - referitor la garantarea dreptului la apãrare, art. 44 alin. (1) şi art. 136 alin. (1) şi (5) - referitoare la dreptul de proprietate, art. 53 - referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, art. 126 alin. (2) - referitor la legalitatea competenţei instanţelor judecãtoreşti şi a procedurii de judecatã. De asemenea, autorul excepţiei invocã încãlcarea art. 20 alin. (2) din Constituţie, referitor la prioritatea pactelor şi tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, faţã de legile interne nefavorabile, întrucât susţine cã <>Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 contravine art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitor la dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã reţine urmãtoarele:
În jurisprudenţa sa constantã, Curtea Constituţionalã a statuat cã <>Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã este constituţionalã atât în ansamblu, cât şi examinându-se separat dispoziţiile sale, prin raportare la aceleaşi norme constituţionale invocate şi în prezenta cauzã.
Astfel, de exemplu, prin deciziile nr. 348 din 18 septembrie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 27 noiembrie 2003, şi nr. 447 din 26 octombrie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 5 ianuarie 2005, Curtea a constatat constituţionalitatea dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (2), art. 4 alin. (2), (3) şi (4), <>art. 6, 8, 9, 10 şi 11^1 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 295/2002 , cu modificãrile ulterioare, faţã de prevederile art. 16 alin. (1) şi (2), art. 20 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (1), (2) şi (3), art. 24, art. 44 alin. (1) teza întâi, art. 53 alin. (1) şi (2), art. 126 şi art. 136 alin. (1) şi (6) din Constituţie, precum şi faţã de art. 6 paragraful 1 teza întâi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Prin deciziile pronunţate în materie, Curtea a reţinut, în esenţã, urmãtoarele: <>Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 reglementeazã o procedurã specialã şi acceleratã, derogatorie de la normele procedurii civile, care urmãreşte recuperarea într-un timp cât mai scurt a creanţelor certe, lichide şi exigibile, ce reprezintã obligaţii contractuale de platã a unor sume de bani. Acest caracter special al procedurii a determinat limitarea mijloacelor de probã utilizabile la înscrisuri, în prima fazã, completate ulterior cu explicaţiile şi lãmuririle date de pãrţi, limitarea fiind deopotrivã valabilã pentru ambele pãrţi, în condiţii identice pentru exercitarea dreptului la apãrare. Celelalte aspecte ale raporturilor juridice dintre pãrţi urmeazã a fi rezolvate conform reglementãrilor din dreptul comun. Modul în care instanţele judecãtoreşti admit sau resping cererile de probaţiune reprezintã o problemã de aplicare, iar nu de constituţionalitate a textului de lege. Împotriva hotãrârii de respingere a cererii în anulare debitorul poate declara recurs care se judecã conform normelor dreptului comun, iar împotriva titlului executoriu poate formula contestaţie la executare, de asemenea, potrivit normelor Codului de procedurã civilã. Totodatã, textele de lege criticate conţin norme de procedurã asupra cãrora legiuitorul este suveran a legifera, evident cu respectarea drepturilor şi libertãţilor fundamentale, în temeiul art. 125 alin. (3) din Constituţie, în forma anterioarã revizuirii sale, potrivit cãruia "Competenţa şi procedura de judecatã sunt stabilite de lege".
Pe de altã parte, Curtea observã cã argumentele prezentate de autorul prezentei excepţii de neconstituţionalitate sunt similare cu cele formulate de autorii excepţiilor de neconstituţionalitate soluţionate de Curtea Constituţionalã prin deciziile mai sus menţionate şi, întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei amintite, considerã cã soluţiile şi argumentele ce au stat la baza acestora se menţin şi în cauza de faţã.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a pct. 4 al articolului unic din <>Legea nr. 295/2002 pentru aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, faţã de prevederile art. 16 alin. (1), art. 24 şi ale art. 53 din Constituţie, Curtea observã cã dispoziţiile legale indicate abrogã <>art. 11 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 , care dispunea: "Prevederile prezentei ordonanţe se completeazã cu dispoziţiile Codului de procedurã civilã."
Potrivit art. 721 din Codul de procedurã civilã, dispoziţiile codului alcãtuiesc procedura de drept comun în materie civilã şi comercialã, aplicându-se în materiile prevãzute de alte legi în mãsura în care acestea nu cuprind dispoziţii potrivnice. Curtea constatã cã, în urma modificãrilor aduse prin legea de aprobare, <>Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 conţine reglementãri în sensul aplicãrii regulilor procedurale de drept comun doar în cazuri exprese [de exemplu, la art. 11^1 alin. (2)], acolo unde legiuitorul a considerat necesarã trimiterea directã la prevederile aplicabile din Codul de procedurã civilã, astfel cã, din acest punct de vedere, caracterul superfluu al reglementãrii abrogate este evident. Pe de altã parte, abrogarea unui text normativ, oricum inutil, nu poate sã aibã nici o legãturã cu restrângerea "fãrã nici o justificare constituţionalã", aşa cum susţine autorul excepţiei, a egalitãţii în drepturi, a accesului liber la justiţie sau a dreptului la apãrare.
De altfel, constituţionalitatea dispoziţiilor pct. 4 al articolului unic din <>Legea nr. 295/2002 a mai fost examinatã, prin raportare la aceleaşi texte din Constituţie invocate şi de autorul prezentei excepţii, iar prin <>Decizia nr. 397 din 21 octombrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 881 din 11 decembrie 2003, Curtea Constituţionalã a statuat în sensul conformitãţii textului de lege criticat cu Legea fundamentalã.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a ordonanţei, în ansamblul sãu, faţã de prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, raportat la <>art. 20 alin. (2) din Constituţie, Curtea observã cã prin Decizia nr. 161 din 30 mai 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 26 iunie 2002, <>Decizia nr. 317 din 19 noiembrie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 930 din 19 decembrie 2002, <>Decizia nr. 470 din 4 decembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 31 ianuarie 2004, şi prin <>Decizia nr. 219 din 21 aprilie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 2 iunie 2005, Curtea a constatat cã dispoziţiile ordonanţei, în ansamblul sãu, nu contravin exigenţelor dreptului la un proces echitabil.
Întrucât în cauza de faţã nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei amintite, Curtea considerã cã soluţiile şi argumentele ce au stat la baza acestora îşi menţin valabilitatea, astfel cã excepţia urmeazã a fi respinsã ca neîntemeiatã şi sub acest aspect.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor pct. 4 al articolului unic din <>Legea nr. 295/2002 pentru aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, a dispoziţiilor art. 1, art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) şi (4), art. 8 alin. (1) şi (2) şi ale <>art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, în special, precum şi a ordonanţei, în ansamblul sãu, sub aspectele criticate, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Marcecost Com" - S.R.L. din Suceava în Dosarul nr. 41/2005 al Judecãtoriei Suceava.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 29 septembrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia Margareta Niţã
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
