Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 496 din 10 mai 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 64 alin. 3 din Codul familiei si art. 4 din Ordonanta Guvernului nr. 41/2003 privind dobandirea si schimbarea pe cale administrativa a numelor persoanelor fizice
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 390 din 12 iunie 2012
Petre Lãzãroiu - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 64 alin. 3 din Codul familiei şi art. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 41/2003 privind dobândirea şi schimbarea pe cale administrativã a numelor persoanelor fizice, excepţie ridicatã, din oficiu, de Judecãtoria Sectorului 4 Bucureşti în Dosarul nr. 17.888/4/2009 al acestei instanţe şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 782D/2011.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din data de 26 aprilie 2012, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a dispus amânarea pronunţãrii pentru data de 10 mai 2012.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 17 februarie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 17.888/4/2009, Judecãtoria Sectorului 4 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 64 alin. 3 din Codul familiei şi art. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 41/2003 privind dobândirea şi schimbarea pe cale administrativã a numelor persoanelor fizice, excepţie ridicatã, din oficiu, de cãtre instanţa de judecatã într-o cauzã având ca obiect "încuviinţare nume minor".
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Judecãtoria Sectorului 4 Bucureşti susţine cã art. 64 alin. 3 din Codul familiei contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 48 alin. (3) potrivit cãrora copiii din afara cãsãtoriei sunt egali în faţa legii cu cei din cãsãtorie. În acest sens, apreciazã cã textele de lege criticate sunt lacunare, deoarece nu reglementeazã posibilitatea modificãrii numelui minorului dupã cãsãtoria pãrinţilor sãi, cãsãtorie intervenitã ulterior înregistrãrii naşterii. Astfel, potrivit art. 64 alin. 3 din Codul familiei, în cazul în care copilul a fost recunoscut în acelaşi timp de ambii pãrinţi, se aplicã prevederile art. 62 alin. 2 din cod, iar în acest mod se creeazã o situaţie discriminatorie pentru minorii nãscuţi în afara cãsãtoriei şi recunoscuţi la momentul naşterii, care poartã numele mamei, faţã de minorii nãscuţi în timpul cãsãtoriei, întrucât pentru prima categorie singura posibilitate de modificare a numelui, dupã cãsãtoria pãrinţilor, o constituie schimbarea numelui pe cale administrativã.
Referitor la art. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 41/2003, instanţa de judecatã susţine cã textul legal criticat creeazã o situaţie discriminatorie pentru minorii nãscuţi din afara cãsãtoriei care poartã numele mamei, în sensul cã niciuna din situaţiile reglementate de art. 4 alin. (2) din acest act normativ nu se poate aplica prin asemãnare acestei categorii de minori.
De asemenea, instanţa considerã cã prevederile de lege criticate încalcã şi dispoziţiile art. 8 din Convenţia Europeanã pentru Drepturile Omului, întrucât absenţa unei reglementãri care sã permitã modificarea numelui minorului dupã cãsãtoria pãrinţilor sãi nu este justificatã obiectiv şi rezonabil de statutul sãu de copil din afara cãsãtoriei, împiedicându-l pe acesta sã poarte acelaşi nume cu pãrinţii sãi.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile art. 64 alin. 3 din Codul familiei şi art. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 41/2003 sunt constituţionale. În acest sens, aratã cã prin textele de lege criticate "nu se încalcã principiul egalitãţii copiilor din cãsãtorie cu cei din afara cãsãtoriei, şi nici nu se reglementeazã un statut juridic diferit faţã de copilul din cãsãtorie faţã de cel din afara cãsãtoriei în ceea ce priveşte modificarea numelui acestuia, ci, dimpotrivã, asigurã stabilitatea condiţiei juridice dintre copiii legitimi şi cei ilegitimi, atât în ceea ce priveşte dreptul lor la relaţii de familie personale, cât şi raporturile patrimoniale, dar şi în ceea ce priveşte posibilitatea schimbãrii numelui de familie dobândit la naştere".
