Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 496 din 7 octombrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua prin raportare la art. 34 alin. (1) şi la art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 839 din 18 noiembrie 2014
Augustin Zegrean - preşedinte
Valer Dorneanu - judecător
Toni Greblă - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Florin Zega şi Adriana Anca Marina Lazăr în Dosarul nr. 9.174/2/2011* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului nr. 9D/2014 al Curţii Constituţionale.
2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că părţile Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor au transmis la dosar puncte de vedere prin care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 165/2013.
4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta arată că, prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că prevederile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constituţionale în măsura în care termenele prevăzute la art. 34 alin. (1) din aceeaşi lege nu se aplică şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a legii. Prin urmare, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia "Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale", solicită respingerea, ca devenită inadmisibilă, a acestei excepţii de neconstituţionalitate.
5. În privinţa dispoziţiilor art. 4 teza a doua prin raportare la cele ale art. 35 din Legea nr. 165/2013, reprezentantul Ministerului Public precizează că aceste texte nu sunt aplicabile în litigiul dedus judecăţii, astfel că solicită respingerea, ca inadmisibilă, a acestei excepţii de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
6. Prin Încheierea din 9 decembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 9.174/2/2011*, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Florin Zega şi Adriana Anca Marina Lazăr într-o cauză privind soluţionarea recursului formulat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor (devenită Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor) împotriva sentinţei prin care aceasta din urmă a fost obligată să transmită dosarul de despăgubire către un evaluator şi să emită, în consecinţă, decizia reprezentând titlul de despăgubire în favoarea reclamanţilor.
7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia arată că dispoziţiile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 contravin principiului neretroactivităţii legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, în măsura în care dispoziţiile Legii nr. 165/2013, referitoare la noile termene de soluţionare a dosarelor de despăgubire înregistrate la Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor (reglementate de art. 34 şi art. 35 din lege), se aplică inclusiv cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate în mod abuziv, aflate pe rolul instanţelor şi soluţionate prin hotărâri definitive.
8. În acest sens se arată că, potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, hotărârile pronunţate în primă instanţă în materie de contencios administrativ sunt definitive. Or, astfel cum a statuat şi Curtea Constituţională prin Decizia nr. 830 din 8 iulie 2008, principiul neretroactivităţii legii are semnificaţia că legea nouă nu poate aduce atingere drepturilor definitiv câştigate sau situaţiilor deja constituite sub imperiul legii vechi. Prin aplicarea retroactivă a legii se aduce atingere atât dreptului la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie, cât şi dreptului la un bun, în înţelesul conferit de art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (respectiv atât "bunuri actuale", cât şi valori patrimoniale, inclusiv creanţe, în baza cărora un reclamant poate pretinde că are cel puţin o "speranţă legitimă" de a obţine beneficiul efectiv al unui drept). Din această perspectivă se poate afirma că există un bun susceptibil de protecţia normei convenţionale indicate, în măsura în care la data adoptării noii legi exista o hotărâre definitivă care să fi confirmat dreptul reclamantului.
9. Reglementarea unor noi termene şi condiţii procedurale aplicabile şi cauzelor aflate pe rolul instanţelor, dar ulterior pronunţării hotărârii judecătoreşti definitive (care au respectat legea în vigoare de la acel moment), este de natură a rupe echilibrul procesual şi a nesocoti dreptul părţilor la un proces echitabil, fiind astfel încălcat şi art. 53 alin. (2) din Constituţie. În cazul particular al proceselor soluţionate definitiv, deşi dreptul stabilit prin hotărâri definitive este unul revocabil, întrucât nu fusese epuizat exerciţiul tuturor căilor de atac, această revocabilitate trebuie apreciată, în opinia autorilor excepţiei, din perspectiva căii extraordinare de atac ce mai putea fi exercitată potrivit legislaţiei anterioare şi care nu permitea decât un control de legalitate asupra temeiului juridic incident la momentul pronunţării hotărârii definitive. Potrivit legislaţiei incidente la acel moment, hotărârea definitivă intra în puterea de lucru judecat, deoarece în faza procesuală a recursului nu mai avea loc o devoluare a fondului pentru stabilirea faptelor.
10. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
12. Avocatul Poporului consideră că motivele invocate în susţinerea excepţiei pot fi reţinute, în parte. Astfel, consideră că dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 165/2013 sunt retroactive, iar, prin aceasta, aduc atingere şi dreptului la un proces echitabil şi dreptului părţilor la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil. În esenţă se arată, în acest sens, că neretroactivitatea legii impune ca noua lege să nu se aplice actelor îndeplinite conform dispoziţiilor legii anterioare, ci doar acţiunilor care se efectuează după intrarea sa în vigoare, rămânând valabile cele efectuate în perioada activităţii legii vechi. Totodată, prin adoptarea prevederilor de lege criticate, legiuitorul a intervenit în procesul de realizare a justiţiei, întrucât excepţia de prematuritate a cererii, invocată din oficiu de instanţele judecătoreşti în temeiul acestor norme legale, este o excepţie de fond, peremptorie şi absolută care, odată admisă, face ca acţiunea să fie respinsă, având ca efect incidenţa şi obligativitatea în respectiva cauză a noilor termene şi condiţii procedurale cu caracter administrativ cuprinse în Legea nr. 165/2013.
13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul şi nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat prin încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Analizând motivarea autorilor excepţiei, Curtea constată că obiectul acesteia îl constituie, în realitate, prevederile art. 4 teza a doua prin raportare la art. 34 alin. (1) şi la art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013. Dispoziţiile legale criticate au următorul conţinut:
- Art. 4 teza a doua: "Dispoziţiile prezentei legi se aplică (..) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor (...) la data intrării în vigoare a prezentei legi.";
- Art. 34 alin. (1): "Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluţionate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepţia dosarelor de fond funciar, care vor fi soluţionate în termen de 36 de luni.";
- Art. 35: "(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării.
