Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 495 din 19 aprilie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei si ale art. 6 lit. c) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei şi ale art. 6 lit. c) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Final Construct" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 38.003/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII-a comercialã şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.831D/2010. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilã, arãtând cã autorul excepţiei vizeazã modificarea normelor criticate, în sensul instituirii unor condiţii mai oneroase în sarcina creditorilor care solicitã deschiderea procedurii insolvenţei. Or, critica cu un atare obiect excedeazã competenţei Curţii Constituţionale.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 24 februarie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 38.003/3/2009, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei şi ale art. 6 lit. c) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Final Construct" - S.R.L. din Bucureşti într-o cauzã având ca obiect o cerere întemeiatã pe dispoziţiile Legii nr. 85/2006. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul aratã cã dispoziţiile legale criticate instituie condiţii de admisibilitate a cererilor formulate în baza Legii nr. 85/2006, referitoare la cuantumul minim al creanţei şi la cuantumul taxei de timbru, mult prea permisive, fapt ce este de naturã a crea posibilitatea creditorilor de a promova acţiuni şicanatorii care pot bloca activitatea societãţii pretins debitoare. Inegalitatea în faţa legii dintre creditor şi debitor poate genera grave abuzuri de drept, cu consecinţe importante asupra patrimoniului şi a libertãţii economice a debitorului. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a comercialã apreciazã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã. Astfel, specificul procedurii insolvenţei a impus adoptarea unor reguli de procedurã speciale, derogatorii de la dreptul comun, iar valoarea taxelor de timbru este stabilitã de lege în mod diferit în funcţie de obiectul acţiunilor introduse la instanţe, legiuitorul fiind singurul competent a decide cu privire la aceste aspecte. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, textele de lege criticate fiind în deplinã concordanţã cu prevederile constituţionale invocate. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, dispoziţii potrivit cãrora "cuantumul minim al creanţei, pentru a putea fi introdusã cererea creditorului, este de 30.000 lei, iar pentru salariaţi, de 6 salarii medii pe economie". De asemenea, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie şi dispoziţiile art. 6 lit. c) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, dispoziţii potrivit cãrora: "În materie comercialã, se taxeazã urmãtoarele cereri: [...] c) acţiuni, cereri şi contestaţii introduse în temeiul Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi al Ordonanţei Guvernului nr. 10/2004 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului instituţiilor de credit, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 278/2004 - 120 lei." În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 - egalitatea în drepturi, art. 24 - dreptul la apãrare, art. 44 - dreptul de proprietate privatã, art. 45 - libertatea economicã şi art. 124 alin. (2) - înfãptuirea justiţiei. De asemenea, sunt invocate şi prevederile art. 6 paragraful 1 şi art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi prevederile art. 1 din primul Protocol adiţional la convenţie. Curtea constatã cã, ulterior sesizãrii sale, dispoziţiile art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006 au fost modificate prin art. I pct. 2 din Legea nr. 169/2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 21 iulie 2010, în sensul cã "valoare-prag reprezintã cuantumul minim al creanţei, pentru a putea fi introdusã cererea creditorului. Acesta este de 45.000 lei, iar pentru salariaţi, de 6 salarii medii brute pe economie/pe salariat". Aspectele referitoare la existenţa unor condiţii privind deschiderea procedurii insolvenţei au mai fost supuse analizei Curţii Constituţionale şi cu alte prilejuri. Astfel, prin Decizia nr. 1.416 din 2 noiembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 20 din 10 ianuarie 2011, Curtea a reţinut cã legiuitorul se bucurã de atributul exclusiv de a stabili normele privind procedura de judecatã, putând institui prevederi speciale în vederea reglementãrii unor situaţii deosebite. O situaţie deosebitã o reprezintã şi starea de insolvenţã cauzatã de culpa debitorului constând în neplata unei creanţe certe, lichide şi exigibile, având un anumit cuantum, într-un termen de 30 de zile şi care, sub imperiul celeritãţii specifice soluţionãrii raporturilor comerciale, a impus adoptarea unei proceduri speciale ce are drept scop protejarea patrimoniului debitorului şi reîntregirea acestuia, în cazurile în care a fost diminuat prin acte juridice frauduloase, urmãrind, în acelaşi timp, valorificarea cu eficienţã sporitã a activelor debitorului, în vederea satisfacerii într-o mãsurã cât mai mare a creanţelor creditorilor. Acest mod de reglementare este în perfect acord cu principiul constituţional al egalitãţii în drepturi, care, dupã cum s-a statuat în numeroase rânduri în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, nu presupune omogenitate, astfel încât situaţii diferite justificã instituirea unui tratament juridic diferenţiat. Cât priveşte dispoziţiile art. 6 lit. c) din Legea nr. 146/1997, Curtea constatã cã legiuitorul se bucurã, de asemenea, potrivit art. 139 alin. (1) din Constituţie, de atributul exclusiv de a stabili cuantumul taxelor judiciare de timbru. Plata acestei taxe reprezintã contravaloarea serviciului public pe care statul îl pune la dispoziţia justiţiabilului pentru apãrarea drepturilor sale pe calea justiţiei, iar nu o modalitate de apãrare a unor persoane împotriva eventualelor acţiuni ce ar putea fi îndreptate împotriva lor. Aşadar, o eventualã restrângere a dreptului la un proces echitabil nu ar putea fi pusã în discuţie decât de cel cãruia îi incumbã plata unei astfel de taxe, iar nu de cãtre partea adversã. Dincolo de aceste argumente, din analiza motivelor invocate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate rezultã nemulţumirea acestuia faţã de cuantumul creanţei care îl îndreptãţeşte pe creditor sã solicite instanţei deschiderea procedurii insolvenţei debitorului, precum şi faţã de cuantumul taxei de timbru aferente acţiunilor, cererilor şi contestaţiilor introduse în temeiul Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, considerate ca fiind mult prea permisive şi, prin urmare, susceptibile de a genera abuzuri din partea creditorilor. Or, Curtea constatã cã aceste susţineri nu pot fi reţinute, iar excepţia urmeazã sã fie respinsã ca fiind inadmisibilã, deoarece, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "Curtea Constituţionalã se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului." Pe de altã parte, Curtea reţine cã, ulterior sesizãrii sale, dispoziţiile art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006 au fost modificate în sensul dorit de autorul excepţiei, respectiv cuantumul minim al creanţei, pentru a putea fi introdusã cererea creditorului, a fost mãrit la 45.000 lei.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei şi ale art. 6 lit. c) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Final Construct" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 38.003/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII-a comercialã. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 19 aprilie 2011.