În final, aratã cã aspectele referitoare la caracterul lacunar sau confuz al textelor de lege criticate privesc probleme de interpretare şi aplicare a normelor juridice care excedeazã competenţei Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 64 alin. 3 din Codul familiei şi art. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 41/2003 privind dobândirea şi schimbarea pe cale administrativã a numelor persoanelor fizice, ordonanţã publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 2 februarie 2003, prevederi care au urmãtorul conţinut:
- Art. 64 alin. 3 din Codul familiei: "În cazul în care copilul a fost recunoscut în acelaşi timp de ambii pãrinţi, se aplicã dispoziţiile art. 62 alin. 2.";
- Art. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 41/2003 : "(1) Cetãţenii români pot obţine, pentru motive temeinice, schimbarea pe cale administrativã a numelui de familie şi a prenumelui sau numai a unuia dintre acestea, în condiţiile prezentei ordonanţe.
(2) Sunt considerate ca întemeiate cererile de schimbare a numelui în urmãtoarele cazuri:
a) când numele este format din expresii indecente, ridicole ori transformat prin traducere sau în alt mod;
b) când persoana în cauzã a folosit, în exercitarea profesiei, numele pe care doreşte sã îl obţinã, fãcând dovada cu privire la aceasta, precum şi asupra faptului cã este cunoscutã în societate sub acest nume;
c) când, din neatenţia ofiţerilor de stare civilã ori ca urmare a necunoaşterii reglementãrilor legale în materie, au fost efectuate menţiuni greşite în registrele de stare civilã ori au fost eliberate certificate de stare civilã cu nume eronate, în baza cãrora au fost eliberate alte acte;
d) când persoana în cauzã are nume de familie sau prenume format din mai multe cuvinte, de regulã reunite, şi doreşte schimbarea acestuia;
e) când persoana în cauzã poartã un nume de familie de provenienţã strãinã şi solicitã sã poarte un nume românesc;
f) când persoana şi-a schimbat numele de origine strãinã întrun nume românesc, pe cale administrativã, şi doreşte sã revinã la numele dobândit la naştere;
g) când pãrinţii şi-au schimbat numele pe cale administrativã, iar copiii solicitã sã poarte un nume de familie comun cu al pãrinţilor lor;
h) când persoana în cauzã solicitã sã poarte un nume de familie comun cu al celorlalţi membri ai familiei, nume care a fost dobândit ca urmare a adopţiei, a menţinerii numelui la cãsãtorie, a stabilirii filiaţiei ori a unor schimbãri de nume aprobate anterior pe cale administrativã;
i) când soţii au convenit cu ocazia încheierii cãsãtoriei sã poarte numele de familie reunite şi ambii solicitã schimbarea acestuia pe cale administrativã, optând pentru numele de familie dobândit la naştere de cãtre unul dintre ei ori sã revinã fiecare la numele avut anterior cãsãtoriei;
j) când persoana în cauzã face dovada cã a fost recunoscutã de cãtre pãrinte ulterior înregistrãrii naşterii, însã, întrucât nu a sesizat instanţa pentru încuviinţarea purtãrii numelui de familie al acestuia în timpul vieţii, nu existã altã posibilitate de dobândire a numelui pãrintelui decât pe cale administrativã;
k) când prenumele purtat este specific sexului opus;
l) când persoanei i s-a încuviinţat schimbarea sexului prin hotãrâre judecãtoreascã rãmasã definitivã şi irevocabilã şi solicitã sã poarte un prenume corespunzãtor, prezentând un act medico-legal din care sã rezulte sexul acesteia;
m) alte asemenea cazuri temeinic justificate.
(3) Sunt de asemenea considerate justificate şi cererile de schimbare a numelui în urmãtoarele cazuri:
a) când persoana în cauzã a adoptat minori şi doreşte ca aceştia sã poarte un alt prenume;
b) când cãsãtoria a încetat prin moartea sau prin declararea judecãtoreascã a morţii unuia dintre soţi, iar soţul supravieţuitor solicitã sã revinã la numele de familie purtat anterior cãsãtoriei ori la numele de familie dobândit la naştere;
c) când în urma divorţului un fost soţ revine la numele de familie purtat anterior şi care provine dintr-o altã cãsãtorie, de asemenea desfãcutã prin divorţ, şi doreşte sã poarte numele dobândit la naştere;
d) când în urma încetãrii cãsãtoriei prin moartea sau prin declararea judecãtoreascã a morţii unuia dintre soţi celãlalt soţ se recãsãtoreşte şi, ca urmare a desfacerii acestei cãsãtorii, acesta doreşte sã poarte numele de familie dobândit la naştere;
e) când fostul soţ doreşte sã poarte numele de familie pe care l-a avut în cãsãtorie, pentru a avea un nume comun cu copiii încredinţaţi spre creştere şi educare, cu consimţãmântul fostului soţ, dat în formã autenticã;
f) când pãrinţii au divorţat, iar copiii încredinţaţi spre creştere şi educare unuia dintre pãrinţi, care a revenit la numele de familie avut anterior cãsãtoriei, solicitã sã poarte numele de familie al acestuia;
g) când s-a desfãcut adopţia unei persoane cãsãtorite care are copii minori şi în urma desfacerii adopţiei persoana în cauzã revine la numele de familie avut înainte de adopţie;
h) când unul dintre soţi, la încheierea cãsãtoriei, a luat numele de familie al celuilalt soţ, nume pe care acesta l-a dobândit prin adopţie, iar ulterior încheierii cãsãtoriei are loc desfacerea adopţiei."