(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor.
(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), instanţa judecătorească se pronunţă asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile prezentei legi.
(4) Hotărârile judecătoreşti pronunţate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului.
(5) Cererile sau acţiunile în justiţie formulate în temeiul alin. (1) şi (2) sunt scutite de taxa judiciară de timbru."
16. Dispoziţiile din Constituţie apreciate ca fiind încălcate sunt cele ale art. 15 alin. (2), referitoare la principiul neretroactivităţii legii civile, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 53 alin. (2), care reglementează condiţiile în care poate avea loc restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Totodată, sunt invocate prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, şi ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, referitoare la protecţia proprietăţii.
17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 4 teza a doua prin raportare la art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin prisma unor critici de neconstituţionalitate similare celor formulate în prezenta cauză, iar prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că prevederile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constituţionale în măsura în care termenele prevăzute la art. 34 alin. (1) din aceeaşi lege nu se aplică şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a legii. Prin urmare, în prezenta cauză, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit cărora "Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale", excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua prin raportare la art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă, având în vedere faptul că acest caz de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate a intervenit după momentul sesizării Curţii Constituţionale.
18. Potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. (1) şi (4) din Constituţie, în procesul de aplicare şi interpretare a legislaţiei incidente în speţa dedusă soluţionării, instanţa de judecată urmează să respecte deciziile Curţii Constituţionale atât sub aspectul dispozitivului, cât şi sub cel al considerentelor pe care acestea se sprijină. Aşadar, chiar dacă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale (de exemplu, Decizia nr. 301 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 28 iulie 2014, paragraful 20), deciziile anterioare de constatare a neconstituţionalităţii reprezintă temei al revizuirii conform art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă din 1865 sau art. 509 alin. (1) pct. 11 din noul Cod de procedură civilă, după caz. În speţa de faţă, judecata recursului civil a fost suspendată până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, ceea ce înseamnă că dispoziţiile legale criticate vor fi interpretate şi aplicate direct de către instanţa competentă cu soluţionarea recursului, în conformitate cu cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, având în vedere că prin această decizie a fost stabilită în mod definitiv şi general obligatoriu modalitatea de interpretare constituţională a textului ce constituie obiectul excepţiei.
19. În ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua prin raportare la art. 35 din Legea nr. 165/2013, se impune a fi analizată mai întâi incidenţa dispoziţiilor de lege criticate asupra soluţionării litigiului de faţă, ca una dintre condiţiile de admisibilitate ale excepţiei de neconstituţionalitate prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Astfel, dispoziţiile art. 35 din legea examinată reglementează căile de atac împotriva deciziilor emise de entitatea învestită de lege, cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 din acelaşi act normativ, respectiv împotriva refuzului emiterii deciziei înăuntrul aceloraşi termene. Incidenţa dispoziţiilor art. 35 este condiţionată, aşadar, de existenţa deciziei emise de autoritatea competentă cu respectarea prevederilor art. 33 şi ale art. 34 sau de expirarea respectivelor termene fără ca autoritatea competentă să fi emis vreo decizie.
20. Examinând elementele specifice cauzei, Curtea constată că obiectul litigiului de faţă îl constituie soluţionarea recursului formulat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 împotriva unei sentinţe civile prin care Curtea de Apel Bucureşti a admis acţiunea reclamanţilor (autorii excepţiei), stabilind, în sarcina pârâtei, obligaţia de a transmite dosarul de despăgubire către un evaluator şi de a emite, ulterior, titlul de despăgubire. Până la momentul introducerii cererii de chemare în judecată din 25 octombrie 2011, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu efectuase decât etapa de analiză sub aspectul posibilităţii restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării, constatând că în mod întemeiat cererea de restituire în natură fusese respinsă.
21. În consecinţă, analizând dispoziţiile alin. (1) şi (2) ale art. 35 din Legea nr. 165/2013, Curtea constată că autorii excepţiei nu se află în ipoteza aici reglementată, aceştia depunând dosarul de notificare la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor anterior adoptării Legii nr. 165/2013, adică sub imperiul Legii nr. 247/2005, care nu prevedea în sarcina autorităţii competente niciun termen de soluţionare a cererilor de despăgubire. Totodată, până la introducerea acţiunii în justiţie, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu a emis nicio decizie, autorii excepţiei adresându-se instanţei pentru refuz nejustificat de soluţionare, în termenii Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare.
22. Curtea mai observă şi că alin. (1) şi (2) ale art. 35 vizează calea de atac ce poate fi introdusă împotriva deciziilor emise potrivit art. 33 şi 34 din lege, acestea fiind, aşadar, texte de lege care, eventual, vor fi aplicabile în cazul în care persoana îndreptăţită va dori să atace în justiţie decizia Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor sau refuzul acesteia de a o emite în termenul stabilit de instanţă prin hotărâre irevocabilă. Aceasta deoarece, ca efect al Deciziei nr. 269 din 7 mai 2014, autorilor excepţiei nu li se vor mai aplica termenele prevăzute de art. 34 din Legea nr. 165/2013, ci cel stabilit de instanţa judecătorească. Din această perspectivă rezultă că art. 35 nu este, în acest moment procesual, incident în cauză, neavând legătură cu soluţionarea acesteia, în sensul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. În consecinţă, având în vedere dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea va respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua prin raportare la art. 35 din Legea nr. 165/2013.
23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua prin raportare la art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Florin Zega şi Adriana Anca Marina Lazăr, în Dosarul nr. 9.174/2/2011* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua prin raportare la art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de aceiaşi autori în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe judecătoreşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 7 octombrie 2014.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
