Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 496 din 19 aprilie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 alin. (5), (8) si (10) si art. 74 alin. (2) si (3) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 502 din 14 iulie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Oana Cristina Puicã - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincã.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (5), (8) şi (10) şi art. 74 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a mãsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicatã de Teodor-Ciprian Roman în Dosarul nr. 35.649/245/2009 şi de Ionuţ Munteanu în Dosarul nr. 2.501/245/2010, dosare ale Judecãtoriei Iaşi - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere cã excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.896D/2010 şi nr. 2.156D/2010 au obiect parţial identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexãrii dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 2.156D/2010 la Dosarul nr. 1.896D/2010, care este primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 18 martie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 35.649/245/2009, Judecãtoria Iaşi - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (5), (8) şi (10) şi art. 74 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a mãsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.
Excepţia a fost ridicatã de Teodor-Ciprian Roman cu ocazia soluţionãrii contestaţiei împotriva unei încheieri a judecãtorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate.
Prin Încheierea din 21 mai 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 2.501/245/2010, Judecãtoria Iaşi - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 74 alin. (2) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a mãsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.
Excepţia a fost ridicatã de Ionuţ Munteanu cu ocazia soluţionãrii contestaţiei împotriva unei încheieri a judecãtorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã art. 26 alin. (5), (8) şi (10) şi art. 74 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 275/2006 încalcã accesul liber la justiţie, prezumţia de nevinovãţie şi dreptul la apãrare, întrucât, în procedura desfãşuratã în faţa judecãtorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, asistenţa juridicã a persoanei condamnate nu este obligatorie, ci facultativã.
Judecãtoria Iaşi - Secţia penalã nu şi-a exprimat opinia asupra temeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate în Dosarul nr. 35.649/245/2009.
Judecãtoria Iaşi - Secţia penalã, în alt complet, apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece prevederile art. 74 alin. (2) din Legea nr. 275/2006 nu aduc nicio atingere dispoziţiilor din Legea fundamentalã invocate.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, deoarece nu contravin prevederilor din Constituţie şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale invocate de autorii excepţiei.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorulraportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 26 alin. (5), (8) şi (10) şi art. 74 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a mãsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 20 iulie 2006. Art. 26 alin. (8) din Legea nr. 275/2006 a fost modificat, ulterior sesizãrii instanţei de contencios constituţional, prin Legea nr. 83/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a mãsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 329 din 19 mai 2010, cu menţinerea însã a soluţiei legislative atacate. Textele de lege criticate au urmãtorul cuprins:
- Art. 26 alin. (5), (8) şi (10): "(5) Judecãtorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate dispune prin încheiere motivatã, cu privire la schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, numai dupã ascultarea persoanei condamnate, la locul de deţinere, în termen de 15 zile de la primirea cererii sau sesizãrii. [...]
(8) Împotriva încheierii judecãtorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate persoana condamnatã şi administraţia penitenciarului pot introduce contestaţie la judecãtoria în a cãrei circumscripţie se aflã penitenciarul, în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii. Contestaţia nu este suspensivã de executare. [...]
(10) Hotãrârea judecãtoriei este definitivã.";
- Art. 74 alin. (2) şi (3): "(2) Persoana condamnatã este ascultatã la locul de deţinere, în mod obligatoriu, la judecarea plângerii.
(3) Judecãtorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate poate proceda la ascultarea oricãrei alte persoane, în vederea aflãrii adevãrului."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor prevederi de lege, autorii excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (1) privind accesul liber la justiţie, ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumţia de nevinovãţie şi ale art. 24 privind dreptul la apãrare, precum şi a prevederilor art. 6 paragraful 3 lit. c) referitoare la dreptul la apãrare din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 74 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 275/2006 au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie, invocate şi în prezenta cauzã, şi faţã de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 462 din 15 mai 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 384 din 7 iunie 2007, Curtea a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25, 38 şi 74 din Legea nr. 275/2006, reţinând cã prevederile de lege criticate se circumscriu celei de-a treia faze a procesului penal, şi anume fazei de executare. Prin urmare, cadrul general de reglementare vizeazã o activitate ulterioarã fazei de judecatã în care s-a stabilit deja existenţa vinovãţiei în materie penalã. Aşa fiind, aspectele criticate de autorul excepţiei excedeazã procedurii penale speciale care guverneazã numai fazele de urmãrire penalã şi de judecatã, deoarece situaţia juridicã a condamnatului nu este identicã cu cea a fãptuitorului, învinuitului ori cu cea a inculpatului. De aceea, legiuitorul, în considerarea acestor diferenţe, poate reglementa o procedurã specialã referitoare la executarea pedepselor, care nu mai poate pune în discuţie principiul referitor la prezumţia de nevinovãţie.
Cu acelaşi prilej, Curtea a statuat cã nu poate fi primitã nici critica referitoare la încãlcarea liberului acces la justiţie, deoarece condamnatul are, atât în acord cu art. 21 din Constituţie, cât şi cu art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, dreptul de a se adresa unei instanţe de judecatã, dupã ce nemulţumirile acestuia au fost examinate de judecãtorul delegat pentru executarea pedepselor. În acest sens s-a pronunţat şi Curtea Europeanã a Drepturilor Omului prin Decizia din 23 septembrie 2004 în Cauza Pilla contra Italiei, când a decis cã, în mãsura în care cererile reclamantului se referã la executarea pedepselor, art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitor la dreptul la un proces echitabil este inaplicabil unei proceduri ce priveşte executarea unei pedepse. În plus, niciuna dintre prevederile contestate de autor nu suprimã dreptul la apãrare, în sensul consfinţit de art. 24 din Legea fundamentalã. Astfel, nimic nu îl opreşte pe condamnat sã îşi angajeze un avocat pe tot cursul procesului ce vizeazã aspecte referitoare la executarea pedepsei. Împrejurarea cã acesta este privat de libertate, ca urmare a unei condamnãri definitive, nu este de naturã a atrage aplicabilitatea dispoziţiilor legale referitoare la asistenţa juridicã obligatorie.
În acelaşi sens sunt şi Decizia nr. 827 din 2 octombrie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 721 din 25 octombrie 2007, şi Decizia nr. 1.077 din 16 septembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 679 din 7 octombrie 2010.
Considerentele arãtate sunt valabile şi în ceea ce priveşte critica adusã prevederilor art. 26 alin. (5), (8) şi (10) din Legea nr. 275/2006 prin raportare la dispoziţiile art. 24 din Constituţie şi ale art. 6 paragraful 3 lit. c) din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţatã de Curte prin deciziile mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (5), (8) şi (10) şi art. 74 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a mãsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicatã de Teodor-Ciprian Roman în Dosarul nr. 35.649/245/2009 şi de Ionuţ Munteanu în Dosarul nr. 2.501/245/2010, dosare ale Judecãtoriei Iaşi - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 19 aprilie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puicã
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