Curtea constatã cã, ulterior sesizãrii sale, Codul familiei a fost abrogat prin art. 230 lit. m) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011, soluţia legislativã criticatã fiind preluatã, în esenţã, în cuprinsul noului act normativ, în art. 450 din secţiunea a 3-a din capitolul II intitulat "Filiaţia" al titlului III "Rudenia"
Având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care s-a decis cã prevederile de lege supuse controlului de constituţionalitate, aplicabile în litigiul dedus judecãţii, pot fi examinate, potrivit principiului tempus regit actum, Curtea urmeazã sã examineze constituţionalitatea prevederilor din Codul familiei cu care a fost sesizatã.
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 48 alin. (3) potrivit cãrora "copiii din afara cãsãtoriei sunt egali în faţa legii cu cei din cãsãtorie", precum şi art. 8 din Convenţia Europeanã a Drepturilor Omului, privind dreptul la respectarea vieţii private şi de familie.
Examinând excepţia, Curtea constatã cã, în concret, autorul excepţiei nu a formulat o veritabilã criticã de neconstituţionalitate, ci susţine cã textele de lege criticate "sunt lacunare, nefiind reglementatã posibilitatea modificãrii numelui minorului dupã cãsãtoria pãrinţilor sãi, cãsãtorie intervenitã ulterior înregistrãrii naşterii". În acest sens, aratã cã "absenţa unei reglementãri care sã permitã modificarea numelui minorului dupã cãsãtoria pãrinţilor sãi nu este justificatã obiectiv şi rezonabil de statutul de copil din afara cãsãtoriei, împiedicându-l pe acesta sã poarte acelaşi nume cu pãrinţii sãi."
Aşa fiind, Curtea reţine cã autorul excepţiei îşi argumenteazã critica din perspectiva unor insuficienţe legislative, apreciind cã prevederile legale contravin normei constituţionale invocate pentru faptul cã nu prevãd posibilitatea copilului de a purta numele de familie reunite ale pãrinţilor, ca expresie a propriei identitãţi. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului, iar, în temeiul art. 61 alin. (1) din Constituţie, Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a ţãrii.
De altfel, referitor la art. 64 din Codul familiei, prin Decizia nr. 60 din 17 februarie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 9 martie 2004, Curtea a statuat cã acest text de lege nu contravine dispoziţiilor art. 48 alin. (3) din Constituţie, deoarece reglementarea criticatã instituie o modalitate prin care autoritãţile publice îşi îndeplinesc obligaţiile de a respecta şi ocroti viaţa intimã, familialã şi privatã, constituind totodatã o componentã a regimului special de protecţie şi asistenţã a copiilor şi tinerilor în realizarea drepturilor lor.
În ceea ce priveşte prevederile cuprinse în Ordonanţa Guvernului nr. 41/2003, prin Decizia nr. 1.290 din 8 octombrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 19 noiembrie 2009, instanţa de contencios constituţional a reţinut cã "statul şi societatea în ansamblul ei sunt interesate în reglementarea dreptului la nume, [ceea ce] nu poate conduce la o altã concluzie, de vreme ce, în aceastã materie, prioritar este interesul superior al copilului, fiind necesar ca interesul public sã se îmbine cu interesul acestuia din urmã."
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 64 alin. 3 din Codul familiei şi art. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 41/2003 privind dobândirea şi schimbarea pe cale administrativã a numelor persoanelor fizice, excepţie ridicatã, din oficiu, de Judecãtoria Sectorului 4 Bucureşti în Dosarul nr. 17.888/4/2009 al acestei instanţe.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 10 mai 2012.
PREŞEDINTE,
PETRE LÃZÃROIU
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
